6,186 matches
-
sprănceană întrebări cu "de ce"Și vreau să-nțeleg dacă tu și cu... euVreau, dar mai mult aștept suc de zeuOdată erai pitit sub luminăAcum te descoperi ca umbra din geamNu am cum să-ntreb dacă sunt o păpușăCu ochii de lut și care așteaptăO zi ce mă leagă de măinile taleUn an ce mă scuipă în ochi cu noroiUn veac care trece cu tămplele goalePrivind înainte, privind înapoi.... XVII. GENE DE SMOALĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2144
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechită A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuită Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuită. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri ... Citește mai mult Am auzit că bolta-i mai aproape,Am auzit că muntele-i pustiu,Am auzit că podul peste apeS-a sfărâmat sub
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarna care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri ... XXVII. PE CINE-NTREB DE DUMNEZEU?, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. Cu liniștea mă prind de timpul
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
trudei, amintindu-ți de cei care au propovăduit cu limbă de foc rosturi și înțelesuri, bătăile de timp ce te măsoară au și lumina sfințeniei; învingătoarea lumină a sfințeniei.Omul, dacă nu are nimic sfânt, e doar al bulgărelui de lut. Punțile de lumină sunt și respirații ale Duhului. Ele mărturisesc arderi și speranțe, apără, judecă cu măsură și, mai ales, aduc bucuria celor ce le calcă pragul de a se redescoperi, de a-și privi și altfel umbletul pe „pământ
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
Mondo - Mereu iubit-am, ah, peste măsură; Elegia - Pascalia! Învie robul sorții; Elettione - Trecu Prier! Lumina greu se stinge! . După traversarea lunii lui Prier - a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos -, Theodor Răpan se pregătește a se smulge din vârsta sa de lut, de humă trecătoare, mult iubitoare doar de cele terestre, încercând ca, din capitolul V. Florar. Sonete in aqua forte, care începe la pagina 257 a inhibantului său album, să exerseze pași temerari spre treapta supremă a iubirii - iubirea spirituală: Amor
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
și, de câteva ori, chiar se autonomizează, precum Poemele într-un vers (Editura Cartea Românească, 1936), ale lui Ion Pillat (cf. Încremenire: simplificând verticala, cf. Parcul lor...: La taina cuponului de pensie..., cf. Mutare: De dorul cititorului..., cf. Literă de lut: Și s-a numit cuvânt...etc.). Sunt, e drept, și poeme integral banale - cf. Banii...: Râd monedele de bancnote/ Că în nimicnicia lor profană/ Metalul din ele scos la mezat/ Valorează mai mult decât/Plasticul cu fir metalizat (pentru economie
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
mirific!) și mistico-magic, metafizic sugerat - dar, când indiile gramaticii succed unei formulări cam siluite, ratate ca avânt interstelar (pupa epavei cu propoziții) - atunci, se diminuează forța de impact, asupra doritorului de aventuri metaforice, cititorul avizat. ...Mâinile creierului (cf. Literă de lut) - nefericită alăturare de cuvinte: un creier cu mâini nu mai are nimic poetic, ci doar...proletar! La fel, prea simplisto-pașoptistă și sintagma: câmpiile mesopotame (cf. idem). De ce mesopotame? Ca să rimeze cuideograme? Vorba lui nenea Iancu: Nu face pentru ca să... Sunt prea
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
iubesc ceaiului” , desfășurată sâmbătă, cu începere de la ora 16:00, la Caffé D’arthé (str. Popa Nan, nr.7). Pe parcursul a patru ore cei mici vor avea parte de multă distracție la: atelierele de creativitate pentru copii (pictură, modelaj în lut, reciclare creativă, accesorizare), atelierele de dans sau de bune maniere. 7 zile, 9 locuri, zeci de momente artistice și culinare, cu aromă de ceai și cafea Festivalul Ceaiului și al Cafelei se va termina printr-o expoziție la Sala Dalles
A 5-a ediție a Festivalului Ceaiului şi al Cafelei [Corola-blog/BlogPost/93387_a_94679]
-
