3,374 matches
-
cartea e captivantă prin arta de a evoca cult, în ton sarcastic, situații descreierate, de o brutalitate absurdă. Bizareria e că, în loc să te răscolească prin cruzime, episoadele te binedispun prin accentele de joc intelectual. Cartea se gustă estetic în sens ludic, fără a ridica în conștiință pretenția unei judecăți morale. O delectare plină de amuzament, inspirată de o experiență a cărei suferință rămîne impresionantă în esența ei. Că poți dintr-un supliciu să scoți o carte de fin amuzament intelectual, iată
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
redefinirii originalității, paradoxală chiar prin actul recunoașterii explicite și chiar apăsate a precedenței. Ai spune că asemenea miză dublează atenția criticului, în sensul sporirii exigenței acestuia: el va revedea textul originar, receptarea lui, urmând să valideze, dacă acceptă, evident, premisa ludică, spiritul dezvoltării survenite, uneori, la decenii distanță, interval în care s-au acumulat tot felul de diferențe între manierele de a înțelege lumea și, mai ales, de a o transpune într-un tipar stilistic. Ca să atenueze trecerea de la un registru
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
calm ca o ploaie de vară, ca un copac tăiat, ca un ștergar verde”, stropii sunt reci, „ca amăgiri de rugină”, gara este „osândită la insomnii”. Ideea naratorului e că platitudinea milităriei poate fi învinsă prin iluzia iubirii și imaginație ludică. Doar că, așa cum se întâmplă cu Remus, cele două dispar fulgerător, pentru a deveni amintire pentru ceilalți soldați. În Dispariția violonistului, un instrumentist repetă propria compoziție cu „patimă nedisimulată”, inexplicabilă pentru cei din jur. Când, la concertul inaugural, el se
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
de bravare, joacă și parodie? Nici una, nici alta, singure; ci și una, și alta. Este motivul pentru care am pus totul - și prezentare, și documente - sub semnul unei idile șăgalnice, glumețe, în care componenta sentimentală se amestecă inextricabil cu cea ludică și jovială. (Știu, idila însăși conține câte ceva din această a doua componentă, ceea ce și face ca lirismul ei să iasă de sub incidența genurilor grave de poezie. Nu cred că am comis totuși o tautologie - l-am adăugat în mod conștient
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
într-o vreme în care el credea mai mult, sau poate exclusiv, în posibilitățile sale lirice. În totul, un amestec „jocoserios” care anticipă grosso modo formula prozatorului de mai târziu. Nu în ultimă instanță, îl ghicim, deocamdată ascuns sub modul ludic și - din nou - parodic, pe rafinatimaginativul glosator din Universul poeziei (cf.: „Oh, rahat, am strigat eu într-un avânt de pindarică inspirație, onoare ție, condiment vrednic de masa zeilor”). Toate aceste ingrediente, care nu ar putea fi decelate fără o
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
conflictul tată- fiu, refuzul copilului de a repeta destinul tatălui, ca protest împotriva constrângerii exercitate de tradiție, normă, convenție. Cartea este o combinație de autobiografie, ficțiune și istorie a Spaniei în ultimii 41 de ani, din care nu lipsesc elementele ludice și simbolice, concentrate în jurul cifrei 41 care desemnează polisemic: vârsta lui Kafka în anul morții și vârsta abia împlinită de Vila-Matas; numărul intertextelor kafkiene inserate de autor în cele unsprezece povestiri, pentru a crea o „atmosferă livrescă și cehească”, „citate
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
pilduitor amănuntul că fusese tentat într-un rând să scrie un roman cu aparență polițistă, ca și acela legat de excursiile de documentare în care alterna seriozitatea mai mult decât turistică (purta la el ghiduri și hărți) și un spirit ludic acaparator (episodul legat de pistoalele de ceramică fiind, probabil, cel mai neașteptat). Deși mai puțin spectaculos, și Ionel Teodoreanu beneficiază de un medalion istoric de primă mână. Pasiunea neîntreruptă pentru sporturi (dusă la apogeu odată cu mutarea în București, în 1938
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
autorului însuși. Căci scrisul „pe dedesubt” al lui Daniel Pișcu nu poate fi înțeles decât împreună cu „poza” pe care Daniel Pișcu și-o asumă: aceea de încurcă-lume simpatic, de entertainer al unui grup care, oricum, știe ce-i acela spiritul ludic. Altfel nu se pot citi toate scenele în care tânărul născut în Lupeni umblă cu carnetul la subțiori și consemnează timp de câteva săptămâni (în sesiunea de vară a anului al doilea) tot ce-i spun colegii de cameră. Exasperant
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
