1,217 matches
-
o luăm tale quale!): îmi pare foarte rău pentru plecarea mamei domnului Liviu (Constantin-Liviu Rusu n. red.)! Te rog să-i transmiți sincere condoleanțe din partea mea! Veți găsi voi cuvintele și zilele cele mai bune pentru a-i mai liniști mîhnirea. Mamele noastre rămîn primele și cele mai adevărate icoane cărora ne închinăm, de care depindem! Și-i așa greu să trăim în amintiri, totuși! Chiar dacă fără Mnemosyne am locui o lume tehuie de noi! Poate că și omătul ăsta prost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se va duce tiptil și țipetele verzi ale naturii vor liniști cît de cît sufletul dragului nostru domn Liviu! Sincer îmi pare rău! Mi-l amintesc vorbind cu ea la telefon! Într-adevăr însemna foarte mult pentru dumnealui! Mă doare mîhnirea lui și știu că n-o spun de complezență. Sînt oameni rari la care ținem chiar dacă îi vedem după multe luni! Domnul Liviu e unul din oamenii foarte dragi pe care i-am întîlnit. Unde mai pui că m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
punctul de a lua foc. Nu știu ce să mai fac cu mine! Tu rămîi bun și loial cu mine și prețuiesc imens felul tău de a fi solidar, de a avea puterea să nu mă uiți, salvîndu-mă des de al multe mîhniri autohtone! Nici un prieten de-al meu n-a rămas consecvent ca tine, cred că știu să prețuiesc acest fapt! Am să vin la Iași mai nepregătit decît anul trecut, se pare, dar nu-mi mai fac probleme din cauza examenelor! Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pentru prima dată l-am văzut plângând cu nesaț. Își lăsase capul pe umărul meu și lacrimile curgeau cu nesaț. I-am spus că nimeni mai bine decât mine (nu poate - n.n.) pricepe disperarea lui și adânca lui durere și mâhnire și că bine face că plânge că îl va ușura. Totuși, îl rog ca în fața celorlalți să fie bărbat și prinț. Mi-a promis și s-a ținut de cuvânt”. Urdăreanu i-a spus lui Mihai că „Știubei a venit
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
deloc măgulitoare. Ei bine, fiind un om ce adoră spiritul urban, valorile culturale reale și un grad de civilizație onorabil, cum aș putea fi altfel decât decepționată de prăbușirea orașului meu natal, după 25 de ani de la căderea totalitarismului? Cu mâhnire, recunosc că aș pleca departe de această dezamăgire, Suceava ruinelor, care este un mare eșec al clasei politice și oligarhice locale. Norocul meu este că-mi trăiesc, totuși, finalul vieții, într-o bibliotecă frumoasă și bogată, printre clasicii dragi ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai poate gusta decât Într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, În celebrul său roman Pan (tradus la noi de I. L. Caragiale): „Ființa noastră lăuntrică e izvorul mâhnirii și bucuriei. Adesea Într-o zi tristă de ploaie, o bucurie pune stăpânire pe om, și-l face să meargă alături de fericirea lui. Un geam limpede de la o fereastră, o privire spre un pârâu și poate un petec albastru de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
unghiuri pe care imaginația nici nu le-a bănuit vreodată, de sus, îl făceau să se simtă ca un semizeu. Fernic a luat-o în dreapta și imediat a putut zări Hipodromul, unde larma pariorilor și strigătele de bucurie sau de mâhnire ale ratărilor pe ultimele sute de metri abia dacă se mai auzeau. Când erau chiar deasupra, i-a văzut pe toți ca pe niște gângănii agitate, forfotind de zor și producând un zumzet de neînțeles, fad, prinși într-un ritual
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
devreme, pe ultimele silabe, ca și cum cei care-l ascultau voiau să-l ia cu asalt. Vocea lui Cristian îndeplinea un rol de element incantatoriu, era un mijloc de comunicare magică. Deși oamenii nu aflaseră niciodată despre căderile sale și despre mâhnirile din ultimii ani, considerând mutarea la Roata lumii doar o altă etapă, și mai înaltă, din cariera interpretului lor preferat, Cristi nu a uitat prin câte trecuse și cum abia reușise să-și reaprindă în el, când uneori totul părea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
