1,233 matches
-
mâhni și nu te consuma apărându-ți cinstea de cei fără de cinste, fiindcă ce e val, ca valul trece. Mai bine apără cinstea lui Dumnezeu și El o va apăra pe a ta. Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire. Dumnezeu să te ajute și să te binecuvânteze! - Iertați-mă, cuvioase părinte, dar cum aș putea eu, o păcătoasă, să apăr cinstea lui Dumnezeu? îl întrebă ea curioasă. - Cinstea lui Dumnezeu se apără prin păzirea și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fără veste Aceasta o socotește, Când eu lacrimi cu amar Pe al tău piept în zadar Vărs să te milostivești. De la toți catigorie, Fel de fel de distihie Și de lacrimi cu amor; Dă-mi degrabă săvârșire, Doamne, prea multă mâhnire, Nu mai pot ca să mai rabd. Nimeni mâna să n-o puie Peste dreapta mea soție - Că-l omor într-un minut. 31 Mi s-au dus paligoria, Amorul și bucuria, Mi s-au dus toată puterea, Amorul și mângâierea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
caut în natură Un loc făr-de murmură, Supus singurătății. Că fiind făr-de minte Renaște - a mea durere Și inima nu poate A duce mângâiere. Ca umbra trecătoare Eu trec această lume, O foaie plutitoare Ce saltă până piere. Tovarăș la mâhnire, Un câne lângă mine: În urletele sale Natura se răscoală. Ființă făr de nume Ce-i dai paserei sbor, Ce dai omului nume Și apelor isvor, Tu pui copaci pe munte, 414 {EminescuOpVI 415} Pe ceruri curcubeu, Necazuri pe-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-am mângâiere la cine să cer, Ud fața cu lacrimi, ne-ncetat oftez Și n-am unde dorul să-mi încredințez; L-a cui îndurare stând mă năzuiesc D-această mâhnire să mă mântuiesc, Toat-a mea nădejde e la un noroc: Or să mă ajute sau să mor în foc. Ah, dară noroace, nu te îndura, Fă o mijlocire a mă bucura, Nu-ți cer bogăție să-ți vie cu greu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
amor. Tot se-ntîmpla vreodată De te zăream prin ogradă, Unde te văz sara prin casă Îmi pai făclie luminoasă, (Cutare-i) făclie aprinse Degetele tale ard nestinse. No. 19 A amorului dulceață Nu ține mai mult de-un ceas, Iar mâhnirea nu-ncetează, Nu se uită în viață Pentru iubita (cutare). Eu cu totul m-am jertfit Iar ea nemulțămitoare Fără milă m-au urât. Cât va merge - această apă Despre râu ce s-arată, Apa curge tot ca-ntîi, Dar (cutare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aș duce Să cat spre pieptu-ți să suflu dulce; Și somn m-aș face dulce de vară Să-ți închiz ochii în toată sara, Dar astea toate nu-s prin putință De-a mă preface după dorință. No. 71 Tot mâhnire pentru mine Norocul a hotărât Și cumva de-i cer vr-un bine Mult mai mult îl întărît; Lacrimele de-ntristare Ce din ochi-mi nu se șterg, Trecere, credință n-are, Nicăiri unde alerg; Nesimțirea este fire... ............................ No 72 Luniță
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
locale, dar în egală măsură pentru că revendică și își asumă datoria, imperioasă și urgentă, de a cerceta până la ultima consecință întâmplările anormale în care am fost, în ultima săptămână, pe lângă martori uimiți, actori temerari și, dacă, cu cea mai profundă mâhnire, am ajuns să spun acest lucru, este pentru că acele voturi în alb, care au venit să aplice o lovitură brutală normalității democratice în care decurgea viața noastră personală și colectivă, nu au căzut din nori, nici n-au răsărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
deja cunoscut de toți, dar este de înțeles faptul că oamenii au avut curiozitatea de a vedea cum avea s-o facă. Iată, prin urmare, discursul complet, căruia îi lipsește doar, din cauza imposibilității insurmontabile de a fi transcris, tremurul vocii, mâhnirea din gesturi, apa ocazională a unei lacrimi abia reținute, Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai fii atât de tulburată de sentimente. Atunci poți Începe să te gândești la divorț. Tot ce-am mai putut să fac a fost să bălmăjesc o Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie. Nici nu te mai deosebești de pereți. Hai să-ți spun ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la fel de ineptă ca și ea. Singurul lucru care mă putea scoate din izolarea tristă pe care mi-o impusesem era o Înmormântare. Îmi prinsesem, chiar, un văl În păr, sperând că nimeni nu o poată astfel să bage de seamă mâhnirea din ochii mei. În mod inevitabil, am ajuns amândouă atât de târziu la Saint Thomas, că nu mai erau nici măcar pernuțe rămase. Nu era de mirare că Sanford Își dorise o Înmormântare aici, m-am gândit eu, În timp ce pășeam Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