să amâne proiectul pentru mai târziu. Până la urmă, restrângându-și mult aria de acoperire, licența aceasta (desigur, nesatisfăcătoare pentru atât de severul ei autor) va avea 470 de pagini ! Nimic fad în felul de a fi al lui Papahagi: predispoziția ludică îi prilejuiește o serie de momente de grație. Nu e vorba numai despre bijuteriile de „diplomație” casantă: „am dormit pe un câmp plin de hippy, unde între altele am scos dintr-un râu, unde căzuse, pe un amic de-al
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
presimțirea anarhiei și sentimentul de anonimat, instalat cronic în orașul de pe Bega. Povestea de aici începe. De cealaltă parte, vom citi metaficțiunile unui scriitor responsabil și curios foarte, pentru care viața trecută e aur curat între etajele actualității. Grav și ludic în egală măsură, Daniel Vighi explorează memoria unui loc scriindu-se pe sine, în vreme ce cititorul are ușa larg deschisă într-un muzeu refăcut ficțional, aglomerat cu secvențe și momente spumoase, ce nu vor dezamăgi cititorul cu simț civic, devenit, totodată
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
nebunul după Hristos de la 1841 ajungem la Cirin Hamalul, prieten cu literații boemi ai urbei, sau de la cei 164 de ani cât a durat vilayetul bănățean, sărim strategic la peripețiile orchestrei lui Straussfiul prin Ardeal. Daniel Vighi execută cu grație ludică arheologii culturale reinvestite mereu cu semnificații ce au un scop unic: mesajele comune celor de azi. Nu se poate altfel, pentru că imaginația neliniștită a Povestașului trebuie să justifice explicațiile inedite, care oferă, specifică naratorul, „un fel de topoi ai locuirii
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
2013, 272 pag. Cititorul romanelor lui Florin Toma trebuie să- și ia întotdeauna măsuri de precauție. Întâlnirea cu textele lui aduce cu aterizarea într-un teatru de operațiuni: nimic previzibil, pretutindeni explozii stilistice, întorsături de fraze, perplexități imagistice. Toată gama ludicului absurdist. Iar dacă nu-ți pregătești nedumerirea la tensiune maximă, riști să ieși spășit din caruselul lingvistic organizat de acest desăvârșit artificier. Cărțile lui nu sunt, se-nțelege, populare. Nici printre criticii literari. Urmuzian și plonjând în desfătări specifice unui
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
desfătări specifice unui Boris Vian, Florin Toma reușește să contrarieze în orice formulă. De pildă, primul său roman, Moștenirea familiei Bildungsroman (2005), recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
provoacă adolescența la o încercare dificilă, reponsabilizându-l prematur. Regizorul desființează barierele, fără a zgândări tabuurile, nu este privilegiat unghiul moral al chestiunii, nici tezismul subiacent, dar nici nu se are în vedere prepararea unei prăjituri franțuzești cu sirop de perversitate ludică. Dragostea a desfințat frontierele și, cu înțelepciune, Wlodek acceptă un fait accompli, așa cum și Pawel acceptă situația fiului său și-i examinează cu înțelegere și blândețe anxietățile pe care le are. Filmul lui Piotr Trzaskalski este unul al taților rămași
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
DE L'AUBE AU CREPUSCULE va fi deschisă în perioada 16 mai - 29 iunie 2014, la Sala Irina Nicolau, Sala Foaier și în cadrul expoziției permanente. Lucrările, instalate în cele trei spații ale muzeului, pun în discuție percepția deopotrivă melancolică și ludică a copilăriei în diferite culturi și imobilitatea lumii materiale atunci când ființa dispare. Acest dialog include recuperarea unui parcurs creativ al elementelor identitare românești propus de Horia Bernea ca oglindă revelatoare. Muzeul Național al Țăranului Român / 16.05 - 29.06.2014
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]
-
Chețan) sau sursa „Marian” erau mobilizate pentru a fora conștiința „obiectivului” (denumit, în asonanță, „Lungeanu”), dar și o misterioasă sursă „Teofil”. Aceasta din urmă nu avea, așa-zicând, corespondent uman. Ea desemna prin anagramare (dovadă de imaginație și de sprit ludic) arsenalul de „mijloace de ascultare tehnico-operative” (T.O., pe scurt) cu care fusese „garnisit” apartamentul lui Gabriel Liiceanu în perioada în care acesta avusese o bursă de specializare la Aachen. Cât despre „a-ți turna turnătorul”... Mă întreb cui anume
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și parabola promisă a vieții trăite cu maximă intensitate"). Cărțile lui Mircea Mihăieș au o incontestabilă putere de seducție. Aici, rigoarea spiritului critic se împletește cu instinctul ludic, cu un inalterabil spirit de finețe. Analitic de cele mai multe ori, prea puțin discursiv, eseistul își făurește cu migală și pasiune demonstrația, relativizându-și mereu aserțiunile, punându-și sub semnul întrebării ipotezele, revenind, interogându-se iar și iar, reluând căi noi de