grave ale secolului decât plămânii și gâtul lui Cristian Vasile. Un alt acces infernal de tuse venea până se îneca și începea uneori chiar să scuipe sânge. Între timp, tot mai puțini prieteni, tot mai puține râsete, doar înstrăinare și mâhniri. Alte decepții în dragoste, până la altă căsătorie scurtă, care s-a dovedit la fel păguboasă atât pentru inima lui, dar mai ales pentru portofelul său, ca și prima. O altă femeie șarmantă și frumoasă i-a păcălit sufle- tul, crezând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
după care a început să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o mâhnire profundă. Luna era gigantică în noaptea aceea, atârnând foarte jos pe cerul întunecat, cu un contur portocaliu, iar oamenii continua să remarce cât era de aproape de pământ. Jayne le explica părinților fascinați de ce trebuia să plece la Toronto săptămâna viitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a fost și jele când am lăsat copiii. Da câți ai? Șase, domnule locotenent. Apoi, eu camarade, precum văd, ai fost cam bolnav și cred că nu ești deplin înzdrăvenit... (Doctorul îi dă a înțelege ceva, căci e înduioșat de mâhnirea concentrată din ochii lui). Ba-s zdravăn, domnule locotenent. Nu vrai să te întorci acasă? Nu. De aicea mă duc înainte cu ceilalți. Înapoi nu se poate. Altul, mărunt și vioi, are un zâmbet subțire când îl ispitește doctorul: Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d. ridicându-se cu putere din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d. ridicându-se cu putere din jilț a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea frumoasei sale a dat poruncă să fie tăiat coconul. Atunci d. ridicându-se cu putere din jilț a poruncit ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se ruineze. Și am mai observat că vocea-i era ușor învăluită ca o șoaptă de dragoste; dar era învăluită și roasă, poate, de un morb ascuns. M-am trezit cu imaginea ei și cu sentimentul de trecere iremediabilă și mâhnire. 22 Dechemvrie. Pensiunea Cap. Martin. Am mâncat singur la o măsuță. În general, nu-mi displace să fiu singur și nu mă plictisesc cu mine-însumi. Dar astăzi n-am fost bine dispus; aș fi avut nevoie de cineva prietin cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ar fi sigură. Vești de felul acesta îmi înveninează ceasurile. Săracă țară rămasă în urmă, cu conștiința cetățenească așa de scăzută, în care demagogia face atâta rău. Prostia și-a dat mâna cu inconștiența ca să slujească fie neisprăviți, fie vicleni. Mâhnirea sporește când văd, într-un stat nou cum e cel ceh, atâta ordine, energie și simț practic. Situația Cehoslovaciei e cu mult mai grea, fie din pricina Germaniei, fie din pricini lăuntrice. (Slovacii și minoritățile dau raporturilor de aici mai multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-l mânuise îndelung și cu pietate pentru trecut, de patruzeci și cinci de ani. I-am strâns mâna, l-am mângâiat și i-am făgăduit să reviu ceeace i-a făcut plăcere. I s-au limpezit ochii umbriți de mâhnire și ne-a zâmbit. Băi de sulf de 25, ape termale. S-au făcut acum foraje la 2000 m. adâncime, de unde vine o apă de +40. Marți 1 Iunie, Soci. Ne așezăm într-un hotel în fața mării. 