3,280 matches
-
și SOLDATUL BINE ECHIPAT rămâne agățat de chepeng, cu mitraliera la gât și cu trompeta după curea; se zvârcolește de câteva ori, apoi se liniștește, strivit de melodia care ia în posesie universul; ultima imagine: SOLDATUL BINE ECHIPAT agățat de mânerul chepengului; cele trei cadavre în sânge; melodia, tot mai puternică, triumfând peste specia umană.) ȘI CU VIOLONCELUL CE FACEM? Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU VIOLONCELUL BĂRBATUL CU ZIARUL BĂTRÎNUL CU BASTON DOAMNA CU VOAL devenind DOAMNA CU VIOLONCELUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
stăpânul său ar fi Mihail (arhanghelul), care l-ar fi dăruit pe pământ unei domnițe (v. Graal, Lady of the Lake), care la rândul ei îl conferă unui erou strămoș al dinastiei Basarabilor; venerat timp de secole la Cozia, nedatat; mâner încrustat, lamă de oțel, teacă de argint, legătură de aur; dispărut în vremea supremației sovietice, domiciliul său actual nu e cunoscut, nu a mai fost expus public din 1939. Propunem achiziționarea artefactului contra unei sume discreționare precum și a suportului implicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fițe face trefla asta! Tudorel: Păi fiindcă tu porți ochelari de la-nceput. Asta e trefla? Am confundat-o cu pica. Anghele: Hai ai grijă ce faci. Concentrează-te să iasă bine. Tudorel: Las’ că mă descurc eu. E ca și cum deodată mânerul pe care obișnuia să apese pentru a intra sau a ieși pe ușă ar lipsi cu desăvârșire. Și când nu există nici un punct de sprijin, oricât ar părea de ciudat, nu se poate efectua nici un lucru mecanic. S-a gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cele trei balamale. Răspunde numai la comenzi și zice tare: Doamne ajută! După un sfert de ceas, balamalele se îmbină, deodată, toate trei, ca prin minune. E o minune, oftează. Și chiar e. Așa încât acum, în această nouă situație fără mâner, se simte oarecum pregătit. S-a așteptat din totdeauna ca, într-o bună zi, obișnuitul să lase loc neobișnuitului. Iar experiența unui corp aflat în contiguitate cu alte corpuri l-a învățat că nu forța e cea care mișcă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
târcoale și care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere de inox, se clatină atât de violent încât se lovește de peretele vopsit galben și cade la loc, zdruncinându-i pe ceilalți doi ocupanți ai canapelei. Aceștia îi adresează priviri urâte, lipsite însă de orice efect. ─ Vaca naibii! Cât dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar poporul de la noi până la Dumnezeu, părinte, continuă Țongu. Poporul nostru, așa cum ești și matale și eu câteodată... Știi cât de reacționar este dacă nu-i convine ceva? Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
repezi spre taxi. Lovi de câteva ori în geamul portierei, chiar lângă urechea șoferului. Acela întoarse capul nedumerit. Îi făcu semn să coboare gemul. Îi arătă apoi să deschidă portiera dinspre femeia aceea. Ocoli mașina și începu să tragă de mânerul ușii. Femeia tresări speriată. Îl privea cu ochi încețoșați, nedumeriți. Taximetristul se răsuci, se întinse și deschise portiera aceea. Bărbatul se opinti și încercă să tragă femeia afară din mașină. - Ce-ai... Ce... Eu nu... Bâiguia, somnolentă. Încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
drumul lor spre integrare. - A dat săracul Preda de belea, oftă cineva de după castan. Verginel sări speriat în picioare. Aulius întoarse greoi capul, privind nedumerit spre insul care se proțăpise în spatele lor. Înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn ămodel 1937), costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. - Nu am timp, își continuă insul acela vorba, să iau loc lângă dumneavoastră, așa cum poate vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un pardesiu maron, cu guler de jder. Avea în buzunar o revistă făcută sul. Se ștergea pe față cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi ținută în mâna stângă înmănușată. Celălalt, înalt, bine făcut, cu o umbrelă verde, cu mâner de lemn (model 1937), era într-un costum crem, cu un papion rozuliu. O barbă deasă îi