2,874 matches
-
de pâine, de viață civilizată, de libertate și drept de decizie cel puțin în problemele sale intime, care l privesc și-l interesează direct. Stimată redacție, îmi cer iertare pentru această scrisoare mamut, pe care tot aș vrea s-o lungesc pentru a spune tot ce ardea mai aprig în sufletul meu. Dumneavoastră veți decide asupra oportunității citirii ei integrale sau fragmentare. Stimulată de gândurile cuprinse în scrisoarea lui Alexandru Danciu, am vrut să adaug și eu câteva aspecte care vin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tot ceea ce poate însemna glorie și avantaje de tot felul, alții sunt aruncați în stradă. Dacă așa ceva se poate chema libertate și egalitate, atunci eu accept că sunt lipsit de cel mai elementar discernământ. Domnule Vlad Georgescu, m-am cam lungit cu vorba și poate că am abuzat de timpul acordat corespondenților dumneavoastră din țară, așa încât mă opresc aici, în speranța că poate voi mai îndrăzni să vă scriu. Fost salariat al Ministerului Industriei Alimentare, azi pensionar, [iulie] 1983, difuzată la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
conștient de niște inconștienți. Noi, mai ales în așa-numita epocă a anilor-lumină, ne mulțumim să avem pâine, chiar dacă e tare sau mucegăită, să avem carne, chiar dacă e grasă, cu mult os sau eventual alterată; să avem lapte, chiar dacă e lungit cu apă sau conține agenți patogeni; să intrăm în locuința nouă, chiar dacă nu e complet terminată; să acceptăm să mergem pe jos la serviciu din lipsă de combustibil pentru mijloacele de transport în comun; să acceptăm condiții neigienice pentru copiii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu...picioarele mai..., Doamne, mi-i și rușine. Dorel s-a prins cam despre ce-i vorba și și-a schimbat stilul de muncă. Natașa nu era rea de scîrbă și se străduia să învețe figuri noi. N-o mai lungim degeaba! După un an de zile, rezultatul a fost zero barat. Soacra băiatului, ca orice soacră, rîdea și glumea adică: Ei, Natașa, poate trebuie să schimbi cocoșul... Dorel ar fi pocnit-o peste bot, dar... se gîndea la fata lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nebună și surprinde pe carosabil un învățător tînăr, venit în Iași cu treburi de-ale sale. Din biroul meu, cu geamul deschis, aud izbitura și realizez că s-a consumat o tragedie. Ies în stradă și-l văd pe învățător lungit pe asfalt și cuprins de convulsii. De sub cap sîngele curgea abundent, ajungînd la 1,5 m distanță. Lumea este revoltată. Eu fierb și am tentația să-l strîng de gît pe fiul demnitarului cel bogat. Acesta vorbește la telefon și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a început să moară. Puțini au mai păstrat în rafturile memoriei numele acestui bătrînel, cu ochii încă foarte vioi. Dacă cineva îl recunoștea în ipostaza aceasta de venerabil drumeț prin două secole, atunci profesorul devenea foarte comunicativ și dornic să lungească cît mai mult conversația. În ce mă privește, sînt un om realist și mă pregăteam să gust din plăcerile vieții de pensionar. Am luat bastonul și m-am prezentat în parcul unde de secole nu se petrece nimic remarcabil. Observ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
din nou spre "cornul abundenței". Decid să nu mai plec și îmi pun în ceașcă încă o cafea. Fata vine cu aceeași farfurie cît roata carului, plină ochi de zgîria tavanul cu bunătățile îngrămădite claie peste grămadă. Mă decid să lungesc admirația. Mama îmi zîmbește și se ridică elegant de la masă. Doar n-o să lase fata acolo, gîndesc naiv. Nu, n-o lasă pe dulceața aceea singură pentru mult timp, deoarece vine cu o altă căpiță de bunătăți. Din nou este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că am întîlnit vreo doi care veneau cu mașinile din sens invers. Dacă ar fi fost mașina mea aș fi riscat chiar și vreo două-trei zgîrieturi. Așa însă trebuia să merg cu patru roți pe o singură sîrmă. Orele erau lungi și kilometrii interminabili. În fundul prăpăstiilor, sate minuscule, prăvălite haotic, își tîrau existența de secole. Dintr-un perete drept ca un zid monstruos de mare și mai înalt decît pot urca avioanele, printr-o gaură cît un tunel țîșnea un șuvoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asurzesc, dar, oricum, liniștea de la părăsirea micului local este o binecuvîntare. Rafael nu a putut să mă însoțească și am venit singur, să cunosc lume