2,716 matches
-
făceau fezabilă politica imperialistă, a trebuit s-o apere împotriva celor care doreau acum să împingă hegemonia Prusiei și apoi a Germaniei dincolo de limitele stabilite de Bismarck. Înlocuirea sa de către Wilhelm al II-lea, în 1890, a marcat sfârșitul imperialismului localizat și începutul, cel puțin, al unei tendințe spre cel continental în politica externă a Germaniei. Cele trei metode ale imperialismului La fel cum există trei tipuri de imperialism, definite după situațiile din care-și au originea, și trei tipuri din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
superioare, se poate restrânge la o regiune anume, se poate mulțumi cu o dominație locală, sau își poate pierde în întregime tendințele imperialiste și se poate transforma într-o politică a statu-quoului. Evoluția de la un imperialism determinat geografic la unul localizat și de aici la pierderea tendințelor imperialiste poate fi identificată în istoria imperialismului suedez în secolele al XVII-lea și-al XVIII-lea. Astfel, evaluarea tendințelor imperialiste și implicit a răspunsurilor nu este niciodată definitivă. Ambele sunt supuse unor reevaluări
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lor, ale politicii internaționale. Una este aceea de a face distincția între trufia sau cacealmaua unei politici de prestigiu și disimularea ideologică a unui imperialism real. A doua este de a descoperi, în spatele unei ideologii a statu-quoului sau a imperialismului localizat, sensul autentic al politicii aplicate. Mai devreme am avut ocazia să ne referim la politica externă a lui Wilhelm al II-lea, care a lăsat impresia, prin limbajul și comportamentul său, că era în mod deschis imperialist, când de fapt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Cu alte cuvinte, declinul Occidentului a fost precedat de declinul statelor-națiune tradiționale din Europa de Vest, declin de care au beneficiat, pentru o scurtă perioadă de timp, mai ales Statele Unite. Deznodământul celui de-al doilea război mondial a fost decis de către națiuni localizate fie complet, fie parțial în afara Europei. Productivitatea materială și inventivitatea tehnică a Statelor Unite, neafectate - spre deosebire de sistemele tuturor celorlați combatanți -, ci chiar stimulate într-o mare măsură de război, au contribuit decisiv la victorie și la procesul de reconstrucție. Astfel, conjuncția
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pe care trebuie sa le realizeze; conflicte de structură - care au la bază relațiilor dintre departamente, secții, ateliere, birouri sau unele neajunsuri și imperfecțiuni ale structurilor organizatorice; tot în această categorie intră și conflictele dintre formal și informal; conflicte ierarhice - localizate mai ales la nivelul relațiilor dintre șefi și subordonați; conflicte distributive și procedurale - generate de modul de distribuire a resurselor sau de procedurile la care recurge organizația în acest proces de distribuire; conflicte decizionale - apărute în procesele decizionale de la orice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
puternice, depășind anumite limite tolerabile, când ele nu răspund mai deloc trebuințelor individuale ale membrilor grupurilor, aceștia din urmă se vor revolta împotriva lor. Și relațiile dintre liderul formal și cel informal al grupului pot genera conflicte care nu rămân localizate doar la nivelul liderilor ci se extend la nivelul întregului grup. Nerespectarea normelor de grup. Normele de grup, ca emanații ale vieții și activității din cadrul grupului, exercită o mare presiune asupra membrilor grupului pentru a fi respectate. Dacă unii membri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
locul induce, Într-adevăr, propriile sale modalități de reglementare. Astfel, piața nu este singurul mod de schimb posibil. Din acest punct de vedere, homo situs Îl cuprinde și Îl depășește pe homo œconomicus și, În același timp, Îi dă viață. Localizată Într-un spațiu-timp codificat antropologic, raționalitatea nu mai poate fi considerată pură, uniformă, și nici măcar limitată la o unică viziune asupra lumii. Plurală, ea se construiește in situ, În mod dinamic și spontan. Prin forțele de inserție ale locului, ea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Al-Qaida, au pătruns În mod brutal În reprezentările colective și În preocupările cotidiene după evenimentele de la 11 septembrie 2001. În toate domeniile, densitatea rețelelor crește, iar ca efect actorii sunt tot mai sensibili la consecințele adesea imprevizibile ale unor evenimente localizate. Factorii explicativi. Este suficient să ne amintim de evoluția curentelor de gândire favorabile apariției neoliberalismului. Intervenționismul de după război, de inspirație keynesiană, a fost contestat și piața s-a afirmat ca mod preferențial de satisfacere a nevoilor (monetarismul, cu Milton Friedman
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
etc. Aceste mărci semnalează că o anumită porțiune de text nu este asumată de către vorbitor, ci este mediată de o altă voce sau de un alt punct de vedere. Sursele diverselor informații pe care le vehiculează un text sînt astfel localizate și diferențiate. Segmentarea tipografică, timpurile verbale și recursul la conectori concesivi sînt mijloace curente de semnalare a unui cadru enunțiativ; b) mărcile de reformulare indică, într-un anumit punct al textului, o reluare metaenunțiativă, care este adesea o modificare a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este schimbul de argumente punînd ceva în litigiu (ca în dezbaterile politice). S-a încercat inventarierea procedeelor caracteristice ale relației polemice și genurile care le ilustrează în mod deosebit (precum satira și pamfletul). Se pot stabili și fenomene de enunțare localizate: insulta, apostrofa, negarea, adjectivele tari, formele fatice ("spune dar...", "crezi tu..."), tehnicile argumentative (citate trunchiate, amalgamări) etc. Polemica se poate folosi pentru a caracteriza discursivitatea și, de aceea, unele interpretări pragmatice plasează afrontul în centrul activității lingvistice. V. dialogism, interacțiune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dovedit tendința de transmitere familială, adică ereditară, a unei proporții de 1% dintre neoplaziile umane. Astăzi se știe că, în marea lor majoritate, cazurile ereditare de neoplazie se transmit în manieră mendeliană, autozomal dominantă, având determinanți genetici bine definiți și localizați: 13q14, în retinoblastom; 5q, în polipoza adenomatoasă familială; 17q, în neoplazia de sân, cu debut timpuriu; 17p, în sindromul Li-Fraumeni; 19p, în neoplaziile endocrine multiple, de tip 2A și 2B; 17q, în neurofibromatoză tip 2; 11p15, în sindromul Beckwith-Wiedemann etc.
