2,048 matches
-
-actele domniei nu aveau valabilitate dacă nu exista consimțământul marilor boieri din Sfat. -principalii dregători erau: vornicul - era mai marele curții domnești având prerogative judecătorești; în timp de război era comandant al oștirii domnului; prima dregătorie atestată documentar în 1387; logofătul șeful cancelariei domnești, redacta acte și le întărea prin aplicarea pecetei domnești; vistierul gestiona veniturile domniei, adunate de visterie și răspundea de administrarea acestora (în Transilvania era folosit termenul de thesaurarius); stolnicul și paharnicul - aprovizionau curtea domnească cu alimente și
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
vod-itĭ „a conduce”, de unde se deduce sensul de „conducător de oaste”. Cuvântul este într adevăr compus, însă componentele lui au altă explicație istorică. Prima parte este tracicul vel, cu sensul de „mare”, pe care îl întâlnim în sintagme precum vel logofăt, vel spătar etc., în sl. vel(rs. velmoža „înalt funcționar”), bole(ceh. Boleslav), vind. bálīyăn „mai puternic”, engl. well „bine”, very „foarte”, rom. mare etc., pe când partea a doua este contrasă dintr-o formă autohtonă cu sensul de stăpânire, pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
oastea moldovenească. Pe vremea aceea, tătarii jefuiau, iar cazacii hoțeau pretutindeni în țară. În anul 1685, Constantin Cantemir ajunge Domn al Moldovei. Atunci, cel mai de frunte dintre boieri, supt Duca, era Miron Costin<footnote Costin, Miron (1633-1691), cronicar român, logofăt al Moldovei, Povestitor și portretist talentat. A scris „Letopisețul Tării Moldovei, de la Aron-Vodă încoace“, „Viața lumii“, poem filozofic; „De neamul moldovenilor“, „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“. A fost ucis din porunca Domnitorului Constantin Cantemir. footnote>, mare Logofăt. Ș-o apărut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
1633-1691), cronicar român, logofăt al Moldovei, Povestitor și portretist talentat. A scris „Letopisețul Tării Moldovei, de la Aron-Vodă încoace“, „Viața lumii“, poem filozofic; „De neamul moldovenilor“, „Cronica țărilor Moldovei și Munteniei“. A fost ucis din porunca Domnitorului Constantin Cantemir. footnote>, mare Logofăt. Ș-o apărut dihonia dintre Constantin Brâncoveanu<footnote Brâncoveanu, Constantin, Domn al Țării Românești (1688-1714). A fost un sprijinitor al culturii. În timpul domniei lui s-au tipărit în Țara Românească numeroase cărți romînești, grecești , slave, arabe, turcești și georgiene și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cabaniță de jder și cu hulpi îmbrăcați, vesteau sosirea unui adevărat izbăvitor al neamului moldovenesc. Garda de o sută de seimeni era condusă de spătarul Vasile Cociul, bărbat falnic, care se trăgea din neamul albanezilor. În urma lor, călărea Dumitașcu Ștefan logofăt, purtând în mână un buzdugan de aur curat, apoi, alți mari boieri, în frunte cu Miron Barnovschi hatmanul și portarul Sucevei. Lângă domnitor, ascultând slugarnic, vistiernicul Hrize se căznea să priceapă înțelesul slovelor citite de stolnicul Neculai Ureche, asudând sub
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
primejdia Celebi Constantin, pârcălabul de Neamț, hatmanul o fi închinat câteva ulcele de vin negru! Ș-apoi o hi ostenit după drumul lung până la curtea Măriei Tale, se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă logofătul, hai mai bine să auzim ce pricină are boier Iordache, că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile! Să poftească boierul Iordache! trâmbiță un aprod bătrân, la îndemnul logogătului. Să trăiești întru mulți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iar steaua lui a început să apună. Boierii moldoveni s-au săturat de grecii pripășiți în jurul tronului și în pământurile primite de la Ștefan cel Mare! tună Miron Barnovschi, aprinzându-se. Eu voi fi noul domn, iar tu o să fii noul logofăt! Auzind acestea, tânărul sărută mâna noului protector și se făcu nevăzut pe sub crama ce adăpostea butoaiele cu vinurile vestite ale domnitorilor moldoveni. Îi era dragă Catrina, dar nu putea uita că domnul Radu Mihnea l-a îndemnat să învețe slovele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
boierii pământeni. Și se mai gândea și la odrasla clucerului Iordache, slugerul Ilie, care începuse cu stângul noua slujbă, certându-se cu Grigorie, căpitanul gărzii domnești, pentru împărțirea nedreaptă a rațiilor de carne. Ba pe deasupra, tocmai de dimineață îl vestise logofătul Dumitrașcu că noul sluger o momise pe fata vistiernicului Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum mă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
