1,426 matches
-
spus: —Vă rog să ne spuneți câte ceva despre problemele cu băutura ale lui Chaquie. Cu un gest leneș, mi-am băgat limba în dintele care mă chinuise. Nu puteam să mă abțin să nu fac chestia asta. Eram teribil de mândră de mine și de obturația mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără să manifeste nimic din reticența lui Emer. Chaquie părea profund dezamăgită. — Mereu m-a bătut la cap că trebuie să bea whisky când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea investigațiile. Nu, am zis eu. N-am nici un prieten. Asta e grozav, a spus ea într-un fel foarte plăcut. în timp ce Gráinne mi-a spălat părul, m-a clătit și apoi m-a dat cu balsam, m-am simțit mândră de faptul că probabil încă arătam destul de banal. — Cine te face azi? m-a întrebat Gráinne. Mi s-a părut o exprimare extrem de nefericită. —Jasmine. Mă duc s-o chem pe..., aici s-a oprit și-a chicotit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să-mi cer iertare de la Luke. Acum nu mai trebuia să mă simt rușinată de fiecare dată când mă gândeam la el. în sfârșit, scăpasem de chinuri. Mi-aș fi dorit însă să fi fost câștigătoare. Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri. O oiță regăsită. O supraviețuitoare. Epilogtc "Epilog" Tocmai mă pregăteam de culcare când am auzit zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâncăm o înghețată în parc. Cred că dna Strickland era bucuroasă de prilejul de a-mi arăta copiii, așa că s-a grăbit să-mi accepte invitația. Erau încă și mai atrăgători decât sugeraseră fotografiile lor și avea dreptate să fie mândră de ei. Eu eram destul de tânăr ca să nu-i intimidez, așa că au flecărit vesel despre tot soiul de lucruri. Erau extraordinar de drăguți, niște copii sănătoși și agreabili. Și atmosfera de acolo, sub copacii din parc, era foarte plăcută. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
harul meu și mi-a făcut cadou o cutie de acuarele. A arătat schițele mele pastorului, și doctorului, și judecătorului. Ei m-au trimis la Amsterdam să încerc să capăt o bursă - și am câștigat-o. Biata mea mamă, ce mândră era! Și cu toate că i-a sfâșiat inima despărțirea de mine, zâmbea și n-a vrut să-mi arate mâhnirea din suflet. Era încântată că fiul ei o să ajungă artist. Se chinuia sa facă economii crunte ca să am eu din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cunoscut-o prima oară, și-i semăna foarte bine. Și ea mi-a făcut impresia că pe când era fată trebuie să fi fost mai drăguță decât fusese de fapt. — Mă tem că nu-i mai ții deloc minte, îmi spuse mândră și zâmbitoare dna Strickland. Fiica mea este acum Doamna Ronaldson. Soțul ei este maior în Regimentul regal de tunari. — Știți, e militar din cap până-n picioare, zise veselă dna Ronaldson. De aceea a ajuns doar maior. Mi-am amintit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-ți tragi sufletul de miros. Asta-i nesimțire curată! De atunci surorile Deleanu (acesta era numele lor de familie) au mai întrebuințară mașina de spirt. Izolarea lor voită trezi, cum era de așteptat, o reacțiune vie printre locatari. ― Se țin mândre parcă ar fi contese, perora Charlot, care era un misogin convins. Porecla prinse, și de aici înainte nimeni nu le spunea decât "contesele". De pildă, doctorul anunța, malițios: ― Contesele cinează în sufrageria cea mare. Când pica găzarul, Charlot chema pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Era cu putință? Îi propuneam căsătoria într-o împrejurare grea pentru ea și mă refuza cu dispreț, tăinuindu-și situația când ar fi trebuit să-mi sară de gât și să-mi mulțumească fiindcă o scăpăm de dezonoare? Atât de mândră să fie fata asta încît preferă să îndure orice consecințe decât să accepte propunerea mea? ― Dacă voiai să mă iei de nevastă, trebuia să mi-o spui la timp. ― Cînd? la care timp? ― Atunci când te iubeam. ― Și acum nu mă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el. Timpul, însă, trecuse. Treptat, pe măsură ce băiatul crescuse, pornise - la început timid, iar, mai pe urmă, cu din ce în ce mai mult avânt și mai multă plăcere - să facă cunoștință cu lumea remarcabilă a cărților, cu toți marii gânditori ai vremurilor trecute
