1,455 matches
-
eventualitate. — Ăăă... da? Bărbatul avea un accent puternic de Edinburgh, cu vocalele urcând și coborând la mijloc. — E vreo problemă, domnule polițist? Se trase Înapoi În vestibul, pantofii săi scâlciați răsunând pe dalele crem cu maro. Logan schiță un zâmbet liniștitor. — Nu aveți de ce să vă temeți, domnule, spuse el intrând la rândul său În clădire. Vrem să discutăm cu unul din vecinii dumneavoastră, dar soneria dumnealui nu pare să funcționeze. Ceea ce era o minciună. Un zâmbet vag apăru pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vremii. Dacă Îi faci o baie și Îl bărbierești, nu va arăta nelalocul lui Într-un loc precum Royal Northern Club, unde elitele orașului servesc mese scumpe cu câte cinci feluri de mâncare. — Știu, Bernard, știu. Omul de la consiliu zâmbi liniștitor. — O să trimitem mâine o echipă să Înceapă să curețe clădirile, bine? Hoitarul scăpă vătraiul. Acesta lovi podeaua din ciment cu un zgomot care reverberă În pereții goi din piatră. — Sunt ale mele, spuse el și Îl podidiră lacrimile. Nu puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era nici un centimetru liber În ele. Cu mâinile și picioarele tremurând din cauza efortului, nu reuși decât să facă frânghia să taie mai adânc În piele. — N-o să fie cum a fost pentru mine. Continuă să mângîie ușor copilul, scoțând sunete liniștitoare. A trebuit să trăiesc toată viața cu ce mi-a făcut Gerald Cleaver... Tu vei fi liber. N-o să simți nimic. Watson simțea lacrimile din glasul lui. O să fii În siguranță. Se zvârcoli ca să se-ntoarcă pe spate, icnicnd cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
granițele de răsărit și trei în Aegyptus, precum și două flote: Classis Pontica și Augusta Alexandrina. Aghiotantul Creticus îl privi surâzând cu buzele strânse; ceilalți încuviințară. Germanicus îl mângâie iar pe fiul său cel mic: — De ce te temi? Cuvintele lui păreau liniștitoare, dar erau dure și obscure, prevestind, poate, războiul civil. Germanicus se duse să se așeze în grădină; porunci să li se aducă vin tovarășilor săi, care erau cuprinși de neliniște. Dinspre mare, ajungea până la ei răcoarea amurgului. Primejdia, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el o privea? Sosise prea târziu, prea târziu... Ajunse în fundul ultimei încăperi, se opri și se întoarse; paznicii, înspăimântați, rămaseră nemișcați acolo unde se aflau, departe de el. Întrebă: — Unde ați îngropat-o? Ușurați, crezură că-i dau un răspuns liniștitor, fiindcă un cor de glasuri confuze spuse că ridicaseră un rug, din proprie inițiativă, că aprinseseră focul funebru și adunaseră cu grijă cenușa și oasele, gândindu-se că într-o zi... Se bâlbâiau, căutându-i privirea - și aproape că zâmbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blândețe să tacă, invocând exemplul de necontestat al lui Augustus și al divinei Livia. Împăratul tăcu. După atâtea luni petrecute în inima acelei puteri imense, luni în care nu avusese nici o clipă pentru el însuși, simți deodată nevoia unei prezențe liniștitoare, a cuiva cu care să poată vorbi fără să trebuiască mereu să se controleze. Astfel, în toamna aceea, Lollia Paulina, o fată superbă, de douăzeci de ani, provenind dintr-o familie de tribuni ridicați din rândul plebei, urâți de optimates
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Trebuie să Înveți a renunța la plăcere, Înainte ca ea să te părăsească. Nu mâine, poimâine va veni Petre, aștept cu multă nerăbdare sosirea lui, mă voi simți doar atât de bine lângă el... Îl aștept ca pe un balsam liniștitor pe o rană deschisă, trebuie să vină, Îl iubesc. Azi am luat un 10 la rusă. Petre, oare tu poți Înțelege că eu azi am avut o victorie? Nu, desigur nu. Tu nu vrei să știi nimic, tu te mulțumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să distrug În mine ce am mai pur, căci dacă până acuma viața nu mi-a oferit nici măcar o mică satisfacție, de ce să-mi distrug chiar eu bruma de fericire ce mă inundă acum atât de plină, atât de liniștitoare... Mai e un băiat, Fane, el mă iubește foarte mult, o simt, a mers cu noi acasă și ne-am mai plimbat Împreună, În drum spre casă eram foarte, foarte gânditoare și i-am Întrebat pe băieți (Fane și Marin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