în capătul zilei luceferii din noi Rup firul de iubire pierdut de amândoi. Eu m-aș lăsa o dată în buzunarul vieții Și aș privi afară prin zorii dimineții, Dar iată că mi-e teamă să nu adorm în noapte Când lutul e-un cutremur prin nesfârșite fapte. CLIPA ASTA E PĂRTAȘĂ Acuma clipa asta e părtașă Când se ridică dorul dintre spinii, Când luna în veșminte de mătasă Coboară în grădinile cu crini. Aceeași clipă va mai trece încă Prin alte
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
prâsnelul, Și chiar imită-nțepătura cobrei. Dar așezând noi fraze pe tocilă - Țepușe vii, un armament - dezastru, Nu ne-nălțăm spre un benefic astru, Ci ne-atacăm pe noi, c-o escadrilă. Nu pierdem bătălia, ci războiul, Săpându-ne în lut, de-acum, morminte, Dar scufundați în mâl cu luare-aminte, Toți tragem după sine-n van noroiul... Referință Bibliografică: HĂITUIȚI DE CUVINTE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
HĂITUIȚI DE CUVINTE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383171_a_384500]
-
dintre Prut și Nistru la Nufărul și Păcuiul lui Soare, podoabe din așezarea insulara sud-dobrogeană (Păcuiul lui Soare) la Dinogeția și altele. Dar comerțul se face și cu centre mai îndepărtate: astfel s-au găsit fusaiole de Ovruci, ouă de lut smăltuite, engolpioane la Kiev sau Constantinopol, podoabe din aur sau argint, țesături scumpe, obiecte din sticlă, ceramică din orașele bizantine nord-pontice sau sud-balcanice, egeene și apusene sau obiecte de metal ori ceramică din Orientul Îndepărtat sau apropiat în zona Dobrogei
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Antizeism” este o încununare a frumuseților interioare și exterioare, o îngemănare a răsăritului spiritual cu amurgul temerilor, dar și o pledoarie pentru valorile ființei umane. Poetul își cântă cu ardoare trăirile așezate pe portativul luminii zdrobind întunericul și modelând din lutul vremii un drum presărat cu credință și seninătate. Sandu Cătinean este poetul sensibilității și al profunzimilor fără de margini care înalță spre bolta divină rugi copleșitoare în care freamătă dorința de pace și armonie. Zborul său se țese în acorduri de
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Țipătul vulturilor pe cremene își poartă crucea pe un semeț Caraiman, alunecă bătrâne brume pe obraz de Babe, din ochi de orbite de Sfinx Zamolxe înalță rugi nori de piramide înspre argintiul Ceahlău, sarcofage de lut în ulcioare cucuteni stropesc cu aghiazmă meleaguri străvechi de mute dureri, zăpada crește lângă un Om tot mai Hamangia, Pe genunchi doar două gânduri lungi și dincolo de umeri vâslind tăcute scrutând gânditor din șezută orizontul norilor albi ca un pod
SFINX de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383247_a_384576]
-
Cristea Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ești Lumina ce-a rămas ascunsă, În aceste vremuri de prohod, Când și rădăcina se vrea smulsă Iar iubirea dusă în exod... Fără rațiune și împăcare Seacă lutul tot de conținut Plânge viața mugurii de floare, Ce-n deșertul zilei s-au pierdut. Pașii trec nesiguri peste poduri, Cerul Vieții este tulburat Și rămân pe drumuri multe noduri Cu origini sigure-n păcat... Ape tulburi și pescari de
SE ZVONEȘTE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383280_a_384609]
-
povară care tortura dumnezeiasca-i conștiință? Cu ce greșise și față de cine? Cert este că a recurs la o mașinație subtilă pentru a se elibera de osânda tainei: un alter ego făurit din materialul cel mai umil și mai perisabil, lutul, un duplicat al propriului sine, o marionetă confecționată, conform tuturor uzanțelor magice, după chipul și asemănarea Sa, pe care l-a sacrificat, transferând asupră-i pedeapsa pătrunderii acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În primele cinci zile ale facerii - cer, pământ, ape, stele, viețuitoare -, emanația directă a voinței și a faptei Atotputernicului. Animalele, de exemplu, apar pe lume nemijlocit din golul inițial, cel care precede actul creației. Omul, În schimb, este făurit din lut, din pământ - așadar, din ceva care există deja și care are o vechime de cel puțin trei zile. Sigur că și pământul este tot lucrare dumnezeiască, Însă asta nu modifică datele problemei; doar bărbatul și femeia sunt confecționați din ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