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
discutase despre ele nu mai are nici o valoare, că tot ce văzuse nu meritase să fie văzut, și nici să nu-și mai puie astfel de întrebări; să înceapă cu ușurință, fără tranziție, o viață nouă; să nu mai fie mândră de cunoștințele cu care am îmbogățit-o, să nu mai simtă nevoia de a le utiliza în nici o ocazie și să le lase fără de nici o remușcare să se părăginească, să admită oameni noi cu care de obicei nu poți vorbi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
animal, credea că totul trebuie făcut simplu, un act de care trebuie să profiți cât mai copios. Și-a făcut cu mine educația, și acum, cu altă ocazie, se va prezenta învățat de mine! Ce umilință pentru Ioana, așa de mîndră! - Și de ce n-ai plecat de la prima oară? (Aș fi suferit mai puțin?) - Era prea târziu și nu mai puteam da îndărăt; pornisem pe calea aceasta și trebuia să o duc până la capăt, altfel totul purta numele de aventură. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la o femeie este un merit mare și face impresia că e de origine aristocratică. Sunt insuportabile femeile ascultătoare față de bărbați, aprobîndu-i orice ar spune, admirîndu-i din principiu și fiind totdeauna de aceeași părere cu ei. În practică însă, cele mândre te obligă la o veșnică băgare de seamă ca să nu le ofensezi, și deseori Ioana susține ceva forțat, ceea ce inteligența ei ar putea vedea cu ușurință că nu-i adevărat, numai ca să nu se simtă umilită. Dacă citesc o carte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei, iar în cele din urmă s-a văzut din nou la locul unde o legase pe Faleria de copac și care sta și acum așa cum o lăsase. Numai că decorul se schimbase. Grădina a dispărut iar vrăjitoarea atât de mândră mai înainte, îi cerea acum îndurare asigurându-l că multe vieți depindeau de cruțarea ei. Roland i-a făgăduit că-i lasă viața, dacă se face chezașă pentru eliberarea captivilor săi. Dar aceasta nu era ușor. Pentru că prizonierii nu se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ocupată cu degete sângerii Abia acum am recunoscut-o: Veronica, talentata stripteuză de la Shakespeare. Vron începu să plângă. Tata îmi aruncă o privire bărbătească. . Cred că mai era și o lacrimă sau două în ochii lui. — Sunt... Sunt așa de mândră, spuse Vron. Tatăl meu inspiră zgomotos și se ridică în picioare. Mi-am pus o mână pe consola cu cocteiluri. Cuvintele lui s-au vrut a fi un fel de explicație: — Șampanie roze. Cu așa ceva nu te întâlnești în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai să călărești? — Ba bine că nu! gesticulă Ioana, în vreme ce mota nul, indispus de turnura pe care o luase conversația, sări pe podea, îndepărtându-se demn. Mai târziu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
urmare, ochii senatorilor se ațintiră asupra tânărului Împărat când acesta ajunse la scaunul ce-i aparținuse lui Tiberius, pe care vreme de unsprezece ani ei îl văzuseră gol și pe care acum, stofele și pernele, noi, purtau culorile glorioase ale mândrei familii Julia. Iar pe când el își sprijinea brațele de rezemători, se întrebau cine scrisese pentru el, atât de tânăr și lipsit de experiență, programul de guvernare. Însă, pentru că nimeni nu putea răspunde, nici unul nu avea încredere în ceilalți. Primul anunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al doilea stadion, anunță: — Va trebui să construim un al doilea circus. M-am gândit să fie la poalele colinei Vaticanus, în grădinile mamei mele. Știi, Manlius, mama călărea foarte bine. În zilele fericite petrecute pe malul Rhenus-ului, ea râdea mândră văzându-și băiețelul sărind în șa „asemenea barbarilor sciți“. — Voi aduce de la Heliopolis, cu o corabie imensă, un obeliskos de o înălțime nemaivăzută. Îl vei pune pe post de spina în circus: în jurul lui se vor învârti cvadrigile. Apoi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