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
leagă la actină, elemente de transducție a semnalelor și numeroase alte molecule legate de mecanismele locomoției celulare. Celulele metastazante circulă pe cale sanguină sau limfatică, realizând evaziune față de atacul celulelor și moleculelor efectoare ale sistemului imunitar, pentru a ajunge în organe localizate uneori departe de tumora primară. Dar, majoritatea celulelor metastazante nu supraviețuiesc. Uneori, celulele metastazante au destinații precise: din pancreas în ficat sau plămân, din ficat în plămân, din prostată în oase, plămâni și ficat. Celulele tumorilor benigne sunt lipsite de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sporadice de carcinom de colon și astrocitom s-au descris mutații somatice ale genei nf1. Neurofibromatoza tip 2 are o incidență de 1 la 40 000 și este cauzată de inactivarea unei alte gene supresoare a creșterii tumorale, desemnată nf2, localizată 22q12. Gena vhl a fost localizată prin analiză de likage în cromozomul 3p25. Această genă a fost și clonată. Ea este considerată gena declanșatoare a sindromului neoplaziei cu caracter familial von Hippel-Lindau, după o mutație în linia germinală. În carcinoame
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care pot condiționa diferite stări patologice. Cosegregarea markerilor ADN polimorfici cu genele patologice oferă posibilitatea aprecierii riscului susceptibilității pentru o anumită maladie ereditară. Exemplul edificator este oferit de cosegregarea cu sindromul Lynch, a markerului ADN înalt polimorf desemnat D2 S123, localizat 2p. Sindromul este unul dintre cele mai frecvente sindroame ereditare asociate cu tumori maligne (colorectale, endometrale, ovariene, gastrice, pancreatice, laringiene, ale căilor urinare), manifestate până la vârsta de 50 de ani. Gena susceptibilității cu localizare 2p a fost desemnată fcc - acronim
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este o condiție patologică variabilă, pleiotropică ca expresie genică, manifestată prin ataxie cerebelară, malformații osoase și renale, defecte de sistem imunitar, telangiectazii ale conjunctivei (fig. 22.2), sensibilitate extremă la radiații, predispoziție la tumori determinată de mutații în gena ATM, localizată 11q23. În celulele metafazice s-au descris translocații reciproce preferențiale între cromozomii 7 și 14 cu puncte de rupere în 7p14, 7q14, 7q11 și 14q32. Gena ATM autozomal recesivă are 66 de exoni și se întinde pe o lungime de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
carcinoamele tiroidiene sunt cel mai studiate. În asemenea cazuri, apar remanieri cromozomale ale cromozomului 10, ce implică regiunea 10q11-26, în care, la nivelul benzii 10q11, se află și protooncogena ptc, implicată în aproximativ 25% dintre carcinoamele papilare. Gena men 2A, localizată juxtacentromeric, în cromozomul 10, este alterată în carcinomul tiroidian medular ereditar. În adenoame tiroidiene apar remanieri cromozomale și numerice, în care sunt implicați cromozomii 4, 5, 7, 9, 12 și 16. Translocația t(8;14) (q24;q33) apare în limfomul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
foliculare, gena bcl-2 din cromozomul 18, banda q21, este adusă în juxtapozițiune cu locusul genic pentru catena grea imunoglobulinică din cromozomul 14. În limfoame și leucemii cu celule B, este frecvent întâlnită translocația t(11;14) în cadrul căreia gena bcl-1, localizată 11q13 este adusă în juxtapozițiune cu locusul genic pentru catena grea a imunoglobulinelor (Croce și colab, 1986). În tabelul 23.6 sunt redate consecințele fuziunilor genice rezultate în urma translocațiilor cromozomale care modifică poziția numeroaselor protooncogene ce devin oncogene celulare în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