și să-mi încerc priceperea de a înțelege cubanezii. Nu-mi este foame și o lungesc cu un pahar de rom "Havana Club". Pe ușa îngustă intră un omuleț negricios, cu fața mai ridată decît un sîmbure de piersică. Are o privire iscoditoare și-l cataloghez imediat ca fiind "un șiret pleșcar". Se apropie prudent de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu stilul lapidar, nici cu emfaza autorității; nici roca argiloasă cu persiflajul și gluma; sau papirusul cu impresiile de călătorie sau cu jurnalul intim. Nu se potrivesc fiindcă nu le suportă. Un cioplitor de litere nu glumește. Nu poți să lungești vorba ori să faci o digresiune cu o daltă de fier și o bucată de marmură. Teama de naivitățile deterministe nu trebuie să ne împiedice să raportăm prolixitatea societăților noastre logoreice la abundența suporturilor, la miniaturizarea lor și la costurile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
riscai să-l opărești. Scriam printre băltoace de ciorbă pe care le ștergeam cu colțul pijamalei scămoșate. Și doctorii mă priveau îngăduitori. Parcă vrând să vadă dacă dă vreun rezultat metoda asta a mea. Scriam pentru a nu mai sta lungit în pat. Atunci când stai întins în pat îți vin tot felul de idei pe care de la un moment dat nu le mai suporți. Scriam pentru a da de lucru imaginației, pentru ca imaginația asta să nu o ia razna în direcții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și era să se taie, să se omoare cu neamurile. Fire-ar ai dracu’ când ni l-au dat, fir-ar ai dracu’ când ni l-au luat. Așa trebuia să zici dacă venea vorba despre pământ, ca să nu se lungească inutil o discuție obositoare despre împroprietărire. Lor le sunt de ajuns satul, strada. Tu înveți, o să ajungi cândva dincolo de Ploiești. Se văd contururile grădinilor. Gardurile - ca niște forme geometrice. Ca să vezi că lumea asta are o logică. O lume desenată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pace deplină în cer și pe pământ. Însă eu nu puteam dormi. Am ieșit în noaptea atotcuprinzătoare, sub cerul pâlpâind de licăriri fosforescente. În urma căzăturii violente capul mă durea, nasul jupuit mă ustura, iar dinții aveam impresia că s-au lungit ieșind din alveole, mărindu-și dimensiunea în mod alarmant. M-am așezat pe băncuța de lemn fixată de Mircea lângă geamul din partea dreaptă al casei, ridicându-mi ochii spre cerul înstelat. Satelitul natural al Pământului ieșise la o promenadă solitară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obligați la o luptă permanentă pentru lumină, ceea ce îi silea să crească mai mult pe verticală. Astfel că erau subțirei la trunchi și înalți. Erau frumoși, foarte frumoși. Semănau cu niște copii care făcuseră peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
extrem de curioși au făcut cerc în jurul nostru. De unde sunteți, măi copii? Întrebarea a fost adresată întregului grup, dar noi, știind cine este liderul nostru, ne-am uitat toți trei la Mircea. Din comuna Bumbăcari. Sunteți deportați? Da. Li s-au lungit fețele, ca la babuini, într-o uimire paroxistică, nevenindu-le să creadă că înaintea lor se află, în carne și oase, patru dintre cele mai feroce exemplare de "dușmani ai poporului". Aceștia patru erau indivizii pe care partidul comunist era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu o anumită invidie, dar în același timp se bucurau sincer pentru el și-l felicitau și-l fericeau că ajunsese, în sfârșit, la Mecca visurilor sale, unde vor înceta pentru totdeauna suferințele de tot felul. Stând un timp îndelungat lungit pe acoperișul vagonului, aproape că uitase să-și mai folosească membrele inferioare; îi înțepeniseră, nemaifiind capabile să execute comenzile transmise de la centru. Până la urmă a reușit să se încadreze în barem, iar când tata a atins cu cel de-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
n-a încercat să facă necesara corectură: avea fler, simțea când trebuie să se pună cu Gârmoci și când nu. Primul-secretar a continuat: -Șovăielile nu sunt bune, nu fac deloc cinste revoluționarilor. Iar pauză, și apoi: -Ce s-o mai lungim, până mâine la miezul nopții trebuie să fim gata să-i trimitem pe dușmani cu un tren acolo unde n-o să mai poată să facă rău clasei muncitoare. Tovarășe Fanache, ai pregătit lista de persoane, lotul, vreau să spun? -Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
