1,183 matches
-
de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l făcuseră în ochii mei aproape un sfânt. Mila mea pentru animalele închise în cuști pe la circuri sau prin grădini zoologice a fost egoistă; în ea nu m-am văzut decât pe mine. Pe când Hingherul suferea dezinteresat pentru fiecare câine lovit. Era în stare să doarmă lângă un câine bolnav și cred că a și făcut-o. Uneori lipsea nopți și zile întregi. Rătăcea prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să le strig guzganilor!) și întrucât, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu le telegrafiase, conform promisiunii, duminică pentru a le relata desfășurarea premierei și vor fi tras concluzia care se impunea. „Chiar și acum este o grea Încercare pentru mine să vă scriu despre ea,“ mărturisi el de la Începutul scrisorii, „obosit, lovit, Îngrețoșat, dezgustat cum sunt de tortura crudă a unei premiere care, după imensa muncă de pregătire și insuportabila tensiune a așteptării, s-a prăbușit În doar câteva clipe crude. În două cuvinte...“ Dar, ca de obicei, avea să aibă nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
explica totul, încât viitoarea întâlnire va fi și mai profitabilă. Eu o aștept entuziasmată. Și iată că îi zăresc silueta ițindu-se pe poartă. Ieri scrisei una bucată compunere despre frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
va întoarce, sau nu, în interesul dumitale. - Patricia, te rooog foarte mult!... Te implor, fără nici o ezitare! Să nu tulburăm cu vreo asprime necugetată de limbaj pe neprețuitul nostru invitat. Tu singură ai spus ce suflet sensibil și ușor de lovit poartă, în interiorul făpturilor lor, domnii artiști. - Da, dragă. Când a fost rândul tău, ai vorbit. Acum, că ți se pare că a venit din nou rândul tău, trebuie să asculți și să taci... Nu mă îndoiesc deloc că domnul Floyd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada de lemnul ușii ori zgâriind cu ghearele În zvâcniri spasmodice. Era o pisică mare, pe care o mai văzuse de câteva ori În curtea clădirii, ba chiar Își aminti că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îmi pierd echilibrul și mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un timp, Întredeschid pleoapele agale, buimăcit. Probabil am leșinat, caci resimt o durere Între coaste și-mi pare că am obrazul lovit. Mă ridic Încet, râzând pe sub greață. Mă simt foarte bine. Mă simt victorios. Aș vrea să dureze cât mai mult sentimentul nou, de maximă eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam sentimentul că mă descompun câte puțin, că mă părăsește fiecare părticică a corpului. Fiecare atom. Deveneam o masă vâscoasă care, frământată, lovită, se disipa treptat. Nu-mi mai aparțineam. Eram al lor. Pulverizat. Anulat. Inexistent... M-am trezit foarte târziu, spre după-amiază, la marginea patului, Înfășurat in cearșaful de sub mine. Mă durea din nou capul, iar limba parcă o ținusem muiată În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi ieșit în oraș cu așa o figură, să-l oprească primul basidji 1 care ar fi fost de patrulă. Două nopți nu dormi, măcinat de tristețea că prietenul Shams nu-i dădea un semn. În vinerea rugăciunii, când ochiul lovit se îngălbenise, apăru în bazar, însă Shams nu era în niciunul dintre locurile lor cunoscute. O durere uriașă îl înăbuși pe când înțelese că nu știa mai nimic despre prietenul său, unde locuiește și dacă acela era numele lui cu adevărat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ce-i, ucenicule? Ți s-a urât cu binele? Atât a spus și s-a așezat, privdndu-l crunt: Oacă și ceilalți se uitau speriați, fi știau pe Stăpân. O dată dădea cu cuțitul. -La apucat frica și pe Paraschiv. Starostele trebuia lovit altfel, pe la spate. Întâi să-i câștige și pe ceilalți, pe Nicu-Piele, pe Sandu și pe Gheorghe. Cu ăl bătrân era mai ușor. Mînă-mică avea și el o răfuială cu starostele, nu s-ar fi dat îndărăt... Până atunci, însă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceaiuri. I-au uns pielea cu untdelemn și-au lăsat-o să doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe ea și-o țineau junghiurile. A început să țipe de durere. Și-a pipăit fata lovită și-a văzut cum îi mai curge încă sânge din buzele despicate. A plâns după aceea multă vreme, de rușine și de durere. Dincolo, Bozoncea privea lămpile albastre cu scârbă. Piele îi turna pahar după pahar. Se simțea bătrân, bătrân
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
La teatrul Cross. În ciuda cadavrelor de la subsol. Nu cred că ar fi într-atât de superstițioasă încât să refuze rolul, ce zici? Și asta nu e tot - ia ghici cine o joacă pe Christina? — Hazel, zisei eu; punct ochit, punct lovit. Hugo păru dezamăgit. — Știai deja? Nu, dar l-am auzit pe Ben vorbind de ea. Zicea că e foarte bună. Și cred că, până la urmă el a făcut întreaga distribuție. — Ben? Ah, ăsta-i mâna dreaptă cea puternică a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nici un sunet nu ieșea din gâtlejul meu. Nu-mi rămânea decât să mă întorc și să ies, într-o tăcere de cimitir. Salma îl urmă fără o clipă de șovăială, deși era gata să leșine. Era, dintre toți, cea mai lovită, mai mult chiar decât Warda. Concubina fusese, firește, umilită. Dar avea măcar consolarea de a ști că de acum Mohamed nu mai putea s-o părăsească niciodată fără a pierde orice urmă de considerație; și, în timp ce ea tremura în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se domoli respirația, se uită în jur și își dădu seama că e singură. După o secundă auzi o împușcătură deasupra ei, pe drum, și știu, cu o siguranță de fier care o făcu să înghețe, că Uri fusese cel lovit. Capitolul 51 Ierusalim, vineri, 6.15 a.m. Stătea nemișcată, atentă chiar și la sunetul propriei respirații. Mușchii și fața îi tremurau. Simțea lacrimile prelingându-i-se pe obraji, dar un fel de instinct de autoconservare preluă comanda, forțându-i picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