esențiale în progresia tumorală. În majoritatea fuziunilor genice este implicat un factor de transcripție cunoscut sau ipotetic în fuziunile alternative, așa cum sunt cele din translocațiile în care sunt implicate benzile cromozomale 11q23 și 12p13, în care este în mod evident localizată gena care codifică factorul de transcripție. Mulți dintre acești factori de transcripție sunt exprimați în cursul dezvoltării normale, din procesul de hematopoieză. Perturbările acestui proces conduc la apariția unor blocaje care determină acumularea de celule proliferative imature. Proteinele fuzionate pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mutației brca1 185 del AG, localizată în apropierea capătului 5’ al secvenței genice. Această observație este susținută de existența unui domeniu care oferă în mod specific protecție împotriva declanșării evenimentelor care determină manifestarea neoplaziei ovariene. Mutațiile care trunchiază secvența genică localizată 5’ față de acest domeniu, cresc mai ales riscul de neoplazie ovariană, pe când mutațiile cu localizare 3’ față de acesta, conferă un risc mult mai redus pentru neoplazia ovariană. Studiile realizate până în prezent arată că la bărbați, predispoziția genetică pentru neoplaziile de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de cancer uterin au fost identificate diferite mutații (șase mutații missense și o mutație silențioasă), mutații localizate în exonii trei, patru și șase ai genei bak (Wani și colab., 2003). APAF 1 - de la Apoptotic Protease Activating Factor 1 Gena Apaf-1 localizată 12q23, are situsul start ATG în exonul doi, iar dintre cei 27 exoni doar unul nu se regăsește tradus la nivelul proteinei APAF-1. Proteina APAF-1 participă la mecanismele tanatogene celulare și la apoptoză. Această proteină citosolică interacționează cu citocromul c
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
începând cu poziția 2466 și 13 repetiții WD40; varianta Apaf1-XL are o lungime de 3747 bp, conține o inserție de 129 bp, inserția descrisă la Apaf1-M și 13 repetiții WD40. Proteina APAF-1 este structurată pe mai multe domenii: domeniul CARD localizat N-terminal, trei domenii alfa/beta de atașare a nucleotidelor, domeniul helical I, domeniul de culisare și domeniul helical II. La capătul C-terminal se regăsesc 12-13 repetiții WD40. Analiza structurii proteinei APAF-1 sugerează că atașarea nucleotidelor induce modificări conformaționale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
polimorfisme localizate în regiunea promotor au fost asociate cu creșterea riscului de apariție a cancerului pulmonar în populația din Coreea. Genotipul -1263 GG a fost considerat a avea efect protector în comparație cu celelalte genotipuri formate de SNP -1263 AG. Un SNP localizat tot în regiunea promotor dar mai în aval, -712TC, a fost asociat cu modificarea riscului de apariție a cancerului de sân. Riscul de boală cel mai crescut a fost atribuit pentru pacientele homozigote -712 TT (Izawa și colab., 1999). • Caspaza-3
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai în aval, -712TC, a fost asociat cu modificarea riscului de apariție a cancerului de sân. Riscul de boală cel mai crescut a fost atribuit pentru pacientele homozigote -712 TT (Izawa și colab., 1999). • Caspaza-3 - de la Apoptosis-Related Cysteine Peptidase Casp-3 localizată 4q34 codifică pentru precursorul unei caspaze efectoare. CASP-3 activată de către CASP-9 se homodimerizează și determină avansarea procesului apoptotic prin clivarea unei mari varietăți de proteine: CASP-2, CASP-6, laminine nucleare, protein kinaze dependente de ADN, factorul de fragmentare nucleară 45 (DFF
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care au fost desemnate -928A>G, 77G>A, și 17532A>C, acestea conferind un risc mult mai scăzut de a face cancer pulmonar (Jang și colab., 2007). P53 -de la Protein 53 kDa)/TP53 de la Tumor protein p53 Gena tp53 localizată 17p13 are unsprezece exoni dintre care primul necodificator. Proteina P53 are 393 aminoacizi și o structură multidomenică: un domeniu de transactivare (1-42), un domeniu bogat în prolină (63-97), un domeniu de atașare specifică la ADN (102-292), trei semnale de localizare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
2. FAS (APO-1 SAU CD95) Receptorul FAS este o glicoproteină transmembranară de 48 kDa, formată din 319 aminoacizi. Ea aparține familiei de receptori TNF. Capătul său amino-terminal este intracitoplasmatic, iar cel carboxi-terminal este extracitoplasmatic. FAS este codificat de o genă localizată 10q24.1, care are nouă exoni: exonii unu→ cinci codifică pentru regiunea extracelulară, exonul șase pentru zona transmembranară, iar exonii șapte → nouă codifică pentru regiunea intracelulară (Goldsby și colab., 2003). Domeniul extracelular conține 157 aminoacizi și este bogat în resturi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]