1,166 matches
-
pseudogotice care dădeau numele casei, ele semănau cel mai mult cu o uriașă mână neagră, noduroasă și deformată: degetele ei își întindeau ghearele spre cer, ca și cum ar fi vrut să înșface soarele care strălucea la apus ca un ban bine lustruit și care părea că în curând va coborî în mod inexorabil în mâna apucătoare. — Nu prea arată a tabără de vară, nu-i așa? spuse Roddy. — Nu mai sunt alte case pe-aici? — E un mic sat la vreo șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amintindu-și clar acel lucru. Apăsă pe trăgaci. Graham își pierdu cunoștința aproape imediat, așa că nu văzu cum glontele despică codița mărului și se înfipse în peretele din spatele Lucilei și n-o văzu căzând în genunchi și vomând pe parchetul lustruit. Era vag conștient de muzica și glasurile puternice, de oamenii care-l băteau pe spate și îl sileau să bea cafea, dar nu și-a revenit cu totul în simțiri până ce nu s-a pomenit șezând pe closet, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
De fapt, doamna profesoară a insistat... Da, știu, m-a sunat și ea chiar după ce am vorbit cu dumneavoastră. Vai, dar nu-i nevoie să vă descălțați! Prea târziu. În trenci și ciorapi găuriți, astronomul alunecă deja pe parchetul proaspăt lustruit. Buf! face trenul posterior când ia contact cu podeaua. Zdrang! face tabloul care zboară cât colo. Gazda izbucnește fără să vrea în hohote de râs. ─ Cu ce să vă servesc? zice ea într-un sfârșit, rușinată. Vreți o vișinată? După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
burtă, era de culoare măslinie și fuma de scotea un fum negru și gros, ca o locomotivă cu cărbuni. Purta pantaloni largi și un sacou cu doi nasturi. Cămașă albă și o cravată pe măsură, în picioare avea pantofi bine lustruiți, încât puteai jura că sunt noi. De meserie era învățător și avea un dar aparte de a lucra cu copiii, poate că și din cauză că nu avea copii. Avea o soție mai înaltă decât el, bine făcută și de lucrat nu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
o roată pe care era atașată aceeași curea cu care motorul purta batoza. Din când în când, mecanicul arunca câte un pumn de țărână pe cele două roți, mult timp m-am întrebat de ce murdărea acele roți albe din metal lustruit și acea minunăție de curea, că nu văzusem o curea așa de groasă, așa de lată și așa de lungă până atunci, dar după ce batozele au fost trecute în șomaj de către combine, nu am mai văzut curele ca acelea din
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada să se așeze; o târa prin ascunzișuri încât zloata din zilele trecute se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la noi îi o aruncătură de băț”. Tocmai când se bucura de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar cîmpia va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică - depinde din ce unghi și cu ce suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
observase printre zecile de elevi o domnișoară, însoțită de directorul Titus H. Preocupată, frunzărea periodicele așezate pe colecții, după anii apariției. Se cufundă în lectură fără a mai ști ce se întâmpla în jur, așezat la masa lungă din lemn lustruit, cu câte șase scaune de-o parte și de cealaltă. După vreo două ore de lectură intensă, observă că atunci când ușa se deschidea, multe priviri din sală îl iscodeau pe noul venit. Citise destul, voia să lase cartea deoparte, însă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
că acolo, ca să ieși în oraș duminica cu bilet de voie, trebuia să prezinți mai întâi locotenentului armamentul și ținuta, toate impecabile. N-aveam încotro, ne supuneam, respectam regulamentul. Într-o zi, baioneta unui camarad n-a fost destul de bine lustruită, după părerea locotenentului. Urmarea, toți cei găsiți în neregulă fură pedepsiți să execute de 72 de ori comenzile “Drepți“ și “Culcat“, în curtea unității. Trebuie să știi că abia plouase și-ți închipui cum ne arătau hainele și încălțămintea după
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
o simt, fără să știu ce vrea și a cui este. Îmi pune aripi, căci dacă cred în ceva, mi-a spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-am
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
a ieșit. După câteva clipe, s a Întors cu două coșuri din nuiele frumos Împletite, acoperite cu câte un prosop Înflorat. Ca un prestidigitator, a ridicat câte un colț de prosop și a scos câte o pungă din piele frumos lustruită și moale ca bumbacul. A luat galbenul și unul din lănțuguri și le-a pus Într-una din pungi. Celelalte două lănțișoare le-a introdus În cealaltă pungă. În fiecare coș se mai afla câte o sticlă cu dop ceruit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