acoperea fața, lăsând doar ochii să sclipească neobișnuit de reci. Încolonați, toți trei se apropiară de barcă, traseră de capătul dinspre cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prăjite inegal, formând în multe locuri o crustă neagră, când ar fi trebuit să fie complet aurii. Noi, la restaurant, suntem împotriva oricărei cruste formate prin prăjire. Mi-am amintit de auriul cartofilor scoși din baia de ulei, de curățenia mânerului friteusei și de carourile podelei. Așa mai înțeleg bucătărie - o melodie cunoscută a început să mi se plimbe prin cap. Pe de altă parte, știam unde fusese pregătită mâncarea de aici, într-o bucătărie tristă, pe un aragaz cu presiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Văzând o asemenea nălucă pe străduțele pustii, mi-a trecut prin cap că ar trebui să dau fuga înapoi la restaurant: poate voiau să mănânce. Când s-a apropiat, am văzut că era un jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint. O muzică sfioasă răzbătea printr-un geam închis pe trei sferturi. M-am ridicat pe vârfuri și am întins gâtul să văd cine e înăuntru. Probabil arătam foarte caraghios, căci o voce abia ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ficusului, în alt dulap de pe hol, am mai scotocit prin raftul cu haine. Toată această operațiune de investigație inutilă mi-a consumat încă o jumătate de oră, timp suficient ca să iasă la lumină remușcările și sentimentele autocritice. Sprijinindu-mă de mânerul unui fotoliu, îmi mușcam buza cu frenezie; pornisem televizorul, zappând de pe un canal pe altul și gândindu-mă pe unde ar trebui să mai scotocesc - dacă nu cumva ar trebui să renunț. Pe EQP era o comedie cu Bobby Dish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le plac spionii, știți asta, spuse Frank apăsat. Nici mie nu-mi plac. Judecând după aspect, aș zice că sunteți trimis de Jo. Aș prefera însă o mărturisire din partea dumneavoastră înainte să vă împușc. - Sunt un reporter... bâigui Fitz, strângând mânerele scaunului. Atâta sunt, un reporter... N-am nici un habar de oamenii cu care sunteți certat. - Nu sunt certat, domnule Fritz. Am o datorie de onoare în fața celor care au murit din vina unor criminali. Înțelegeți? Eu nu sunt un criminal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați și la Frank, bolborosind cuvinte la întâmplare. Trebuie să existe o speranță... - Veniți cu mine, vă rog, spuse într-un târziu Frank întinzându-i mâna. Devenise dintr-o dată foarte serios, ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le vizita. Numai acasă, își spunea el, ritmul curățării se face într-un chip atât de firesc, cu o melodie atât de proaspătă. Numai acasă orice duhoare pare copleșită de strădaniile dezinfectantului albastru de pe margine. În vreme ce palma se deschide și mânerul de plastic al lanțului ciocăne în faianță, numai acasă apa face trei bucle viguroase, iar contemplarea lor e încântătoare: prima tulbură materiile dinăuntru, a doua mătură peretele rotunjit și a treia netezește tot, stârnind un val de spumă albă. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu scârbă. Și ce sunet dezgustător, larma unui rezervor uriaș însă complet neputincios. Deschise ușa și o închise precipitat în urma lui. Nu remarcase bine chiuveta când intrase și sufletul îi tresări abia acum. Culoarea carmin a acesteia îl binedispuse. Răsuci mânerul cu striații, dar în zadar. Nu curse nici o picătură. Îl răsuci și pe celălalt, până când se pomeni cu el în palmă. Se uită în jur. Era singur, doar cu reflexia din oglindă. Înșurubă robinetul pe filet cu mari precauții, temându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să împingă ambarcațiunea spre mangrove. Broaștele își slăbiseră orăcăitul; „bombardierele“ șuierau mai tare decât oricând, iar mlaștina era la fel de liniștită, stând la pândă. — Să începem, își spuse el. E momentul. Se așeză în genunchi pe fundul ambarcațiunii; pipăi până găsi mânerul gros al harponului și scoase un țipăt scurt, lovind cu mâna deschisă suprafața apei. Strigătului lui - care putea fi luat drept cel al unei maimuțe căzând în mlaștină dintr-un copac - îi urmă o lungă