descurcat unele treburi ale moșiei. Dar astă seară plec unde mi-e locul, încredință el. Așa să faci, hatmane! porunci voievodul, căutându-l din priviri pe vistiernic. Dar cinstitul boier Hrize a uitat să vină la Sfat? Măria Ta, îndrăzni logofătul, cinstitul Hrize a plecat în fruntea unui steag să-l prindă pe slugerul Ilie! Pedeapsa cu moartea numai eu o hotărăsc! sună bubuitor glasul Domnului. Trimite-l pe căpitanul Grigorie să-i vestească poruncile mele! Iar cu dumneata, zise răstit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în zorii zilei de sfârșit de septembrie, o larmă de vaiete omenești și zăngănit de arme puse stăpânire pe toate laturile Curții domnești. Însuși domnitorul, galben ca ceara albinelor din stupinile de pe Bahlui, era tulburat de vestea ce o trâmbița logofătul Dumitrașcu: domnița Catrina dispăruse, fugind împreună cu diacul Radu! Degeaba-i căută baba Saveta și comisul Furtună primprejurul acareturilor Curții, că cei doi tineri parcă intraseră în pământ, iar pe dădaca Anisia parc-o lovise cineva cu leuca, că muțise și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
rosti tăios domnitorul. Nu i așa, cinstiți boieri? Așa-i, Măria Ta! încredințară ei în cor. Văd că diacul și-a înghițit limba. Acum m-a trădat, iar, pentru astă faptă, poruncesc să i se taie capul! Măria Ta, îndrăzni logofătul Dumitrașcu, dragostea l-a tulburat. Iartă-l Doamne! cerură îndurare și ceilalți boieri din Divan. Doamne, dar pe slugerul Ilie l-ai iertat, de ce pedepsești așa aspru pe sluga Domniei Tale, rosti temător spătarul Vasile. Catrina-i fată de domn și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
seară când ai adormit la mine în cameră ca și cum n-ai fi dormit de foarte mulți ani! cum ai adormit și aseară lângă mine ca și cum, ostenit, trăiești atât de intens tot ceea ce vezi, ca și cum pentru tine n-ar exista decât logofătul Ioan Tăutu, ctitorul de la Bălinești, printre puținii boieri de viță căruia Ștefan al Moldovei i-a îngăduit să ctitorească biserici, pentru mine nu exista nimic în afara buzelor tale care se arcuiau dulce precum ancadramentele de ferestre despre care cu râvnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu ochii tăi cu tot, iar buzele se odihnesc pentru o clipă, Mă auzi, fată dragă? mă întrebi zâmbind și-aș vrea să mă iei în brațe, chiar dacă suntem pe punctul de a intra în biserică, Hai, vino! Și mâna logofătului Tăutu îmi prinde nerăbdătoare mâna, tremuri de nerăbdare să ajungi înaintea frescelor unde iarăși te pierd, Theo! Doar noi doi la ora asta în biserica logofătului Tăutu, și doamne, nu mă copleșește atât sfințenia acestui loc cât apropierea ta atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
brațe, chiar dacă suntem pe punctul de a intra în biserică, Hai, vino! Și mâna logofătului Tăutu îmi prinde nerăbdătoare mâna, tremuri de nerăbdare să ajungi înaintea frescelor unde iarăși te pierd, Theo! Doar noi doi la ora asta în biserica logofătului Tăutu, și doamne, nu mă copleșește atât sfințenia acestui loc cât apropierea ta atât de îndepărtată, Și fremătând îmi explici fiecare registru din altar, ca și cum tu ai fost pictorul adus cu simbrie bună de logofătul, Maica Domnului Platytera și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la ora asta în biserica logofătului Tăutu, și doamne, nu mă copleșește atât sfințenia acestui loc cât apropierea ta atât de îndepărtată, Și fremătând îmi explici fiecare registru din altar, ca și cum tu ai fost pictorul adus cu simbrie bună de logofătul, Maica Domnului Platytera și iarăși nu-ți pot urmări cuvintele ce se topesc ca fulgii de nea pe buzele tale, Gavril Ieromandrul, meșterul căruia încerci să-i faci din cuvinte portretul, să-l aduci întreg înaintea ochilor mei, auriul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-un timp nedefinit anume, tu impresionat de Rugăciunea de pe muntele măslinilor, ne îndepărtăm de altar și brațele tale deschise nu vor să mă primească pe mine, ci îmbrățișând cu ardoare întreg naosul, și iată-l în tabloul votiv pe logofătul Tăutu, vezi, mă îndemni tu cu toată puterea tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul se străduiește în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu vor să mă primească pe mine, ci îmbrățișând cu ardoare întreg naosul, și iată-l în tabloul votiv pe logofătul Tăutu, vezi, mă îndemni tu cu toată puterea tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul se străduiește în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără să n-ai impresia