1,111 matches
-
Îi lasă să se plimbe încoace și încolo pe marginea falezei, să hoinărească, să schimbe confidențe. În scurt timp, Julien își face cunoscute intențiile, iar cei doi tineri sunt promiși oficial unul altuia. În societatea burghezilor mai rigizi, întâlnirile dintre logodnici nu au loc decât sub supravegherea însoțitoarelor și exclud orice urmă de familiaritate. Însă părinții Jeannei, oameni încrezători și cumsecade, îi lasă pe viitorii soți aproape în voia lor. Și astfel a început pentru cei doi tineri "anotimpul luminos al
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o duioșie încântătoare, gustând farmecul delicat al celor mai neînsemnate mângâieri, al strângerilor de mână, al privirilor pătimașe, atât de lungi încât sufletele lor păreau că se contopesc, tulburați de dorința nehotărâtă a marilor îmbrățișări". În ciuda acestei libertăți, cei doi logodnici știu să rămână cum nu se poate mai decenți. Respectă întru totul codurile bunei-cuviințe. Abia la adăpostul unei plimbări sub clar de lună, pe pajiștea din fața castelului, Julien, strângând degetele logodnicei sale, cutează să-i dea acesteia, "încet, încet de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
întâlnesc de câteva ori în secret, iar curând hotărăsc să își împartă viața. Catherine Pozzi și "atingerile echivoce" Contesa de Pange nu suflă un cuvânt despre schimburile de priviri sau de surâsuri, despre atingerile pe furiș, nici măcar atunci când vorbește despre logodnicul său. Pauline de Broglie, care devine contesă de Pange și doamnă respectabilă, rămâne prea rezervată, prea încorsetată de educația primită pentru a pomeni în memoriile sale de atracția erotică, pentru a-și dezvălui tulburarea provocată de aceasta. De asemenea, nu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
postavuri. Pentru a-i capta atenția, se plimbă deghizată pe străzile din Nisa, iar apoi joacă în fața lui comedia tinerei fete îndrăgostite. Se îmbujorează, îl lasă să-i strângă mâna în timpul dansului. Însă Émile d'Audiffret, care este tratat ca logodnic oficial, se ferește să facă vreo propunere de căsătorie. Tot ce face este s-o atragă pe Marie, într-o seară de iulie din 1875, într-un ungher ferit și, "printre cuvinte nelămurite, strângeri de braț și clipe nesfârșite de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
morții descuie multe lacăte morale. Îmbrățișările dintre soț și soție, dintre amant și ibovnică devin mai înflăcărate, mai imperioase. Unele fete tinere, precum cea pe care o înfățișează romancierul Léon Frapié în Contes de la guerre, nu șovăie să se dăruiască logodnicilor lor, pe care nu sunt sigure că îi vor mai vedea vreodată în viață. Odată ce bărbații apți de luptă pleacă pe front, societatea franceză este însuflețită și unită de un extraordinar elan de solidaritate. Teatrele, cinematografele, music-hall-urile își închid porțile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
carnale. Soldații se agață uneori de infirmiere ca naufragiații de o bucată de lemn ce plutește pe apă. Așa se întâmplă și cu marinarul breton înfățișat de A. Leclerc în Infirmiera, o poezie de război despre o tânără care, după ce logodnicul său "își dăduse viața pentru Franța", face un legământ solemn "de-a se păstra în trup și-n suflet de-a pururi nepătată, ca-o dalbă lumânare din ceară preacurată". Și după ce-și jeli pierduta fericire Pe pieptul de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
își bătuse joc de ea, și asta cu complicitatea propriilor ei părinți. Ceea ce ea își închipuia a fi o mare dragoste împărtășită nu era de fapt decât un pact comercial mascat, o asociere între afacerea tatălui ei și cea a logodnicului. Șocată, Monique, care, din iubire, i se dăruise lui Lucien cu câteva zile în urmă, se lasă de necaz în voia primului bărbat care-i iese în cale. Ziua următoare, când renunță la planurile de nuntă și le mărturisește părinților
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ucenicia amoroasă a tinerei își menține o latură strict solitară. În "gașca simpatică și veselă" fiecare își trăiește propria poveste de dragoste unică, reală sau imaginară. Zoé, de pildă, una dintre prietenele cele mai apropiate ale lui Bab, are un logodnic oficial, Thibaud, cu care se va căsători câțiva ani mai târziu. La rândul său, Michel, "fratele adoptiv" al lui Bab, este îndrăgostit nebunește de Astrid. Îndură însă suferințe cumplite, căci fata se consideră prea tânără pentru a-și lua un
