3,144 matches
-
un anumit sens, "neistoric". Pentru Petre Tutea, Cioran are o trăsătură inadmisibilă în ființă lui: e neconsolator. "Eu m-aș întâlni cu Cioran în neliniștile mele, care seamănă cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui. În ceea ce privește ceartă cu divinitatea, eu sper că Cioran să nu moară aici, unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfanțul Apostol și cu Absolutul divin, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Demiurgul cel rău, însă până și acest act a pierdut din măreția pe care o avea în antichitate. "Ce bine știau înțelepții de dinainte de Cruce s-o rupă cu această lume sau să se resemneze cu ea fără dramă sau lirism!"18 Încă un prilej de a critica creștinismul, care consideră sinuciderea drept un păcat capital și nu-i admite nici o justificare, nimeni nu are dreptul de a-și curma viața, pentru că autoritatea divină o interzice. Credinciosul trebuie să accepte această
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
personalitatea prin poeții de cartier și lunfardo-ul lor144, specie de "slang" porteño, în jargon, emoția inedită și estetică literară a tangoului. Cântăreții de tango combină modalitățile vocale ale omului de la sat cu cel de la port, cu o adaptare creola a lirismului zarzuelei de la Madrid. "Cel care dansează tango își spune viață pe ritm de dans." "Inima are rațiuni pe care rațiunea le ignoră" spunea Pascal, inaugurând o întreagă logică a inimii, ridicând sentimentul la o valoare pe care nu o avea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Daniel Dimitriu, „Locul sâmburelui”, CL, 1973, 23; Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu, traducător al vechilor poeme medievale spaniole: „Romancero. Vechi balade spaniole”, T, 1976, 8; Iorgulescu, Scriitori, 100-102; Ana Maria Tupan, Vameș între două lumi, RL, 1982, 6; Nicolae Manolescu, Treptele lirismului, RL, 1986, 2; Grigurcu, Existența, 196-204; Ion Ghilimescu, „Traducerea” ca operație clepsidrică, R, 1989, 8; Ulici, Lit. rom., I, 150-151; Dicț. analitic, I, 141-143; Grigurcu, Poezie, II, 100-105; Dicț. esențial, 508-510; Popa, Ist. lit., II, 524-527. R.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
în tabăra ideologică oficială, nemulțumită de faptul că S. nu face o poezie suficient de angajată social și politic. Volumul cuprinde și câteva poeme convenționale (tribut plătit cenzurii), însă, în esență, autorul revine, discret, dar sigur, la sursele autentice ale lirismului, înainte de orice la modelele modernității românești. Faptul se observă mai bine în cele care urmează: O viziune a sentimentelor (1964), Dreptul la timp (1965). În 1962 se căsătorește, cu acte în regulă, cu Doina Ciurea. Dar o părăsește, în fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
șerif cu trupul mare și gesturi molatice. În 1966 publică 11 elegii (sunt, în fapt, 12, dar una a fost cenzurată și, când a putut să o tipărească, poetul nu a mai schimbat titlul volumului). O carte esențială în evoluția lirismului stănescian. Tot acum tradusese poemele lui Vasko Popa, poet de origine română, care optase pentru limba sârbă. 11 elegii anunță o nouă fază în lirica lui S. Este o poezie în care introduce, în chip sistematic, mituri și concepte, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
vizionarism nu social, nu istoric, ci unul deschis spre lumea obiectelor și spre acele misterioase „întâmplări ale ființei”, un vizionarism ce luminează lumea și îi dă un sens incantatoriu. Exceptând exercițiile din perioada Argoticelor, aceasta este, propriu-zis, prima ipostază a lirismului „nichitian” și ține de la Sensul iubirii până la Dreptul la timp (inclusiv): o poezie de recuperare a subiectivității, încercând să reînnoade relația cu modernitatea (ceea ce nu înseamnă o prelungire automată a stilurilor modernității), o lirică la persoana întâi singular, care recuperează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român începe să se teamă de metamorfozele lucrurilor, el care celebrase dislocarea, ruperea lanțurilor gravitaționale: „Mă amestec cu obiectele până la sânge/ ca să le opresc din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
la două sprâncene, / la două urechi, la două călcâie,/ la două picioare în alergare...”. Temele, fantasmele din 11 elegii sunt reluate în ciclul Obiecte cosmice, inclus în volumul Alfa (1957-1967) (1967) unde mitologia lirică se diversifică. A treia fază a lirismului lui S. este aceea din În dulcele stil clasic. Poetul încearcă să se despartă acum de modelele modernității și să rescrie (să recicleze, cum zic teoreticienii postmodernismului, printre ei: Guy Scarpetta) fantasmele vechi ale poeziei, cu precădere fantasmele (vederile) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