primindu-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline de neliniște avea parte și mândra stirpe a Pisonilor, moștenitorii lui Gneus Calpurnius Piso. „Experții în otrăvuri“, murmurau oamenii când îi vedeau trecând. Iar dacă poporul nu uita, erau slabe speranțe să uite Împăratul. Prin urmare, când, la sfârșitul primului an de domnie, Gajus Caesar căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Editura Minerva, București, 1972 Mirodan, Al., Dicționarul neconvențional al scriitorilor evrei de limbă română, Editura Minimum, Tel Aviv, 1986 Mitchievici, Angelo, „Portretul unui decadent - Alexandru Bogdan-Pitești”, în revista Ex Ponto, Constanța, nr. 3 (12), anul IV, iulie-septembrie 2006, pp. 108-119 Mîndra, Mihai, „Felix Aderca: jewishness and modernism”, publicat în Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001 Modernismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1968 Morar, Ovidiu, Avangarda românească în context european, Editura Universității din Suceava, 2003 Morar, Ovidiu, Avatarurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
năvodul cel mare, din locul în care era pus la scurs și la uscat, l-au întins pe partea dinspre coadă a lacului, și s-au apucat de tras. Ion, paznicul de vânătoare și de pescuit, veghea; și-a luat mândra cu el și s-a dus pe malul barajului. Au făcut ce au făcut, pe acolo, după care, au adormit. Pe când dormeau buștean, soldații braconieri au ajuns, cu trasul năvodului, tocmai prin dreptul lor. Era o noapte de basm. Lună
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
puține,în unele perioade de timp, nici acelea de recuperare. Doar, că, recuperarea avea tarif dublu, și,în dese cazuri, triplu. Important era faptul, că, vitrinele erau, mai tot timpul,încărcate cu de toate. Unul și-a regăsit, pe-acolo, mândra. Mai întâi a plătit, pentru recuperare, de s-a rupt. Mai apoi, a regretat. Cică,între timp, se ultrauzase. într-o zi, a trecut prin față, un primar. Bă, zice el,însoțitorului, ăsta nu o fi capul meu? Că, îmi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Frigotehnie! Ai avut concurență mare! - Nu mi s-a părut! bravează el un pic. - Să știi, școala se mândrește cu tine! De fapt și al ei era acest rezultat; se revoltă deodată. ‘’De ce nu i-a spus direct că este mândră de el?’’ gândi și îl cuprinse o furie inexplicabilă, furia celor 19 ani. Când profesoara a amintit de liceu a văzut în fața ochilor numai mutrele lui Neacșu și Lungu. Nu și-a dat seama că o rănește pe dirigintă, ar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră, Și așa se sfătuiră; Pe la un apus de soare, Pe-al nostru baci să-l omoare, Că are pășuni întinse Și fânețe necuprinse, Și păduri cu umbra deasă, Și o mândră mai aleasă; Și mai are înalți munții, Și har îndărătul frunții, Are Dunărea și Marea Asta-i toată supărarea! Câinii noștri-i otrăviră, Caii noștri îi goniră, Și ca fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fiarele turbate, Îi săriră lui în spate. Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița. Spune-i să nu zăbovească Și de grabă să pornească, Și s-aducă trei smicele. Să-i lege rana cu ele, Sângele să se oprească, Badea să se-nzdrăvenească. Baciul merse
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]