5.VI. D-rul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de aproape de oamenii sovietici și atât de bucuros de toate câte am văzut. Țin să adaog la buna dv. prevedere cu osebită laudă pe tovarășa noastră de drum Oxana Semionovna de care ne-am despărțit cu părere de rău și mâhnire pentru supărarea care a silit-o să se întoarcă la Moscova. Mai avem de vizitat Rița și Suhumi și mă întorc acasă la noi cu tovarășa mea Valeria îndulcit de mierea amintirii. Mi-au plăcut priveliștile, construcțiile minunate; mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mergând după jafuri, se răzlețiră de ai lor”. N. Iorga, acordând credit spuselor lui Baltazar de Piscia, a fost de părere că tătarii s-au întors nevătămați „cu tot ce câștigaseră”, Ștefan cel Mare „cu toată oastea sa, apăsat de mâhnire, o apucă spre Dunăre, ca să le curme turcilor calea”. Dlugosz, în schimb, vorbește de o mare izbândă obținută de Ștefan cel Mare. Deși se temea de puterea lor, domnul i-a zdrobit „într-un măcel crâncen”. Și-i urmări pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cel Mare o arată faptul că doi frați ai lui Eminek Mârza au fost uciși în luptă, iar șeful hoardei a reușit să scape doar cu un singur cal. În timp ce Baltazar de Piscia și-l imagina pe domn plin de mâhnire, Dlugosz, dimpotrivă, scria că Ștefan „având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, mai cu cruzime se aruncă... asupra turcilor”. Este adevărat că după victoria de la Vaslui, Dlugosz îl admira fără rezerve pe Ștefan, dar trebuie să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reconstituindu-i traseul, mi-am dat seama că esteticul reprezintă o valoare imperisabilă, că acesta va triumfa, chiar dacă "istoria s-ar putea să facă pasul său spre firesc peste capetele noastre", cum mi-a spus, într-o bună zi, cu mâhnire, Blaga. Atât patronul "Sburătorului" cât și ceilalți critici ai noștri dintre cele două războaie au devenit pentru mine "modele", inclusiv morale. G. Călinescu? M-a entuziasmat cu toate cedările sale, oglindite, în ultima sa perioadă de activitate, în coloanele "Cronicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sărbători, nu-l vizitase nimeni cu familia, acasă. "N-am pe nimeni. Nimeni!", mi-a spus Ioan Alexandru, și tristețea gravă a vocii lui de atunci, uimit el însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin toți porii ei, în ciuda imaginii aparente pe care o pot avea despre mine cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
obligați să plătească, din 1496, "tribut pen-tru pământul ce-l stăpâneau", Las Casas concluzionând că " Datorită măcelurilor din timpul luptelor, a foamei, a bolilor, lipsurilor și opresiunii ce au avut de suferit apoi indienii, din cauza sărăciei și îndeosebi a durerii, mâhnirii și tristeții, soarta locuitorilor acestei insule, din întreaga populație care existase în 1494, în anul 1496 mai rămăsese, după cum se presupune, doar o treime!" (p. 265). Părăsind Española, la începutul lunii mai 1494, Amiralul se îndreptă spre Cuba "plutind de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fi considerată de lâncezeală, așa cum susține dr. Otremba. O preocupare permanentă a lui Fătu a fost crearea bazei materiale și teoretice a învățământului românesc. În prefața manualului său de medicină populară, alcătuit dintr-o generoasă dragoste de tine-ret, constată cu mâhnire că "lipsa de cărți școlare este o mare piedică ce se opune propășirii studenților", iar în prefața tratatului său de botanică arată că a dat la lumină această lucrare mânat de dorința "de a cruța, după putință, prețiosul timp al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
era și firesc, de amintiri participative și explozive scene comice, precum și portrete umane, cu dimensiune, pregnanță și relief. Cum era de așteptat, substanța celor trei volume de memorialistică menționate op constituie propria-i viață, cu bucurii și izbânzi, tristeți și mâhniri, nădejdi și certitudini, toate dezvăluindu-ne, printr-o relatare de mare simplitate și cuceritoare sinceritate, fațetele unei personalități de marcă, având un rol important în viața culturală și politică a României. Fiind scrise la cumpăna dintre două veacuri, memoriile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]