adică un vers care să fie memorabil, emblematic prin chiar simplificarea maximă a limbajului; o poezie care să vorbească nu numai despre ceea ce este în afara ei sau despre sinele poetului, să dea seama și despre ea însăși, pe scurt, un lirism care transformă tema poeziei în temă de meditație lirică: poezia metalingvistică, așa cum romanul din anii ’60-’80 devenise, prioritar, un metaroman; o poezie care să fie, în esență, o „tensiune semantică” și aspiră să prindă nuanțele unui „cuvânt din viitor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de tipul „barbar cânta femeia aceea”) în discursul liric. Rezumând, S. nu este numai un versificator diabolic de abil, un poet inspirat și original, ci și un teoretician al poeziei. A construit un model (poezia metalingvistică), un tip genetic de lirism care reprezintă o sinteză a modernității târzii și, în același timp, o depășire a paradigmelor modernității. Ea operează nu cu cuvinte-vehicule, ci cu necuvinte, altfel zis, cu cuvinte care, odată introduse în discursul liric, sugerează altceva, în primul rând tensiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
fixă, ci o structură mobilă care se întinde și se restrânge, ca un elastic sau ca o armonică, variind ritmurile și, fatal, fluxul emoțional. O idee este clară, cu toate acestea, în teoria lui S., și anume că, studiind modelele lirismului, el încearcă să se despartă de ele, chiar și în plan strict formal. Se va despărți și altfel, prin viziunile și prin curajul de a aduce în poem toate închipuirile sale, chiar și bâlbâielile limbajului, chiar și teoriile despre nașterea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de alți poeți din generația ’60, și o postmodernitate pe care, în fapt, o inventează, alături de Marin Sorescu și Leonid Dimov. După Arghezi, Bacovia, Barbu și Blaga, S. este cel care schimbă într-o măsură considerabilă limbajul, temele și miturile lirismului românesc. Există la Nichita Stănescu un remarcabil farmec al „vorbirii”, al articulării discursului, al transparenței oraculare sau al obscurității oraculare, o inimitabilă, princiară gesticulație, un ceremonial de zile mari, un mod de „a face ordine” și de a stabili ierarhii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
în dialog deschis cu Adam Puslojić), București, 1998, passim; Cărtărescu, Postmodernismul, 319-323; Dicț. analitic, II, 18-21, 223-225, 348-351, III, 122-123, 143-146, 223-225, 235-237, IV, 305-308; Nicolae Mohorea-Corni, Amintiri cu Nichita Stănescu, pref. Eugen Simion, București, 1999; Doina Uricariu, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, București, 1999; Adrian Bucurescu, Nichita Stănescu în Evul astral, Târgoviște, 2000; Oana Chelaru-Murăruș, Nichita Stănescu. Subiectivitatea lirică, București, 2000; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 188-211; Dicț. esențial, 787-792; Dimisianu, Lumea, 456-460; Micu, Ist. lit., 405-408; Marin Mincu, Poeticitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. Prima lui carte, culegerea de nuvele Vara cu trei nebuni (1970), urzită într-o formulă pe care, din păcate, nu a stăruit să o cultive, era plină de făgăduieli. Descrierile, cu gâlgâiri de lirism, împânzesc o atmosferă de febre și de ciudățenii, în care se produc întorsături șocante și explodează înțelesuri neașteptate. Lepădând orice complezență, scrutarea reacțiilor unor copii înrăiți de foame, sub arșița unei veri nemiloase, denotă finețe psihologică (Năframa albastră). Ingenioase, dezvăluind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
istoria literaturii noastre cât și a celei universale, nu atât prin obiectivitatea conturării personajelor, cât mai ales, printr-o profundă analiză psihologică. Primele experiențe românești atât din literatura română cât și din cea universală stau sub semnul romantismului. Caracterizate prin lirism excesiv, subiecte exotice sau inspirate din trecut, cu scene și personaje de mister, schematice, axate pe contrastul alb-negru, acestea se vor afirma printr-o complexitate a caracterului, mai târziu, odată cu orientarea întregii literaturi spre realism, la începutul veacului al XX
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Emil Gârleanu, și, împărtășind realismul lui Maupassant, modalitate artistică față de care se simțea atras temperamental. În același sens, se explică pasiunea sa pentru viziunea realistă din lumea rurală a scrierilor unui Balzac, Tolstoi, Flaubert, Zola și în deosebi, Reymont. Înlăturarea lirismului, plasarea în timp și spațiu mai exactă a faptelor „adevărate", spre deosebire de povestirile sadoveniene antebelice, nuvelistica lui Rebreanu exprimă răbufnirea instinctelor primare, proiectate pe un fundal social mai accentuat și mai concret ca în Răfuiala, Cântecul iubirii, Nevasta, Glasul inimii, Ofilire