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din filmul Les Tricheurs. Tineretul acesta "depravat" pe care îl înfățișează Marcel Carné în filmul său legendar nu este singurul în această situație. Cum să nu fie tentată o fată "la locul ei" să depășească tabuurile și să se dea logodnicului sau iubitului său, când vede că acesta se pregătește să plece în Indochina, apoi în Algeria, unde patria franceză îi trimite regimentul? În același timp, Războiul Rece contribuie, în mod paradoxal, la întărirea conservatorismului social. El contribuie la înghețarea revendicărilor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Franța se afundă în alt coșmar. O nouă mantie de plumb, politică și morală, se pogoară asupra țării. Acolo se poartă un război cu-adevărat "murdar", iar cei care pleacă pe front militari de meserie, dar în egală măsură tineri logodnici sau soți se confruntă cu tortura, masacrele și terorismul. Omniprezența morții "fățarnice și înghețate"170, teroarea trăită zilnic îi fac pe acești bărbați să-și piardă iremediabil inocența. Poftele carnale sunt și ele ațâțate. Dorințele sunt cu atât mai exacerbate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
transformă, spre finalul volumului, într-o lamentație în surdină, elaborată ca strategie ultimă în fața deznădejdii și degardării fizice. Însemnările urmăresc, aproape kafkian, capitularea lentă a corpului, dependența umilitoare de apropiați, compasiunea și recunoștința față de soție. Eleanor Benger, avertizată de boala logodnicului său de către medic însuși, îl însoțește până la capăt în itinerarul spre moarte, cu o loialitate impecabilă. Barbellion se detașează de existență transformându-și suferința și dezamăgirea în literatură. Conștiința morții, acutizată pe alocuri în accente insuportabil disperate, are funcția precisă
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
candidă. Cezara oferă o ipostază a iubirii pasionale asociată cu voluptatea panteistă. Contesa Bianchi este o ființă care ascunde sub înfățișarea angelică, năvalnice pasiuni telurice. Dragostea sa este cu atât mai agresivă cu cât în calea ei stă marchizul Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
tulbure cu vorbele strigate parcă lucid într-un context haotic: Un cer nebun de lumină tresare din noaptea/ definitivei tăceri, ca o salvă de tun.../ Osàna, Osàna, la sfera a șaptea gloria gloriei, cer de lumină nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl așteaptă: "De când te aștept, mult iubite, acum sunt o babă" sau "Împodobită cu florile morții,/ icoană de lacrimi, primește tămâia.../ se năruie cerul zăvoarele porții,/ sunt eu, am
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
București, 1914; Pe Coasta de Azur. O iarnă la Menton, București, 1914; Viață zbuciumată, București, 1914; Unchiul Christea, București, [1914]; Pentru patrie, București, 1915; Glasul apelor, București, 1915; Rătăciții, București, 1915; Ciormăreanu & Faerman, București, 1916; Veniți, copile scumpe, Piatra Neamț, 1918; Logodnicul durerii, București, 1919; Intrigă amoroasă, București, 1920; Romanul unei iubiri, București, 1920; Seducătorul, București, 1920; Dascălul, București, 1920; Măriuca, București, 1920; A fost un vis!.... „Suharea” la Dom’ Tănase în Delea-Nouă, București, 1920; Bietul Tudorel!, București, 1921; Două dureri, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
un loc, București, despre care întreabă dacă e departe de Germania. Dar mătușa are bani și trebuie moștenită de Hans și de sora lui, Grette. Personaj relaxat, Grette îi pune în gură Doinei, de la prima vedere, o țigară cu drog. Logodnicul ei cel mai recent, și el consumator de iarbă, poartă plete, blugi sufle cați până la genunchi și cizme roșcate. Ce oroare... Hans nu apreciază tradiționalele sarmale pe care Doina i le face cu dragoste, la cuptor. Pe ecranul televizorului capitalist
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu există personaje pozitive. Toți sunt ascunși, alunecoși, reci, nesinceri. Tânărul milițian al satului e un tembel care îi trăgea clopotele Anei Draga, dar după moartea ei nu face absolut nimic ca să afle ce s-a întâmplat. Așa-zisul ei logodnic, soldat în termen, e un om fără inimă. În premieră absolută, oamenii Partidului nu intervin salvator - dimpotrivă, mușamalizează totul. E posibil, e reprezentativ, e realist așa ceva în societatea noastră socialistă, tovarăși ? Da, răspunde sec și zgrunțuros filmul lui Iosif Demian
