10,073 matches
-
Acasa > Literatura > Recenzii > LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Singurătatea abisului Motto: „Neapărat există o locomotivă a spiritului” (Ion Scorobete - Anduranță) Născut la Meria (județul Hunedoara) - într-o zonă subcarpatică - Ion Scorobete s-a familiarizat cu peisajul mioritic (deal-vale) care, conform matricei stilistice blagiene, determină stilul unui autor. Dar și peisajul Greciei este asemănător cu al
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
volumul Exerciții de singurătate/ΑΣΚΉΣΕΙΣ ΤΗΣ ΜΟΝΑΞΙΆΣ (Amanda Edit, București, 2016), ediție bilingvă, româno-greacă. Remarcabila traducere în limba elenă se datorează Eldei Kokoneschi. Așa cum afirmă în versul pe care l-am selectat drept motto, pentru fiecare dintre noi există „o locomotivă spirituală”. Pentru Ion Scorobete aceasta o constituie filosofia antică greceaască. Îndrăgostit încă din adolescență de filosofia lui Platon, poetul suferă cumplit când tatăl său, dorindu-l mai pragmatic, îl obligă să arunce în foc Dialogurile din care savurase îndeosebi Banchetul
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
aruncă în wc-urile teraselor înfrigurate unde sorb tacticos votcile cumpărate cu banii furați. Europizii, botezați și răsbotezați, și-au îndeplinit mandatul. Au avortat o Românie mizeră. Țara e plină de bannere și afișe cocoțate, mai ales cu Ponta și Johannis. Locomotiva sovietică de voturi își face datoria. Ici-colo mai apar Meleșcanu, Udrea, Tăriceanu și tot mai rar Diaconescu movuliul, proprietar de OTV, post de televiziune pentru nebunii cuminți și tâmpiți. Dan Diaconescu nu este numai un mic escroc ridicol, ci și
PITICI PE CREIER DE ROMÂN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371550_a_372879]
-
trebuia să-l păzească; era ultimul tren care mai putea trece... Ei primiseră o misiune precisă: să oprească trenul, să imobilizeze pe nemți și să elibereze deținuții... Oamenii trebuiau să fugă în pădure peste linia fierată. Erau șase vagoane și locomotiva... Aveau la dispoziție zece minute... Totul mersese bine până al un punct. Trenul deraiase și se oprise, cei doi îi imobilizase pe nemți în vagoane, el dăduse drumul vagoanelor cu deținuți și oamenii, copii, bătrâni, femei, săreau și fugeau care
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
de 2 acari Ce stau extremic pe poziții la fel ca el de temerari ! Cei ce lucrează în R.C -uri, în turnul de control, atent, Veghează traficul pe linii, să nu avem cumva, un accident... Cei 2 mecanici de locomotivă, din care 1 Șefii "au tăiat", Ne-au dus pe unde am avut nevoie ; n-am mulțumit și nu am salutat... Șeful de tren sau controlorul, ce-ndură-atâtea de la huligani, Sunt suspectați că uneori primit-au, la un salariu mizer, câțiva
DE ZIUA C.F.R.-IȘTILOR ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374852_a_376181]
-
scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, incredibil de silențios. O fi șuierat ? Elisa nu auzi nimic și nu-i simți prezența până în momentul în care șinele începură să trepideze sub omida de fier ce-și croia drumul cadențat. Prea târziu
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
fost șansa ei de salvare la întâlnirea cu moartea, acolo , pe calea ferată! Nici nu realiză impactul. Fu aruncată în lateral, cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul purtat pe umeri, descheiat , printr-o răsucire ușoară și-l abandonă, dus de locomotiva ce i-l trase de pe brațele ridicate în cădere. Începu să plutească, precum un fulg în calde adieri de vânt. Tufele de ienupăr de pe marginea terasamentului își ridicară frunțile joase spre cer, mângăiate de razele soarelui de primăvară. Timpul se
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
și a acelora de circulație reprezintă dese ori sume foarte mari, în special în industrie, stăpânul lor nu este un „om bogat” în accepțiunea generală al cuvântului. În majoritatea cazurilor este dator băncilor care-l finanțează. Închipuiți-vă fabricare unei locomotive sau construirea unui bloc de locuințe. Înainte de a vinde produsul creat sunt necesare spații de producție și multe, multe materii prime și auxiliare. Abia când produsul este gata se poate ivi cumpărătorul care, prin plata făcută permite returnarea banilor împrumutați
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
necesare spații de producție și multe, multe materii prime și auxiliare. Abia când produsul este gata se poate ivi cumpărătorul care, prin plata făcută permite returnarea banilor împrumutați. Practic datoriile făcute se rostogolesc deoarece fabrica nu se închide la vinderea locomotivei ci sunt în diferite stadii de fabricație multe altele care, în fapt, constituie locul de muncă al mii și mii de muncitori. Astfel un om ca Malaxa, fabricantul Bucureștean de locomotive interbelic, era un om înglodat în datorii deși valoarea