doctorul Wagner să-mi mai dați o șansă? Măcar să știu pentru ce trebuie să-i fiu recunoscător... - Cu singurul argument imbatabil În astfel de cazuri: acela că ne puteți fi de folos mai mult viu decât mort. Punct ochit, punct lovit - asta vrusesem să aud: că au nevoie de mine. Bănuiam sau intuiam asta, dar o certitudine e cu totul altceva. De acum, totul, sau aproape totul, se reducea la inteligenta gestionare a situației. Numai să mă țină nervii! - Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană și masonică, oricăror regimuri naționaliste și totalitare. Deși, ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit și cel care suferă mai mult e catolicismul... "Prezidențialismul", inaugurat de Sidonio Paes, e consfințit de un strivitor plebiscit, în care o jumătate de milion de voturi îl aclamă în același timp Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al unor dimineți când crede că-i prezic ceva din ziua ce va urma... Azi-noapte a fost cutremur. M-am trezit buimac, ușor speriat din somn. Tocurile ușilor scârțâiau, din bucătărie se auzeau clinchet de pahare și zgomotul unor linguri lovite. Am adormit târziu, nu din temere, ci din cauza somnului stricat. M-am gândit doar - cu ușoară intenție de a rememora - la cutremurul din ’77. Vorbeam la telefon cu Ea când a început. Spaima copleșitoare că a venit sfârșitul Lumii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chemări, de noi dărnicii sufletești, dăruire trimisă în Lume de la cei duși, lumină care, atunci când crezi că toate ale tale pierdute îți sunt, vine și-ți daurește iarăși calea. Bătaia molcomă a apei în taluzul șoselei, clinchetul monoton al undelor lovite, sunetele muzicuței depărtate, lumina țâșnind ca o bucurie mult timp zăgăzuită, revărsându-se de pretutindeni, absorbindu-mă în timp ce intra în mine, înecarea mea în vălătuci de lumină, toate mă adunau și aduceau tării și temeiuri de a merge mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de toată lumea și toate astea de-a lungul „nu știu cîtor ani de existență blestemată”. Nu. El, Oberlus, oricine ar fi fost și de oriunde ar fi venit, nu era deloc dispus să se lase tratat ca un cîine vagabond, lovit și răpciugos, fără ca nimeni să Își aducă aminte că trăise și el cîndva pe lumea asta și că fusese ceva mai mult decît o mască tragică de groază și repulsie. El, Oberlus, grav rănit, Însetat și singur, părăsit la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe acei bărbați care nu fuseseră În stare s-o facă să li se supună, pe cît de mult Își dorea ea, inconștient, să se simtă subjugată. Cum să Își mărturisească ei Înseși că tînjea să fie disprețuită, umilită, jignită, lovită și redusă la simpla condiție de receptacul al nevoilor sexuale ale unei ființe respingătoare și brutale, a cărei simplă prezență Îi stîrnea greața? Să-l accepte ar fi Însemnat să accepte autenticitatea dezechilibrului ei mintal și faptul că aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră în odaia lui masîndu-și piciorul lovit. Se dezbrăcă așezând hainele într-o ordine pedantă, apoi se întinse pe pat. Începu un exercițiu pe care-l practica de ani de zile: calcule complicate cu numere de 5-6 cifre, înmulțiri, împărțiri, extrageri de radical rezolvate mental. Într-un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl frânge, I se îmflă mușchii vineți de oțel pe când îl strânge Și lovit, pierzând simțirea, smeul ca o muscă moare, Ce lovită este iarna de-o scîntee de ninsoare. - Să-mi rămâi cu bine fată, eu mă duc să cat acum (325) Cele două sori a tale... Se porni din nou la drum, Trece codri de aramă, de departe vede - albind Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deșteaptă, a învățat repede și și-a însușit regulile în numai câteva zile. Era, poate, un mare pas înapoi față de existența la voltaj înalt de la New York, dar ultimul lucru pe care și-l dorea acum Aurora era agitația. Potolită și lovită, încă bântuită de lucrul oribil care i se făcuse, nu mai tânjea decât după un respiro calm și fără evenimente, o șansă de a-și recăpăta puterile. Tom mi-a vorbit despre coșmaruri, crize bruște cu suspine, tăceri prelungite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mea, de-aia. Dacă te-ai fi purtat mai mult ca un tată, poate ți-ar fi spus. Te-ai purtat mizerabil cu ea când ai respins-o în felul ăla, Nathan. Cine-ți dă dreptul? A fost atât de lovită... atât de tare lovită. — Am sunat-o ca să-mi cer scuze, dar mi-a închis telefonul. Acum i-am scris o scrisoare lungă. Încerc să repar ce-am stricat, Edith. O iubesc cu adevărat, să știi. Atunci cazi în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]