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
a cărților citite, a viselor și a gândurilor niciodată mărturisite. Or, Moștenirea Familiei Bildungsroman este tocmai o carte a devenirii unui individ, urmărite aproape exclusiv din perspectiva vieții interioare a acestuia. Rezultatul este o carte de factură suprarealistă, în care ludicul, asocierile de cuvinte cele mai surprinzătoare, întâmplările care sfidează raționalul își dau concursul la realizarea unui climat straniu, bizar, unde cuvintele își pierd proprietatea. Aparent incoerent, născută dintr-un torent verbal care a rupt toate stavilele, romanul lui Florin Toma
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
sentimente și semnificații pe care declanșează în mintea noastră și apoi, doar, conținutul lor propriu-zis. Din acest punct de vedere, romanul lui Florin Toma seamănă cu un lung poem în proză de factură suprarealistă. Verva autorului, luciditatea sa lingvistică, spiritul ludic, modul în care acesta reușește să domine cuvintele taie respirația cititorului. S-a făcut, pe bună dreptate, comparație între scrisul lui Florin Toma și cel al lui Urmuz. Totul, în Moștenirea Familiei Bildungsroman concură pentru punerea în evidență a cuvintelor
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
curs în rame diacronice: ,Stratan nu s-a născut din spuma textualismului (deși e un virtuoz al imperfectualităților)" și nici din abandonul imaginativului în notația realistă; el s-a ivit mai degrabă la intersecția unei vocații plastice stănesciene cu exuberanța ludică dimoviană.(...) Dar seducțiile centrifuge au fost geometrizate de un al treilea - și el decisiv - impuls, cel venit dinspre algebra barbiană a viziunii, primită prin releul doinașian." Cu toate că ,îngerii și-au făcut la noi faima mai cu seamă prin Blaga și
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
a se introduce, în laboratorul creației, a se ,intimiza" cu aceasta, a doua pusă în situația de-a se obiectiva, de-a apărea într-o emergență a autocunoașterii. Interesantă e împrejurarea că, deși ,relativist", atît de slobod în derularea expresiei, ludic ori de cîte ori are prilejul (și prilejurile se ivesc din belșug!), Al. Cistelecan nu e și un polemist susținut, cu atît mai puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-a creat, de critic ofensiv, mordant, cu greu s-ar
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
este joacă pură. Nu ar fi deloc de mirare ca sentimentalismul său să fie unul trucat, ca la Minulescu, deși aș fi înclinat mai degrabă să văd în pomele sale un început de joc sfârșit/căzut în sentimentalism. O idee ludică, aterizată pe un sol existențial. Nu mă pot opri să nu salut în final noul chip al seriei de poezie de la Cartea Românească. Dincolo de regalul de poezie pe care îl oferă, cărțile arată impecabil din punct de vedere grafic, iar
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic pe libertatea privirii, pe siguranța gestului și pe luciditatea formulării. Din experiența de restaurator, Săvescu își extrage, în primul rînd, o capacitate extraordinară, cînd sobră, cînd ironică și ludică, de a colabora cu materialul și de a manipula tehnicile și limbajele. Pe cîteva panouri de lemn, în fapt scînduri aproape fruste, el se joacă nu doar cu alternața plin-gol, cu dialogurile posibile dintre artificiul intervenției și expresia naturală, aproape
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
chiar segmentul din care, prin filozofie și prin sensibilitate, Dinu Săvescu face parte. Spre deosebire, însă, de gestul celor mai mulți artiști din această zonă, care se iau în serios și oficiază în artă aproape sacerdotal, Săvescu este un spirit relativist și ludic, de factură postmodernă. Însă postmodernismul său nu clamează, nici pe departe, disoluția profesionalismului sub avalanșa dreptului natural și nediferențiat la exprimare, ci aduce un elogiu conștiinței de sine a artistului, generozității ca premisă a receptării, dorinței lui legitime de a
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
cu atît mai dificil de spus cînd își dă seama aspirantul la poziția de ,activist de bază" că rădăcinile (mic-burgheze) de acasă nu se potrivesc cu cele (de clasă) din tîrg. Dar istoria acestei dramatice metamorfoze, debitate cînd în stil ludic ,săltăreț, facil, calamburos", cînd în ,limbajul epidermic" al unui T. Mazilu fac obiectul mai tuturor scrierilor de după 1970. ,Tînărul-reporter-harnic-și-talentat" devine într-o bună zi scriitor și atunci dorește, nici mai mult, nici mai puțin, decît să inventeze o altă specie
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]