14,805 matches
-
de obicei, am luat-o pe jos prin oraș și am mers acasă la Dora, În vest. Dar de data aceasta, intrând În casa scărilor, luminile nu s-au aprins. Trecuse un Stadtbahn, urmat de un curent lin de dreptunghiuri, luminos și strâmb, deplasându-se În direcția opusă, de-a lungul peretelui. Imediat ce Întunericul se așternu din nou, am Început să bâjbâim pe hol. Apoi Dora, care știa unde Încep scările, Îmi șopti jucăuș: — Anton nu mă prinde! Și, dându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
menționez bătaia de aseară. Soarele era la fel de sfidător ca mai Înainte, așa că, după ce i-am povestit lui Manetti ce se Întâmplase, cu o voce tremurândă, Încercându-mă să mă liniștesc, m-am simțit de parcă aș fi vorbit Într-un neant luminos, Însă deloc inofensiv. Deși cuvintele sunau afectat, parcă rostite dintr-un roman desuet, inspectoarea mă urmări cu atenție. Când, Într-un final, am terminat, adăugând ca un fel de reflexie târzie, că mă gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a rupt În fulgi segmentați când am Întins-o pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care nu reușeam s-o dezleg. Ei bine, da, mă rog, așa aveam impresia. Cancelarul Sănătății purta ochelari și râdea Îmbietor, vântul ciufulindu-i părul. Cu o eșarfă Înfășurată În jurul umerilor, Gielke se mulțumise să afișeze un zâmbet pudic, dar luminos. Și pentru că poza era mărită, vedeam cum Froehlich Îl ținea pe partenerul său de sub braț, În timp ce Gielke Își plasase mâna liberă pe umărul băiatului din fața celor doi. I-am mărturisit lui Dora că, data trecută când am cercetat poza, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În minte, să pună cărămizile și să instaleze tarabele, până când aceasta avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit, În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni, bonete și ciorapi pentru Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
există o schimbare! Au construit ceva unde a fost grădina de vară a lui Kruger. Apartamente pentru funcționarii publici. El rămase tăcut, destul de nepregătit să facă față acestei noi mișcări a adversarului. Deci Kruger, cu luminile feerice, umbrelele În culori luminoase și țiganii care cântau Încet de la masă la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la masa care se clătina ușor și la Janet Pardoe. Janet Pardoe făcuse botișor, protestase și se necăjise, dar acum trăgea cu ochiul la un evreu care Împărțea masa cu o fată banală - În opinia domnișoarei Warren - dar având ceva luminos și plăcut. Cât despre bărbat, singurele lui calități erau tinerețea și banii, dar era suficient ca să atragă privirile lui Janet, se gândi Mabel Warren cu amară pricepere. — Știi că acesta-i adevărul! spuse ea, furioasă fără motiv. Mai frânse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inexpresivitatea spiritului până cu o seară Înainte, când se considera deja scăpată de Mabel Warren. Domnișoara Warren spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și ochii luminoși Înspre Mabel Warren, se arătă de acord: — Nici mie, dragă. Mabel Warren o imploră cu o disperare bruscă: — Janet, când nu voi mai fi, o să-ți amintești tu iubirea noastră pentru amândouă? N-o să lași un bărbat să te atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
le voi spune să aștepte până când ziceți dumneavoastră. Vă ofer un târg cinstit. — Vă asigur că mă dau jos din tren la Viena. — Nu vă cred. Dr. Czinner trase aer În piept, privind prin geam, pe fundalul cerului cenușiu și luminos, la un grup de coșuri de fabrică și un rezervor uriaș, negru și metalic. Compartimentul se umplu cu un miros de gaz. Pe loturi mici era plantată varză, buchete greoaie, Împovărate de brumă, În aerul poluat. El vorbi atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ți-am explicat cum s-au Întâmplat lucrurile, spuse Myatt. — Dacă aș fi fost fata de colo... Myatt se Întoarse, văzu femeia cea subțire, În blănurile ei, și fu prins, evaluat și pus iarăși jos de ochii ei calmi și luminoși. Ești mai drăguță, spuse el deschis și nesincer, Încercând să prindă din nou privirile femeii și să-i afle verdictul. — Nu-i o minciună, Își spuse el, căci Coral e cel puțin drăguță, În timp ce la o străină nu poți aplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de asta mi-este teamă, spuse ea. Se opri Între ei și apoi se Întoarse-mprejur și se duse repede Înapoi În colțul ei. Myatt fu surprins. — Atunci de ce vă este teamă? Întrebă el. Femeia arătă cu capul spre Încăperea luminoasă și metalică. — Soțul meu e atât de modern! spuse ea cu teamă și mândrie. Apoi mândria ei pieri și, cu mâinile cufundate În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sclipitor pe care-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice, zâmbind și măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fese, uneori și pe picioare. Un fel de isterie comună cuprinsese satul, că la cea mai mică obrăznicie copiii o încasau ca niciodată. Popa a aflat de asta, un popă bătrîn, slab, abia venit de la Canal, dar cu o figură luminoasă, deși brăzdată adînc de vreme, ca un deal de șuvoaiele furtunii, cu pasul mărunt, punctat ritmic de bastonul cu mîner de fildeș, către care copiii alergau să-l întîmpine cu un "săru' dreapta, părinte!", iar el, după ce-și lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu-și poate permite să se manifeste, asemeni zilelor de sărbătoare, cînd, îmbrăcat cu ce ai mai bun, nu poți să faci orice treabă, de teamă să nu te murdărești. Hainele, ca și aerele festive, te fac mai optimist, mai luminos în gînduri, ținîndu-te la distanță de noroi. Dacă aveți nevoie de bani, spune Mihai, văzîndu-l pe Muraru că se întoarce spre ușă spuneți-mi. Nu cred că mai e nevoie. Oricum, mulțumesc de încredere! La revedere! Mihai murmură formula de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