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fiului său, Demophon, nu doar aspectul plăcut, dar și modul infidel de a le trata pe femei. În ultima legendă intuim o aluzie incestuoasă în discursul bizar al lui Egiste către fiica sa, Hypermnestra, căreia îi cere să-și ucidă logodnicul, Lyneu, ce-i era și verișor, amenințând-o cu moartea și nu putem să nu 716 Ibidem. 717 G. Chaucer, Legenda..., p. 234. 718 Elaine Tuttle Hansen, op. cit., p. 5. 719 Ibidem, pp. 5-6. 195 tragem concluzia că aceasta este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să fi fost conștient de adâncimea depresiunii ei. Chiar retrospectiv, la publicarea Jurnalului, Ted Hughes se menține la nivelul notației seci, involuntar sarcastice, fără a releva nimic din tragedia care, cât se poate de direct, Îl afecta și pe el, logodnicul Încornorat: Sylvia și Ted Hughes s-au căsătorit În 16 iunie 1956. După căsătorie au plecat Într-o călătorie de nuntă În micul sat pescăresc Benidorm din Spania. Scurta lor ședere la văduva Mangada a dus la scrierea de către Plath
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mult decât favorabile. Pe urzeala unei povești de dragoste (Irène și Jacques visează o iubire care să poarte „accentul veșniciei”), B., ambițios în intențiile lui, urmărește să dezvolte tema destinului, eternul „al treilea”, care sfărâmă iluziile și proiectele a doi logodnici aflați în pragul vieții. Jacques, student în sculptură și arhitectură la Paris, este victima unei eredități încărcate, care nu va întârzia să răbufnească. Ciclotimic, trecând ușor de la veselie la tristețe, el suferă de „excitație maniacă”; iar „deraierea” lui e prevestită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
celui interesat. Elena pierde în sanatoriul Walter pe mamă-sa, Lenore, și pe soțul ei Drăgănesu, însă e atât de înghețată de oficialitate mondenă încît pare să prețuiască bunul-gust al celor doi de a fi murit într-un loc convenabil. Logodnicul încearcă studiul vieții de mahala, în care autoarea nu are nici o competență. Tema însă e originală și bogată în posibilități. Un tânăr provincial, venit la București cu intenția de a se împinge în lumea mare chiar prin mijlocirea unor femei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
maladivă, vocație a morții, diafanitate și, mai ales, o poziție privilegiată În lume. În ierarhia afectivă, iubirea trece pe primul loc. De la Eliza la Veronica aflăm toate nuanțele unei feminități care exprimă În grad maxim răul veacului. În locul Seducătorului apare Logodnicul, acela ce aspiră spre o nuntă mistică. Heliade dă, cel dinții, acestei comuniuni o valoare cosmică. De la ibovnică, Îngerul iatacului corupt de voluptăți leneșe, la Îngerul-demon În care se concentrează sublimitățile și răul universului este o cale lungă. Poezia erotică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Teatrului „Ion Vasilescu” din București. Va colabora mult la emisiunile de radio și televiziune. De-a lungul timpului i se vor monta numeroase piese de teatru, printre care Comedia întrebărilor, scrisă împreună cu Ștefan Haralamb (1970, Teatrul de Comedie din București), Logodnicul din pom, în colaborare cu Lucia Verona (1978, Teatrul din Turda), sau Dragoste la prima vedere (1984, Teatrul „Constantin Tănase” din București). În 1970 i se acordă Premiul „Vasile Alecsandri” pentru piese într-un act. Debutează la „Scânteia tineretului” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
Repere bibliografice: Pompiliu Marcea, Romanul unui debutant, LCF, 1962, 9; Eugen Agrigoroaiei, „La poarta nr. 3”, IL, 1962, 4; M. Onea, „La poarta nr. 3”, „Scânteia tineretului”, 1962, 3 997; Gabriel Dimisianu, „Pastile contra prostiei”, GL, 1968, 21; Ilie Călian, „Logodnicul din pom”, „Făclia”, 1978, 9 928; H. Zalis, „Vărul șarpelui cu clopoței”, RL, 1979, 4; H. Zalis, „Dragoste la a doua vedere”, RL, 1981, 32; Elena Tacciu, Virtuțile umorului, ST, 1982, 6; Virgil Nistor, „Audiență în cer”, ST, 1984, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
unui Alzheimer devastator. Încă un Bartender's, da? Da. Filmul. Contrapunct dramatic al clipelor tinere și nebune, cu momentele de tristă demență ale de-acum bătrînilor. Aici excelența scenariului, regiei: cu un leitmotiv obsesiv: apa. Amîndoi soții se dedau cînd logodnici, cînd ramoliți plăcerilor apei. Apa, nu-i așa? ca baie amniotică primordială, în stare să-i umple de plăcere, dar a-i și pîndi cu primejdii imprevizibile. Marea, heleșteul, ploaia, umbrela, robinetul. Imperiul apei. În care cei doi își consumă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este în sânul Tatălui a primit să ia chip de rob, să îndure toate celelalte suferințe trupești, să se nască din femeie, să se nască din Fecioară, să stea nouă luni în pântece, să fie înfășat, să fie socotit Iosif, logodnicul Mariei, tată al Său, să crească trupește puțin câte puțin, să se taie împrejur, să aducă jertfă, să flămânzească, să înseteze, să obosească și în sfârșit să sufere moartea, și nu o moarte oarecare, ci una socotită de ocară, adică
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]