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
monologul adresat altui personaj prezent în scenă (monolog propriuzis) sau unui grup, unei mulțimi (discursul retoric sau tirada), ori monologul autoadresat (apartéul, solilocviul). - Genul liric conferă monologului statutul unui mod definitoriu de expunere pentru cea mai reprezentativă arie a sa: lirismul subiectiv. Astfel, monologul liric devine cadrul discursiv al eului liric. 2.7. Repere spațiale și temporale Universul ficțional instituit prin opera literară se întemeiază, ca și lumea reală, pe coordonate spațiale și temporale. În literatură, cele două categorii universale, spațiul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi sadună / Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu); Pilatul vieții sa spălat pe mâini / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu) - asociere (contiguitate) de tip senzorial: accentuează paradigma lirismului subiectiv, esențializând percepții și emoții: De plânge Demiurgos, doar el aude plânsuși (M. Eminescu); Stihuri de groapă, / De sete de apă / Și de foame de scrum, / Stihurile de acum. (T. Arghezi); - contiguitatea de tipul dependenței: se concretizează mai ales prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fragilitatea și limitele condiției umane, iubirea, viața, moartea. Cultivă o poetică a cunoașterii și a existenței, exprimând universul cognitiv și afectiv al omului contemporan întro viziune inedită, șocantă, prin asocierea celor mai neașteptate imagini și figuri de gândire, prin amestecul lirismului cu epicul, sugerând ipostaze dinamice ale omului modern. Viziunea poetică se constituie prin expansiunea imaginației, prin regândirea miturilor fondatoare, prin amestecul de luciditate și fantezie, de gravitate și derizoriu (care as cunde însă „râsu-plânsu“). Limbajul poetic mizează totul pe ambiguitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tine, june deoriundeșioricum, despre tine care ești la început și despre tine care te pregătești să părăsești jungla bogată, primejdioasă, peisajul selvatic, gonind ca un prost în savana pustie... - Simona Popescu. - o instanță generică, indeterminată, cu rol de figură retorică (lirismul gnomic/al măștilor: Ce e rău și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ci un mijloc de cunoaștere. Un formidabil mijloc de pătrundere și de obiectivare a sufletelor omenești, acolo unde știința nu poate ajunge și cu rezultatele exprimate așa cum știința nu lear putea în nici un caz exprima“ (Camil Petrescu, Teze și antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și ale emoției artistice. O fațetă modernă a reflexivității este poezia autorefențială, care își află substanța în oglindirea propriului conținut. 3.4.5. Lirism subiectiv, lirism obiectiv, lirism narativ
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Camil Petrescu, Teze și antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și ale emoției artistice. O fațetă modernă a reflexivității este poezia autorefențială, care își află substanța în oglindirea propriului conținut. 3.4.5. Lirism subiectiv, lirism obiectiv, lirism narativ. Tipuri de discurs liric Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor afective - asumate sau nu de eul liric - generează tipurile de lirism: Lirismul subiectiv (confesiv) este expresia cea mai directă a comunicării poetice, realizată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Teze și antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și ale emoției artistice. O fațetă modernă a reflexivității este poezia autorefențială, care își află substanța în oglindirea propriului conținut. 3.4.5. Lirism subiectiv, lirism obiectiv, lirism narativ. Tipuri de discurs liric Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor afective - asumate sau nu de eul liric - generează tipurile de lirism: Lirismul subiectiv (confesiv) este expresia cea mai directă a comunicării poetice, realizată ca lirică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
antiteze). Lirismul reflexiv este focalizat asupra unor idei filozofice, surse ale tensiunii semantice și ale emoției artistice. O fațetă modernă a reflexivității este poezia autorefențială, care își află substanța în oglindirea propriului conținut. 3.4.5. Lirism subiectiv, lirism obiectiv, lirism narativ. Tipuri de discurs liric Modalitatea de exprimare a ideilor poetice, a stărilor afective - asumate sau nu de eul liric - generează tipurile de lirism: Lirismul subiectiv (confesiv) este expresia cea mai directă a comunicării poetice, realizată ca lirică a eului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]