soarelui, statuia lui Sakyamuni domină sala, iar oglinda din bronz pusă în mijlocul peretelui strălucește reflectând în ea razele soarelui și formând un cerc. Lumina soarelui se amestecă cu cea din lămpile veșnic aprinse în Pavilionul Zhaofo, făcând sala și mai luminoasă. Pe cei doi stâlpi care susțin nișa sunt sculptați cu multă măiestrie 99 de dragoni auriți. Sunt atât de minuțios lucrați încât par că urcă, șerpuind încet, către tavan. Arhitectura și decorațiunile interioare ale templului sunt aparte. De exemplu, sala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru organism, făcându-l mai rezistent la frig. Tăițeii sunt populari în zonele insulare, în vreme ce Tangyuan (un fel de gălușcă cu umplutură, făcută din orez cleios și servită în supă) este specifică regiunilor sudice. Sărbătoarea Qingming Qingming înseamnă "limpede și luminos" în traducere din limba chineză. După calendarul tradițional agricol chinezesc, sărbătoarea cade pe 5 aprilie. Aceasta marchează al cincilea termen în calendarul tradițional lunar și este și ziua în care se organizează ceremonii în memoria celor morți. O elegie antică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui mi s-a părut dintr-o dată rece și mieunată. Marea Ciordealtc "Marea Ciordeal\" Un ins care rămâne la putere un sfert de veac nu poate fi decât un hoit politic monstruos. Înlăturarea lui ar trebui să însemne un prag luminos în evoluția ființei umane. Din păcate, acum, în Irak a fost înfrântă o dictatură, dar nu a câștigat democrația. Nu a câștigat nici măcar civilizația politică, dimpotrivă. De 48 de ore încoace, putem vedea pe diverse canale irakieni care aleargă târând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
aibă ceva mai multă grijă de un copil decât heterosexualii care îl fac și pe urmă îl aruncă la ghenă. Pot exista homosexuali mult mai atenți și delicați față de o femeie decât bruta care îi e soț. Probabil cel mai luminos creier al umanității din toate timpurile a fost cel al homosexualului Leonardo da Vinci. Are C.V. Tudor curajul bucal să spună și despre el „Dumnezeu să-i binecuvânteze fundul!”? În ciuda clănțănelilor lui retorice, C.V. Tudor știe foarte bine că Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care îmi fac întotdeauna creierul să tremure: Și sufletul geme mușcat de trecut/ Ca fiara, de-o fiară cu pas cunoscut. În cele peste 1.500 de pagini pe care le-am citit întâlnești, mult prea rar, și câte una luminoasă, unde Nichita Stănescu e poet. Ciudat, acele versuri par scrise de altcineva, de un Nichita Stănescu care se hotărăște brusc să nu mai mimeze, să nu mai teatralizeze, parcă se satură și el de toată mascarada, și găsește sunetul curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Cristi), când i-a tras un șut în bot de i-a provocat ditamai epistaxisul (adică i-a dat borșu’). E adevărat, juca bine fotbal de mic, cam pomanagiu, nu prea punea pase (nici din alea scurte, simple, darmite pase luminoase, cum văd comentatorii prin derby-uri sau prin partidele de importanță capitală), dar juca bine, ce mai, de-aia și cred că echipa lui a dat șase goluri sau așa ceva, dintre care el vreo patru. Mi se pare însă trasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și să-și gâdile fratele în același timp, că nimic nu se va mai schimba vreodată, că lumea va rămâne așa, veșnic încremenită într-o duminică ca un glob luminos, că toate descoperirile uimitoare nu valorează mare lucru în comparație cu certitudinea că nu ai nimic altceva de făcut decât să aștepți desenele animate și cele cinci minute de Stan și Bran și că, de fapt, nici desenele și nici Stan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
față. Nu au Împărțit și cu ceilalți și, cînd am ajuns și eu, n-am mai găsit decît o bucățică de foaie de salată. Avea gust de Jane Eyre. Am ieșit din alee pe strada Hanovra, chiar vizavi de intensitatea luminoasă de la Casino. Pe o marchiză ce dădea spre trotuar, Înconjurate de lumini galbene, se aflau cuvintele FETE, FETE, FETE ȘI TOT CE-I MAI BUN ÎN BOSTON. Dedesubtul marchizei, de fiecare parte a unui ghișeu de bilete din sticlă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de noapte. Ziua, lucrez pentru primărie. Lucrezi pentru ei? Dar, Ginger, nu poți face asta. Ei sînt dușmanul. Fiecare avem cîte două slujbe, Firmin, una de zi și una de noapte, fiindcă fiecare are două fețe, una Întunecată și una luminoasă. Așa ai și tu, așa au și ei, așa am și eu. Nimeni nu poate scăpa de asta. Atunci am observat o servietă uriașă pe masa de metal. A deschis-o cu un țac și a răsfoit rapid un maldăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]