numărul de Anul Nou, însă pentru șase lei, în loc de patru, pe bucată, că e marfă de calitate - se hotărî Marwan să încerce. Avea reputația că e cam zgârie-brânză. Numai să nu mi le spargeți, ca data trecută, adăugă cu o mâhnire prea-justificată, și care-i făcu pe cei doi să se uite, unul lateral, la calendarul de perete cu patinatoare canadiene, celălalt la hârtiile de pe birou. Era o amintire penibilă. Marwan le adusese un clișeu pe sticlă cu o imagine de la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca: „Miorița“, ori, dacă nu le înțelegea, devenea palidă de ciudă. Nimeni nu știa ce se petrece cu ea, în acele clipe. Anuca era un copil milos, dar mai ales bună la suflet... nu putea îndura să pricinuiască cuiva vreo mâhnire, și suferea pentru cel mai mic cuvânt de supărare împotriva ei. Cu intuiția ei de femeiușcă, din instinct, îi plăcea de ceva... de cineva, ori nu. Când a citit Miorița, a plâns sub plapumă, până n-a mai putut, de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că păcatul se săvârșise deja și că nimic pe lume n-ar mai putea întoarce timpul înapoi, reparând, astfel, regretabila sa greșeală. Așa încât, acum doar se căznea să-și reclădească în minte imaginea din oglindă, spre a-și mai mângâia mâhnirea, spre a-și mai alina suferința pricinuită de trădarea de care se simțea vinovat, dar, Doamne, era în zadar! De parcă imaginile minții pot reda, într-adevăr, omul?! Este cu totul Istorisiri nesănătoase fericirii 17 altceva, atunci când îl vezi în fața ochilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat deloc -, sufletul lui Eugen începu din nou să se adâncească într-un necurmat zbucium, dar, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi îi vine greu să se miște, atunci când trăiește cu un ghimpe în coaste, care nu-i dă pace defel! Tot ascultând, pe chipul tânărului începea să se zugrăvească pronunțat mirarea, amestecată cu mâhnire și cu indignare. El îi ceru din priviri Mariei să vorbească mai departe, iar aceasta îl ascultă numaidecât și zise: 86 Rareș Tiron - Acum, eu trăiesc într-un azil plin cu nebuni, fiind și eu socotită, la rândul meu, unul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
totul și nu se sperie de nimic, începea ușor, dar precis, să pună stăpânire cu adevărat pe judecata ei, dominând-o. Aici, cititorul, devenit, poate, dintr-odată bănuitor, trebuie să afle că, într-o inimă sensibilă - ce pulsează puternic de mâhnire multă, amestecată cu regretul de a nu avea putința de a-i explica originea celor ce sunt în putere s-o vindece -, hotarul dintre dreapta judecată și întunecarea ei poate la fel de ușor a fi încălcat, precum poate fi încălcată sensibilitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas 1 sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub impresia dramatică a celor văzute cu puțin timp înainte, căpăta aproape întotdeauna o amploare biblică. „O văd, pe zi ce trece, cum se mistuie sub ochii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sale nu-i mai erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
propriu nu poate aduce ceva bun și trainic cu adevărat. Ce-i drept, femeia, până acum, încă nu știa deloc precis ce anume a avut și ce anume își dorește mai departe, ce demon groaznic i-a adus, în trecut, mâhnirea și ce înger minunat îi poate readuce, în viitor, speranța... Se simțea cu totul nehotărâtă și nelămurită, și așa și era, fără îndoială. Nu știa deloc ce vrea, de fapt, iar, la o privire mai atentă, se poate constata ușor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de obicei. Aproape toată lumea era deja venită la muncă (să nu uităm că, aproape întotdeauna, Adriana era angajatul ce intra primul în Poștă) și, de la un capăt până la celălalt, era îmbrăcată în straie de doliu, având o expresie de unanimă mâhnire și de regret profund pe chip. Unele femei șopteau către altele lucruri abia auzite, părând foarte preocupate de discuția lor, altele aproape că se văicăreau de-a binelea, dezvelind niște figuri de cumplită amărăciune și scăldate numai de lacrimi prelungi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Angajata de la ghișeul 4 murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, 128 Rareș Tiron ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seama de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid accident. Mâhnirea de abia mi-a lăsat glas să vorbesc și cuvintele sunt greu de găsit. Alteța sa Principele va fi, asemenea, adânc mâhnit, pentru că tocmai acum, cu greu s-a așezat pacea în principat dar adevăratul semn al păcii e atunci când foștii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
citesc din Scrisoarea Sfântului Calinic de la Cernica, adresată ministrului Cultelor pentru a nu seculariza averile Mănăstirii Frăsinei. Și spune Sfântul Calinic: “Nu vă puteți închipui cât de grozav mă izbi acel anunț, puindu-mă din nou în cea mai adâncă mâhnire sufletească... Vă rugăm să binevoiți a face prin mijlocirea de care dispuneți de a lăsa pomenitului schit iarăși de a se administra de sine ca și până acum”. De ce face sfinția sa o cerere unilaterală? ― Nu vom obține niciun răspuns, fiule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lista de personal a „Southern Mining Company“. Se întoarse spre ei și ridică degetul în semn de despărțire: Domnilor... Vă las să discutați afaceri... Se îndepărtă spre cortegiul de jurnaliști și cameramani. Stevens îl privi și dădu din cap cu mâhnire: — Un tip ciudat, Cáceres ăsta, spuse el. Un om valoros, dar prea grăbit să ajungă sus pe culme. Iar culmea are și ea un drum. Nu există scurtături. — Din fericire pentru dumneavoastră, replică Inti. Cu Ramón Cáceres la președinție, compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]