concentrată atunci când vorbește; mă privește cu partea ei de sinceritate, o cred, nu pot să n-o cred; albastrul suav din fundul pupilei se dilată, se descoperă, iese În evidență; mă las convins, ea este Întreagă În această privire tandră, liniștitoare, profundă; „Sunt numai a ta, nu Înțelegi că doar tu ești Dumnezeul meu, ești cel care m-ai făcut din nou să exist“, spun ochii ei și par deciși să sufere orice supliciu, dacă s-ar dovedi sperjuri; o cercetez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
își strânseseră mâinile când îl cunoscuse, cu optsprezece luni în urmă. Îi oferi în schimb o îmbrățișare ciudată și apoi se retrase. Kara ieși, făcu o pauză și se întoarse să îi facă cu mâna, dar Balzac dispăruse în spațiul liniștitor oarecum al magazinului. Își strecură cutia cu mătăsurile în geantă și o luă spre Sixth Avenue, care o ducea în centru, către apartamentul ei. Capitolul LII Crima era într-adevăr una ciudată. O dublă omucidere în partea părăsită a Roosevelt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
timp, era un mod la îndemână de a mă încredința că sunt relativ în formă și am părul vopsit cu gust. Da, așa era - să nu negi. Măcar pot să fiu sinceră cu mine însămi acum; unul dintre puținele lucruri liniștitoare care mi-au mai rămas. Charlie oftă și vru să iasă din bucătărie, apoi se opri și se întoarse la ușă, trăgându-și ochelarii la loc pe nas și privindu-mă peste ei. — Și știu că pot fi considerat depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
unde găsesc cele cinci articole de care am nevoie - și m-am avântat spre mijlocul magazinului, știind că-mi pot croi drum prin diferitele secțiuni fără să dau prea mult înapoi. În aer plutea un miros delicios și surprinzător de liniștitor de pâine caldă, contrastând ciudat cu aspectul ambalat, de produse de masă, al alimentelor aflate pe rafturile de pe ambele părți. Știam că asta înseamnă, desigur, doar că franzelele tocmai fuseseră scoase de la cuptor, dar, vreme de o clipă sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
din informații, fără noi stimuli. Exact. Pot lesne să îmi închid PC-ul și să îl las în pace pe timpul nopții, așa că trebuie să fac la fel și aici. Îmi place să îmi închid PC-ul: mi se pare foarte liniștitor geamătul pe care îl scot măruntaiele sale liniștindu-se pe timpul nopții. Tot ce am de făcut e să găsesc butonul de „Oprit“ pentru propriul meu computer deosebit de personal, m-am gândit eu- doar că, în loc de asta, apăs mereu pe „Repornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
e imposibil. Nu pot trăi fără tine“. Nu mai auzisem niciodată așa ceva. Niciodată. Da, bineînțeles că spuneau deseori că se iubesc, dar în felul acela obișnuit de „te iubesc, dragă“ care era la fel cu a spune „bună dimineața“. Cumva liniștitor, dar niciodată jenant sau emoțional. Ca felul în care se sărutau - foarte afectuos și așa, dar nu (O, Doamne, detest și să spun așa ceva despre mama și tata), nu sexy. Doar ștergerea uscată, în treacăt, a obrajilor sau întâlnirea buzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
observat și s-a oprit o clipă din manevră. Corpul îi era întors într-o parte în încercarea de a trece prin ușă, dar fața drăguță îi era întoarsă direct spre mine. Părea speriată, iar eu îi zâmbeam delicat și liniștitor apropiindu-mă. Am văzut cum ochii îi privesc în lături, surprinzându-l pe Chipstead, iar eu am strigat înapoi un „Noapte bună, Warren“, peste umăr, sperând nu doar să potolesc îndoielile lui Stacey, legându-mă de o figură de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
lui nu înțeleg. Încă plângeam și cu cât încercam mai mult să mă opresc, cu atât era mai rău. Simțeam furia lui Sally: probabil că arătam ca o idioată care-și plânge de milă. Nu puteam fi mama înțelegătoare și liniștitoare cum știam că ar trebui să fiu în situația aceea, și din cauza asta îmi părea și mai rău de mine. Iată un moment în care fiica mea cea independentă și uneori dificilă avea nevoie de mine cu-adevărat, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu-l simțeam și am oftat adânc. Am simțit o atingere ușoară pe păr și mi-am ridicat capul ca s-o văd pe Stacey zâmbindu-mi delicat, aplecată peste masă cu brațul încă întins ca să mă mângâie