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
se rostogolesc deoarece fabrica nu se închide la vinderea locomotivei ci sunt în diferite stadii de fabricație multe altele care, în fapt, constituie locul de muncă al mii și mii de muncitori. Astfel un om ca Malaxa, fabricantul Bucureștean de locomotive interbelic, era un om înglodat în datorii deși valoarea fabricilor sale depășea milioane de cocoșei de aur. A fost un mare industriaș care, prin micitorii săi calificați bine retribuiți, crea produse de înaltă calitate cerute în toată Europa. Astăzi marile
OM BOGAT, OM SĂRAC de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372043_a_373372]
-
de înfrigurata așteptare a trenului pe peron. Din rumoarea mulțimii de călători, se desprindeau „știri” care de care mai importante: „Trenul se formează în triaj”, „Vom avea locuri cu toții!”, „Plecarea va fi la ora fixată” etc. Apoi, șuieratul și pufăitul locomotivei, care acoperea vacarmul mulțimii, anunța sosirea trenului. Clipele rămase până la plecare se scurgeau chinuitor de încet. În sfârșit, trenul pornea. Abia treceam de podul de la Herbac - adică de la Clujana - că mă și apuca foamea. Pe măsuța din compartiment, ai mei
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
mă și apuca foamea. Pe măsuța din compartiment, ai mei întindeau repede masa: pâine semi-albă cu cartofi, ouă fierte, chiftele, slănină friptă etc. Înfulecam grăbit, cu ochii pironiți pe geam, ca nu cumva să ratez priveliștea oferită de parcul de locomotive din halta Dezmir. Urma apoi gara Apahida, unde trenul făceam popas 10 minute, în așteptarea vreunui accelerat care venea spre Cuj de pe magistrala trei. Nesfârște îmi păreau acele minute... un adevărat test de răbdare, căruie îi punea capăt doar șuieratul
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
desfășurau în goana trenului, nu mai prezentau interes pentru mine, iar timpul parcă se scurgea cu viteza melcului. După circa o oră care îmi părea nesfârșită și exasperantă, ajungeam la Gherla. Pufăind din greu și purjându-și aburii din cilindri, locomotiva lua o scurtă dar binemeritată pauză. Ei, de aici, în maxim 15 minute, călătoria așteptată cu entuziasm și nerăbdare - care, pe parcurs, se transformase într-o agasantă așteptare - avea să se sfârșească. În gara Dej, satisfăcut și ușurat că am
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
să ne pronunțăm... Și când ne vom pronunța, va fi prea târziu. Morală și politica sunt două linii paralele care nu se întâlnesc nici la infinit. • Solnița nu cunoaște decât un singur gust. L-a descoperit, precum a descoperit Popov locomotivă în șopron: "vot lokomotiv!" (Nae Cernaianu). Speranța nu are moarte, dar nici viitor. • Cel care nu are dreptate vorbește mai mult. • Dragostea este eternă... Nu crapa ea cu una, cu două... (citat). • Bătrânii activiști au rămas aceeași tineri de nădejde
ZICERI (47/48): DRAGOSTEA ESTE ETERNĂ? & ABSURD! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346009_a_347338]
-
tinerețe, la reprezentativa de juniori a României, în turneul FIFA din Spania, anul 1957, fiind coleg de lot cu Mateianu, Motroc, Petru Emil, Ivansuc, Mureșan, Octavian Popescu, Halagian..., avându-l antrenor pe Constantin Teașcă; în campionatul intern a jucat la „Locomotiva” din Iași, „Progresul” CPS din București, „Unirea” Iași, „Moldova” Iași, CSM Iași. Mai sunt notabile din activitatea muzicianului Titel Popovici, și sunt prezentate în carte, colaborarea la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, ca profesor cu specialtatea „Ansamblu de
TITEL POPOVICI. O CARTE DE OCTAVIAN URSULESCU, PRIN CARE MUZICIANUL ŞI IAŞIUL LUI VIBREAZĂ (PARTEA A DOUA) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346017_a_347346]
-
dorește domnul? - îngână în barbă moșneagul. -Cu doamna Lovenbach! - scurtă Eminescu dialogul. Din spatele omului apăru aceeași femeie grasă pe care o cunoștea, cu mersul ei de rață, lăsându-se când pe un picior când pe altul și gâfâind ca o locomotivă: -Intră-n casă, papa! - se adresă ea bătrânului, iar are să te-apuce frigurii primăverii și se supără Her doctor! Bătrânul se retrase după ușă și rămase ea, masivă, păzind parcă Porțile Raiului: -Vaiii, domnul Eminescu, scuză-mă, domnule, era să nu
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
vagonului se profilau pe fugă zidurile înnegrite și coșcovite ale unei foste fabrici. Privirile oamenilor lunecau peste ele la fel ca peste piciorul cerșetorului. “Oare câte, din tot ce a fost, mai funcționează?” - se surprinse Irina întrebându-se. Dar șuieratul locomotivei, care vestea apropierea de stație, îi acoperi cu sonoritatea sa, gândul. Zgomot metalic de roți pe șine, imagini fugare; din nou retina era rănită de deznădejdea pe care o degajau alte ziduri și ferestre cu geamurile sparte, ce se încăpățânau