negre sport și mi l-a Întins. Am luat o țigară și am scăpat-o imediat pe jos, ca să am ocazia de a-l analiza când se apleacă să o ridice. Țigara a aterizat la câțiva centimetri de pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau ușor podeaua În spatele pantofilor lustruiți, iar marginile lor erau ușor destrămate din cauza contactului repetat cu tălpile pantofilor. O centură neagră, probabil Gucci, dar, din fericire, de nerecunoscut, Îi ținea blugii la locul potrivit, exact sub talie, unde vârâse poalele unui simplu tricou alb din bumbac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la mijloc cu un brîu de aur din Ufaz. 6. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși, au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Dumnezeu ne știe! Regreta că a fost cinstit în slujbă și n-a strâns avere, ca alții, să nu-i mai pese de nimeni și de nimic în lume. Și o ținu așa, până ce Mendelson îi întinse pantoful reparat și lustruit ca oglinda. ― Cu moșul nu-i chip să discuți obiectiv, că el din chestia pensiei lui nu iese, observă Mișu ironic, după plecarea lui Tănăsescu. De altfel, funcționarii și pensionarii sunt stâlpii burgheziei noastre. De aceea își închipuie că statul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori plecaseră și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cocori, iar pe panouri aflate de o parte și de alta a ferestrelor stă scris: Noroc an după an și Pace în toate domeniile. Pe un raft din spatele patului se află un qin - un instrument cu șapte corzi din lemn lustruit. Mi se face sete și în același timp îmi dau seama că nu am mâncat nimic. În ultima vreme, am avut probleme cu mâncatul și somnul. Toată energia mea s-a consumat închipuindu-mi cum va fi să mă culc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scumpi piepțeni de bagá". Dragomir funcționează în regimul opus: "Dragomir este foarte lung, cârn, cu ochi rotunzi și foarte mobili, având gâtul subțire de culoarea cafelei cu lapte și fasonat ca la strung, și purtând două smocuri fine de păr, lustruite și negre ca pana corbului, care-i atârnă ca un decimetru pe ceafa-i rotunjită și, lăsând să se scurgă din ele la vârfuri câte două picături limpezi de untdelemn franțuzesc". Omul, ca un sunet... Asumându-și rolul celui ce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
intime, nu uitase nici acum: avea pielea netedă, pântecul plat, sânii tari, picioarele perfecte și șoldurile la fel. Își amintea cât de excitat fusese și felul în care se stăpânise uitându-se la strălucirea trupului ei ce părea o marmură lustruită precum cea a Madonnei de Gaggini, și privirea acelor ochi absenți, de un verde atât de marin încât părea tipărit. Îi ștersese spuma de la colțurile gurii, îi mângâiase nasul și-și frecase arătătorul la subsuorile ei. Nu fusese în stare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aș avea absurd credință a dacilor/ Cei înșelați atât de mult după moarte". (Amân mereu) Asemenea congenerului său, Nichita Stănescu, Ana Blandiana deplânge imperfecțiunea pe care chiar și cuvintele o dețin: "Se iau cuvintele proaspete și se vorbesc,/ Până când rămân lustruite, egale,/ Și nimeni nu-și mai amintește/ Ce formă aveau și ce sens". (A treia taină) Cuvintele Anei Blandiana sunt, însă, extrem de complexe, ele conținând atât metaforele blagiene, cât și necuvintele stănesciene. Dacă la început, cuvintele creează imagini și metafore
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ea 2: Mă bucur. Am gătit pentru mai multe zile. Mîine curge apă caldă și vreau să spăl. S-au adunat un vagon de rufe. Dar mai ai cămăși curate. (accentuînd) Și maieuri, și chiloți, și ciorapi, pantaloni călcați, pantofi lustruiți... El 1: (parcă dîndu-se la o parte) Și? Ea 2: Și mai ce? El 1:... Ce mai e pe teren? Ea 2: Toate bune și frumoase. Dacă plouă, depășim planul. El 1: Și dacă nu plouă? Ea 2: Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
chem pe Ovidiu... Costache: Ce să-ți facă Ovidiu... Mai mult te tulbură... te dezechilibrează... Octav: Păi ăsta e și rostul lui Ovidiu... Să mă dezechilibreze... Mona: Deci ai trecut la rubrica paradoxuri... Octav: Nu, iubito, sîntem la rubrica "banalități lustruite". Oare e așa de greu de înțeles că numai șocul, numai o zgîlțîire, cît de mică, ne poate salva de un echilibru care ne încremenește! Păi ce altceva e o revoluție dacă nu stricarea unui echilibru care devine toxic, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
balamuc tot felul de hîrburi ale civilizației. Poți vedea de pildă un barometru, cu un călugăr capucin care cînd plouă iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ideea în sine de piață liberă. Dogma ecranează adevărul, ca și interesul și în alte formule, asupra cărora ne vom opri cu altă ocazie. Toate, chiar fără excepție, arată un lucru: piața funcționează corect pentru economiile cu logistică de învingător lustruită de sute de ani și care au ocupat arealul de raționalitate decantat de piață. În fond, piața raționalizează în centrul mereu concentrat prin centrifugarea șanselor periferiei în zona ceteris paribus. Pentru toate aceste situații, analiza economică manifestă o rezervă absolută
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
că nu contează în materie de îndreptățiri: Economia nu are simț etic. Dar, din păcate, tocmai acest handicap tulbură pretenția de limpezime a cogniției raționalizate ce stă la baza Economiei. Mai totdeauna Economia se transformă în Politică dintr-o vocație lustruită luciferic pentru că i se refuză accesul la calea regală a fizicii. Pentru asta își pervertește nu doar mijloacele, dar și scopul, nemaifiind al ei când își pierde autonomia cognitivă. Consecința cea mai perversă se întâmplă, ciudat, în fiecare dintre stările
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]