neputinței într-o lume devorată de mass-media, te mai ajută modelele vechi să pictezi cu credință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe mine, ci îmbrățișând cu ardoare întreg naosul, și iată-l în tabloul votiv pe logofătul Tăutu, vezi, mă îndemni tu cu toată puterea tainică ce vede peste veacuri, cum pictorul se străduiește în portretul logofătului Tăutu, totul era firesc, logofătul înaintea tronului lui Iisus închinând biserica, și astăzi?! mai pot fi pictate tablouri votive fără să n-ai impresia neputinței într-o lume devorată de mass-media, te mai ajută modelele vechi să pictezi cu credință?! buzele tale se întreabă astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
grijă bătrâna ne pregătise patul, afară, ca vara, cerul plin de stele, nicăieri de aici din pat nu se vede luna, dar, n-am aprins lumina, și mâinile tale văd fără să vadă, prin aer degetele tale urcând nu spre logofeți, de astă dată, buzele mele căutând, scriu la prezent, deși a fost ieri ca și cum ar fi fost acum, retrăiesc totul, și totul mă îndeamnă să-mi amintesc, degetele tale conturându-mi buzele, apoi obrajii, părul, răsfirând, timid, aproape întrebându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Acestea nu sunt obști căci le lipsește principiul moral, solidaritatea; lipsește mijlocul educativ, direcțiunea tehnică; lipsește putința progresului agricol, asolamentul comun. Organismul viu, instrument de control și progres al obștiilor, este înlocuit printr-un comitet, care cu aceiaș râvnă ca logofătul de altă dată, va măsura țăranilor, cu lanțul sau cu prăjina, pământul boeresc, iar de producțiunea agricolă se va îngriji cel de sus"62. Ca urmare a refuzului unei părți a țărănimii de a se asocia în obștii de împroprietărire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
pe domeniul familiei Dracea, la fel ca străbunii lui care urmaseră credincioși de-a lungul timpului destinul capricios al celor cărora le încredințaseră devotamentul lor. Copil fiind, pornise ca ajutor de văcar, ajungând, în fine, datorită priceperii și înțelepciunii sale logofăt peste întreaga moșie. Cunoscuse deja două generații de stăpâni. Acum, anii înaintați, îi îngăduiau să o vadă și pe a treia. Chiar dacă vederea mai slăbise un pic iar junghiurile dimineții stăruiau până târziu peste ziuă, rămase același veșnic veghetor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o vreme în care abia era viață istorică prin împrejurimi, Basarabia actuală era pământ românesc stăpânit de Domni români. Și ace[a]sta n-o deduc numai istoricii de astăzi, ci Miron Costin însuși; cronicarul cel învățat și mare logofăt în Moldova povestește aceasta în versurile dedicate regelui Poloniei. Pentru a nu anticipa, reproducem acestea numai pentru a esplica numele și a arăta că el este puțin ceva mai vechi decât tătarii de sub corturi ai lui Rumianțof, iar pe acest
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
între cărturarii din sat nu e nici un om cumsecade, ori nici unul care voiește să primească "slujba" de primar, românul poate să aleagă pe vreunul dintre oamenii fără de căpătâi ce cutrieră țara ca o haită hămisită, pe vreun neguțător scăpătat, un logofăt, un vătaf ori un fecior boieresc. Astfel am ajuns că în cele mai multe sate din țară coada e căpătâi și netrebnicul om de frunte. Numai pe ici pe colo mai găsim câte un țăran ori alt om cumsecade în fruntea satului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
neavând însemnată alăturea nici o demnitate de Curte, ba 'n unele hrisoave nu figurează chiar nici un nume de boier. Se pare dar că demnitățile de Curte au luat naștere, după model bizantin, în urma morții lui Mircea. Tocmai sub Vlad Dracul găsim logofeți, spătari, stolnici, paharnici, comiși etc. Se 'nțelege, Vodă trăise la Curtea polonă, la cea ungurească, la cea bizantină, la cea turcească, la toate pe rând, pe când bătrânul Mircea nu fusese nicăiri din țară afară decât o dată la Brașov, la încheiarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
i va suna ora sfântului buget. Odinioară cancelariile țărilor noastre erau pline de băieți primiți pe procopseală, cari învățau a scrie și a citi în vro atenanță murdară, precum le descrie cu pana sa de maistru răposatul Filimon. Din acești logofeți Coate goale, din aceste ciocoflendure au ieșit genitorii roșiilor actuali, de o promiscuitate înspăimîntătoare de proveniență. Astăzi legațiunile noastre amenință a deveni asemenea instituții de primire pe procopseală a fel de fel de plevușcă greco - bulgărească, pe care o vezi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]