tăcere, de parcă toată selva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de pirania, atrași de sânge, i-ar veni de hac în câteva minute. Scoase o scurtă exclamație, de parcă ar fi simțit în mână ultima horcăitură de agonie și începu să tragă în sus de parâmă cu putere. La suprafață, apăru mânerul harponului și apoi capul caimanului mort pentru totdeauna. Prinse foarte scurt la pupă capătul frânghiei și vâsli încet spre mal, care mai mult se ghicea decât se vedea la distanță. Trase caiacul pe uscat între doi arbuști din luminiș, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cealaltă, are Îndoituri, așa că aș spune c-a fost folosită la altceva, apoi s-a pus... ăă... praful În ea. Pentru că Brunetti nu spuse nimic, bărbatul continuă: — Nu sunteți surprins? — Nu, nu sunt. Bocchese scoase un cuțit de friptură cu mâner de lemn dintr-o pungă de hârtie din stânga polizorului și-i pipăi tăișul cu degetul mare. — Păi, dacă mai pot face ceva, dați-mi doar de știre. Și spuneți-i soției dumneavoastră de cuțite. Da, mulțumesc, Bocchese, zise Brunetti. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
uite la femeia În uniformă, la femeia gravidă În uniformă. Se opri În fața celei de-a treia uși, pe care scria clar „Sănătate Publică“, și ciocăni. Nu răspunse nimeni, așa că bătu din nou. Nici acum nu răspunse nimeni, așa că Încercă mânerul rotund și, observând că era un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia era câte un scaun, și două fișete de pe care atârnau flasce plante lungi și obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
gravidă În uniformă. Se opri În fața celei de-a treia uși, pe care scria clar „Sănătate Publică“, și ciocăni. Nu răspunse nimeni, așa că bătu din nou. Nici acum nu răspunse nimeni, așa că Încercă mânerul rotund și, observând că era un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia era câte un scaun, și două fișete de pe care atârnau flasce plante lungi și obosite, având mare nevoie să fie udate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Într-un colț se găsea ceva ce putea fi deschis doar ca un altar Închinat răposatului ei soț: fotografia lor de nuntă, În care Brunetti putea vedea frumusețea demult apusă a femeii; bastonul soțului ei proptit Într-un colț, cu mânerul de fildeș scânteind chiar și-n lumina aceea difuză; lupara lui, cu țevile ei scurte și mortale păstrate lustruite și unse, la mai mult de zece ani după moartea lui, de parcă nici moartea nu-l eliberase de nevoia de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o parte delicat cu vârful pantofului, dar nu mai era o altă umbrelă. Luă umbrela din dulap și se Înapoie la masă. Dacă făcea La Repubbllica sul de-a lungul, putea Împături mare parte din umbrelă, lăsând la vedere doar mânerul, mânerul și o palmă de roz. Făcu asta spre mulțumirea lui, părăsi biroul și luă scările În jos spre biroul lui Patta. Ciocăni, așteptă până ce fu sigur că-l auzi pe superior strigând „Avanti“ și intră. De obicei, când intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
parte delicat cu vârful pantofului, dar nu mai era o altă umbrelă. Luă umbrela din dulap și se Înapoie la masă. Dacă făcea La Repubbllica sul de-a lungul, putea Împături mare parte din umbrelă, lăsând la vedere doar mânerul, mânerul și o palmă de roz. Făcu asta spre mulțumirea lui, părăsi biroul și luă scările În jos spre biroul lui Patta. Ciocăni, așteptă până ce fu sigur că-l auzi pe superior strigând „Avanti“ și intră. De obicei, când intra Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ăsta era cuvântul potrivit, din pricina celor din Buggycisers 1, un grup de mame cu aspect stresat și cu cearcăne negre sub ochi, care se strângeau în fiecare dimineață pentru o serie de exerciții violente, realizate fără să lase din mână mânerele cărucioarelor. „Buggycise“ scria pe pancarta portabilă care stătea postată lângă grup. „Recâștigați-vă rapid silueta de dinainte de naștere.“ Alice presupunea că acele cărucioare de poveste erau adevărate Maserati în domeniul lor: erau acoperite cu kilometri de materiale de camuflaj în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]