primul rând pentru că nu se poate obiectiv, memoria rămâne limitată. Apoi, aș fi În situația să fac confesiuni din ce În ce mai personale, ceea ce am refuzat de la Început, căci nu acesta este scopul cărții. În plus, ca la o piesă de teatru, dacă lungești prea mult finalul, riști să plictisești și să pierzi definitiv interesul publicului. Deci, e cazul să Închei, dar nu vreau să termin cu un epilog. Ce nu-mi place la Brecht e că deseori la final simte nevoia să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
atras atenția în prelegerea f...cut... a fost credință expertului francez c... numai euro poate fi alternativă la dolarul SUA. Dac... prin acest viitor ne referim la un orizont de 5-10 ani, afirmația nu este f...r... temei. Dac... ins... lungim orizontul de timp, apar întreb...ri care invit... la o deschidere a gamei de opțiuni. Astfel, majoritatea analiștilor serioși consider... c... ascensiunea economic... a Asiei (a Chinei, mai ales) este de nestopat, c... centrul de gravitație economic... al lumii gliseaz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
de G. Călinescu în Istorie, le știam negre. Cu toată morga, venerabilul domn nu-și putea ascunde plăcuta tulburare pe care simțeam că i-o produsese venirea noastră, faptul că niște tineri îl căutaseră, că știau de el, vizita pre lungindu-se cu mult peste așteptări, datorită insis tențelor gazdei de-a afla despre fiecare ce hram purtăm, de unde suntem, ce ne sunt părinții, ce proiecte avem, ce profesori ș.a. La despăr țire ne-a dăruit fiecăruia, după ce și-a pus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a României și sprijin "logistic" de la Ministerul Economiei Forestiere, primării locale, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, elicoptere de la armată..., fiind în joc "onoarea țării", excelent cotată la acest capitol "în exterior". Cei din echipa de filmare, pe banii MAE, tot lungeau filmările: ba că nu au cerb, ba lup, ba vulpe, toate "personajele" trebuind să fie "trofee maxime". De fapt, ei doreau să-și prelungească o vacanță de vis. Atenționați că, în conformitate cu contractul, o să le aplic penalități pentru fiecare zi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Găsește o formulă neutră de salut, nu cea uzuală, banală "Cu stimă", că nu vreau să mă oblig! Domnului fost președinte, că a demisionat, îi trimiți exemplarul la "Orchestra Radio" și domnului vice la Facultatea de Istorie. S-a cam lungit lista! Câte un exemplar colegilor diplomați, pentru documentare la unii și "baterea obrazului" la alții. Mai ai? Da. Pentru frați, surori, cumnați, cumnate, nepoți, vecini... Să mă căineze sau să gândească: "Uite-al dracului! Bănuiam eu ceva!" Oprește-te omule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prietena mea F. locuia în apartamentul vecin cu al meu. Ne despărțea doar un perete. Câteodată îi spuneam: — Vezi, nu cumpăra zahăr, am luat eu. — Bine, îmi răspundea, atunci cumpăr numai ulei. Împărțeam totul înainte de salariu, ca s-o mai lungim. Și o ceapă o dădeam în două! Ei, pe vremea aia ți aș fi spus că probabil italienii sunt fericiți. Nu sunt! Aceleași sentimente de frustrare economică, ace leași certuri și probleme de familie, bârfe, dușmănii mă runte... A fost
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pentru butelie și tot așa. Mai rămânea unul micuț pentru mâncare. Bineînțeles, după vreo două săptă mâni începea „căutarea” banilor cu împrumut. La colegi (care nu aveau), la neamuri (care nu aveau nici ele). Câteodată găseai cât s-o mai lungești vreo două zile. Ei bine, în astfel de situații . Se stabilește o relație de respect și oarecare fami liaritate cu vânzătoarea respectivă, faci cumpărăturile în mod regulat din acel loc și la un moment dat, la nevoie, îi spui: Mă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
miasmele fetide îți infestau nările, aducându-ți în corp o stare de scârbă imensă. Dinaintea acelei realități mortificante, fantezia mea de poet devenea săracă și stearpă. Poezia nu are niciodată instrumente suficiente ca să descrie degradarea. Pe străzi, trupuri de oameni lungiți pe jos, în pozițiile cele mai bizare și perverse, scoteau sunete stranii de plăcere, de parcă erau animale în călduri. Chipurile lor grotești păreau niște măști ale stricăciunii. În fața acelui spectacol deșănțat, am fost cuprins de icnete de vomă. Când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]