delicat și liniștitor. — E-n regulă, mamă. Așteaptă și-ai să vezi, o să fie bine. Doar vorbește mai mult cu mine: cu mine și cu Ben. — Dar vorbesc mereu cu voi - mai ales cu Ben. Tu ai idee cât de mult îl ajut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca un mielușel sprinten, pentru a-mi păstra speranțele ațintite ferm asupra viitorului și să evit orice risc care ar fi putut să-l primejduiască. —Acum, Stacey, am zis cu o voce care speram să fie potrivit de calmă și liniștitoare, știu că Warren a spus că locuiești undeva prin Balham, dar va trebui să-mi spui exact unde. Sau preferi să te las la metrou? am adăugat, rugându-mă să refuze și sperând că asta o va face să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de tot, iar el se lăsă moale pe mine ca o jucărie stricată. Îl mângâiam acum pe frunte, evitând peticul de piele strivită și zdrelită cu care se izbise de zidul de beton, murmurându-i delicat la ureche câteva cuvinte liniștitoare. — De ce, dragul meu? am spus eu în cele din urmă. Ben, iubitule, dragule, de ce, pentru numele lui Dumnezeu? — Mă gândeam doar - oh, mamă, mamă! a spus, aplecându-și capul la pieptul meu, iar umerii începură să i se cutremure. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
atât de calmă de parcă aș fi discutat despre o întâlnire de afaceri sau despre o vizită la dentist, nu ca și cum l-aș fi întrebat pe soțul meu despre relația cu iubita lui. Dar efectul întrebării a fost departe de unul liniștitor. Spre groaza mea, am văzut cum fața i se strânge și îi apar lacrimi în ochii încă fixați în ai mei. Nu, nu! a zis el tare, mișcându-și mâna în sus pe brațul meu ca să mă apuce de cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
coapsa ei. În mă-ta! țipă ea, sărind în picioare și frecându-se sus, pe coapsa dreaptă. — Adriana! Ce limbaj e ăsta? Mie să nu-mi vorbești așa în casa asta. Doamna de Souza coborâ vocea și adoptă un ton liniștitor. — Vino încoace. Ești bine? — M-am ars. O să se facă bășică! — Îți aduc într-o clipită niște Neosporin. Dar mai întâi aș vrea să discut ceva cu tine. Înțeleg că ești — — Mama, te rog, te rog, te rog, putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
sunt căsătorit”. Știa că era puțin probabil. Dar asta n-o împiedica pe Leigh să spere. El îi puse degetul pe buze ca s-o facă să tacă, ceea ce, constată ea cu surprindere, i se păru un gest simpatic și liniștitor. — Ceea ce s-a întâmplat între noi s-a întâmplat în mod firesc. Amândoi am vrut. Ce-i rău în asta? — Ce-i rău în asta? sări ea pe un ton răutăcios, aproape aspru. Dar soția ta? Jesse se răsuci într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din viața mea când mă simțeam mai vulnerabilă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Emmy și Adriana se uitară una la alta. — Ce? De ce vă uitați una la alta? Adriana se simți recunoscătoare că Emmy preluă discuția cu cel mai liniștitor ton de care era în stare și cea mai diplomatică abordare. Noi nu spunem că tu nu crezi că e adevărat, dar... în fine... asta înseamnă că e valabil și pentru Jesse? — Și nu e nevoie de un psihiatru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
așeza la masa de cărți aranjînd formații de bridge, jucîndu-le pe toate cît putea de corect. Dormea În paturi cu mirosuri ciudate, citind revistele Life și Esquire, iar În casa unui doctor american citi În Întregime În oglindă, o lume liniștitoare, mai puțin stranie decît propria lui lume. Dar sertarele cu jucării din camerele de copii Îl făceau să se simtă și mai golit. Răsfoia albumele cu fotografii, pline cu imaginile unei lumi dispărute, cu baluri mascate și Întreceri sportive. Sperînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ceasul alunecă de la Încheietura mîinii și dispăru În Întunericul de apă de colonie și pudră de față de sub pătură. Totuși, manierele blînde ale lui Basie, ca și acelea ale servitorilor care Îl Îmbrăcaseră și Îl dezbrăcaseră cîndva, erau ciudat de liniștitoare. Marinarul Îi pipăi toate oasele din trup, de parcă ar fi căutat ceva prețios. Prin ușa deschisă, Jim văzu o barcă zburătoare gata să se ridice de pe Baza navală aeriană. O barcă japoneză de patrulare Închisese canalul, ocolind cu grijă curenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]