necesară și deocamdată suficientă, să presupunem acum reciproca, adică fie privirea noastră privirea lui Broanteș. Ce vede el? Peste spatele spătarului vede năsucul poznaș al Cosettei, mai departe bărbia dublă odată cu trecerea anilor a lui Barzovie-Vodă, mai încolo zidul de lut nears al colibei susținut de o grindă orizontală groasă în interiorul căreia privirea dibuie un cariu mic și stahanovist, apoi privirea iese afară, se strecoară printre foșnitoare pâlcuri de trestii, lunecă precum o fregată pe apă, pe mare, galopează spre Stambul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan atârnau legături de ceapă și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba, pe-o laviță, Vodă zări și-un mic ghiudem și-un ardei iute început. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de fier unde a locuit Tuculescu și mustăriile intimitatea lor rustică adăpostită de un gard de stuf mustul gros și tulbure picotind În cănile de lut Tiberiu avea doi ani și sugea ca un Bacchus mic și rotofei ne povesteam campionatele internaționale de atletism În umbra opaițului Bob Biman și Perry O’Brien și Ralph Boston ce bărbați nici un bărbat nu se mai uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a inventat o cutiuță din care duhoarea de hoit se răspândește prin apăsarea unui buton. Iar când își termină treaba în jurul gospodăriei, toți țăranii din sat lucrează numai pentru el. Familiile instruite se așezau și, la lumina lunii, modelau din lut o mulțime de urși morocănoși ocrotindu-și puii. Aveau cu toții numai de câștigat: țăranii se distrau, partenerul meu a început să aibă tot mai mulți bani, iar turiștii se consolau într-o oarecare măsură pentru tot ceea ce pierduseră din cauza atelierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
plecat cu mult înainte din cauză ca era prea periculos să locuiești în casa aceea când ploua. Sigur că acoperișul ne făcea probleme, nefiind reperat de atâta vreme, dar necazul cel mare era cu fundația. Dealul era făcut doar din lut, iar când ploaia venea în jos pe deal, fundația se scufunda în noroiul moale. De-aceea era cenușă în curte, ca să poți merge pe-acolo după ploaie. Dacă te duceai pe deal după o ploaie, erai însă nevoit să porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
noastră primăvară acolo și după cea dintâi ploaie adevărată am știut exact de ce. Toată noaptea aceea, casa a huruit din toate încheieturile, dar noi am crezut că-i doar tunetul. De dimineață, bucătăria căzuse într-o parte și am găsit lut ud sub cuptor. Mai aveam destule camere libere jos, așa că am făcut din altă cameră bucătărie și am lăsat-o pe cea dinainte să atârne acolo în spatele casei într-un fel trăsnit. Când au venit uraganele dinspre Atlantic în toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
tunel și un deal din niște cutii mai vechi și am făcut și-un pod dintr-un grătar de lemn bătut în cuie pe verandă pentru trandafirii cățărători. Toată lumea știa că trandafirii cățărători nu vor putea niciodată să crească din lutul și cenușa aceea. Tanti Mae s-a supărat totuși pentru că ei îi plăcea grătarul acela și a zis că putea să stea și să-și imagineze că sunt trandafiri pe el, chiar dacă nu erau. Trenulețul meu era un lucru minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
tot timpul, așa cum făcea el. Lucra cu jumătate de normă la o benzinărie din oraș, dar timpul trecea repede și când se întorcea acasă, se așeza pur și simplu pe verandă privind ba înspre oraș, ba înspre dealuri. După ploaie, lutul se întărea de parcă ar fi fost ciment și toată lumea știa că nu poate ieși de acolo nici un fel de sămânță. Tanti Mae a încercat și ea să facă o grădină în spatele casei, dar când nu avea timp s-o ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
stăteam înainte, vedeam chiar casa în care am stat. Acum locuia altcineva în ea. M-am gândit la cât de norocoși trebuie să fie să aibă o casă drăguță în oraș fără cenușă în curte și un metru jumate de lut sub ea. Doamna Watkins locuia vizavi. La ea toate luminile erau stinse. Ne zicea mereu cât de devreme se duce ea la culcare. La ea în casă nu s-a certat nimeni niciodată. Primea și un cec frumușel de la stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]