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
suficient de-a lungul anilor cu multe întrebări, cu vorbe bune și apoi aspre, cu reproșuri și chiar interdicții ce n-au servit la nimic. Ea ascultă, tăcea și nu răspundea deloc, sau răspundea evaziv, până când anii ce alergau ca locomotivă pe șinele metalice fără să le simți viteza, au grăbit-o să prindă ultimul vagon să devină mamă ! Nici atunci bătrânul militar nu-și arătase înseninarea, numai în adâncul ființei lui licărea bucuria așteptării unui nepot. Cu sufletul întunecat și
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
chiar nu au mai găsit vreme sau disponibilitate să se întrebe cum de s-a prăbușit un partid de mare speranță pentru România postdecembristă cum a fost PNȚCD -ul, după ce se ridicase la modul cel mai atrăgător pentru electorat, devenind locomotiva unei întregi Convenției Democratice?!... Chiar nu i-a interesat crahul doctrinei lor într-o țară ca a noastră? Chiar s-au mulțumit să rebifeze locul lui Rațiu și Coposu cu niște nume de rezonanță românească care să poată fi chemate
DEMOCRAŢIA CREŞTINĂ de CORNELIU LEU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348834_a_350163]
-
să spargă semințe, să fumeze în draci și să spună bancuri tâmpite. Cu alte cuvinte, se aflau în plină ședință de brainstorming. Oricât ar părea de ciudat peste aproximativ alte trei milenii nava era gata de decolare. Arăta ca o locomotivă pusă pe verticală era vopsită în alb și acoperită cu mii de sigle ale partidelor care sprijiniseră de-a lungul timpului acest măreț proiect și stătea proptită cu niște popi de salcâm în curtea din spatele șopronului devenit acum clădirea principală
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
1972 s-a instalat obiceiul ca duminicile să se lucreze creindu-se astfel goluri în efectivele abatajelor, ceea ceea ce ducea la disfuncționări în producție. O mare problemă se creea și la transportul pe orizontală de la nivelul fiecărui orizont din lipsă de locomotive și piese de schimb pentru acestea, dar și lipsa motorinei. Cu toate acestea brigăzile miniere își realizau planul de producție sau chiar îl depășeau. Ceea cunoștea toată lumea, dar se continua această practică, erau schimburile duble ale muncitorilor. Deasemeni se lucra
BRIGĂZI DE MINERI ŞI BRIGADIERII LOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346410_a_347739]
-
simțit de multe ori, deși o aștepta cu nerăbdare, dar toamnei îi este într-un fel recunoscătoare, pentru izbânzile sale, mici în comparație cu ale altora, dar pentru ea foarte importante. Plutește deasupra covorului multicolor, purtată de sutele de cai putere ai locomotivei. Un firicel de apă albăstrie, străjuit de câteva sălcii tivește imaginea ce se schimbă uimitor de repede. Încearcă să se amuze punându-și singură întrebări, la care trebuie să răspundă: -Tu, Iulia Aron, ce-ți dorești cel mai mult și
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
imposibil să răspundă. Își dorește mai multe în același timp. A avea o singură dorință la anii ei, i se părea nefiresc de puțin. Ar dori poate să ajungă cât mai curând la destinație, dar asta era treaba mecanicului de locomotivă, care se străduia din toate puterile, scoțând șuiere lungi din când în când. Dar serios vorbind, ce-și dorea ea, de acum înainte de la viață? A fost o vreme când și-a dorit foarte mult să devină independentă, să trăiască
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
crestele valurilor. Cu ce furie izbea apa pietrele mari, puse parcă anume în calea ei, spre a-i verifica rezistența în competiție. Pădurile cu foșnetul lor, freamătul apei încorsetată în pereții de stâncă, făceau să-i tresară inima de bucurie. Locomotiva trăgea din greu șirul lung de vagoane, urcând tot mai sus, în creierul munților. Ce repede trecea acum timpul. Iulia privea cum rămânea în urmă o vale sau un munte, o mică așezare omenească, când cineva pe culuar spune: aici
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
peste 100-150 de muncitori. Fiecare maistru își avea un revir compus din cel puțin 5 abataje productive și alte lucrări auxiliare sau de investiții, suitoare sau galerii de pregătire. Aveam în subordine o echipă de transport compusă din mecanici de locomotivă, care asigura transportul minereului de la abataje la puțul care scotea vagonetele la suprafața minei. Pe lângă fiecare locomotivă exista un însoțitor așa numitul cuplător de vagonete. La schimbul întâi primeam și multe echipe de întreținere care lucrau numai în schimbul unu pentru
1980 AM DEVENIT MAISTRU PRINCIPAL MINER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348459_a_349788]