10,420 matches
-
baie, udă, doar cu un prosop în jurul corpului. Eu încercam să le spun despre djini (ca să înțeleagă), bolboroseam, tremuram și mă încurcam în cuvinte, ne clătinam toți trei ca pe-o corabie în furtună, mama mă strângea la piept, mă mângâia pe păr, a înțeles deodată ce era cu djinii și mi-a zis că e cutremur. Era cutremur, știți, un mare cutremur și, când am aflat asta, m-am liniștit. Tata se trezise de-a binelea, ne-a tras sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să aplaude și să strige bis mai vrem, vai ce frumos, măcar pentru fratele nostru mai mare, Filip, pentru tristețea care trebuie să-l fi cuprins la moartea lui Kita, câinele ăla pe care noi n-am apucat să-l mângâiem niciodată, care nu înseamnă pentru noi nimic altceva decât o fotografie alb-negru, atât, și poate literele alea mari, de cariocă verde pe care mama ni le-a citit demult „astăzi a murit Kita“, apoi ziua și luna și anul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minut și secundă și-l vor împiedica să comunice cu Mateiul altor vârste. Și le-a făcut țăndări. Adormit înaintea meciului acela care a înfierbântat blocurile (gata să le pună în pericol structura de rezistență) și a filmului care a mângâiat cartierul ca un vânticel blajin (răcorindu-l), s-a foit în așternuturi, a fornăit și a respirat mai mult pe gură (din cauza polipilor), a visat, ce-o fi visat?, eu presupun că îngeri alb-roșii, fiindcă Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aut de poartă. La început de tot, când ne-am mutat în Drumul Taberei, D 13 semăna cu un vapor ancorat într-un port aproape pustiu. La distanțe măricele se mai zăreau și alte nave, iar între ele, apa fremăta, mângâiată nu de briză, ci de vântul câmpiei, o întindere de noroaie clisoase și gunoi. Dimineața, când pleca la serviciu, mama își vâra picioarele în pungi de-un leu (de culori diferite), pe care le lega cu sfori sub genunchi. Ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta Neagoe. M-a nimerit cu inelul (un inel cu piatră verde) chiar în buza de sus și m-a umplut de sânge ca pe-un purceluș tăiat. Doamne, îmi visam, cum o s-o mai pedepsească tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la Agigea, Kita lătra la valuri și încerca să prindă pescăruși; când a fost otrăvită de-o babă din C 37, a zăcut o zi și o noapte, dar m-a auzit cum plâng, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu ritualul lui montan și i-am devenit un discipol dăruit. Pe coastele noroioase sau înghețate, unde alunecam și cădeam pe rând, cântam din tot pieptul (Dăăăm cu fuuundul de pămââânt/ Văleeeleuuu/ Văleleu!); pe culmile de unde zarea putea fi pipăită, mângâiată sau strânsă în pumn, el deschidea un duet (Bună ziuaaa, doamnăăă Simaaa/ Te rog să-mi spui, te rog să-mi spui, unde-i latrinaaa/ Căci eu nu știuuu ce să faaaaac/ Dar îmi vineee să mă... pliiiiimb) și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stins în bucătărie lângă o sticlă cu palincă, Matei era mic și era la Uca, iar eu, abia apărut de la liceu, de data asta nu ca un fulger globular învelit în uniformă, ci ca un câine bătut, l-am tot mângâiat pe frunte pe vechiul și pe iubitul meu Mircea, i-am sărutat mâinile și i-am promis că o să urcăm în curând la Cruce, pe Caraiman, mă poticneam în lacrimi și-n nodurile din gât, iar el, Mircea Chiril, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strâmt, la capătul căruia, într-o încăpere fără geamuri, dar cu multe lămpi de neon, se aflau nenumărate stative metalice, ca niște cuiere, de brațele cărora atârnau sute de păpuși legate cu sfori. Tăceam mâlc, iar Nicu Pantof l-a mângâiat pe Tigrișorul Petre, l-a ciupit ca să-l trezească din somn, l-a zgâlțâit încet, pe urmă zdravăn. Și a început să plângă. Pantof, nu Tigrișorul Petre. Cinci exemple sunt totuna cu cinci experimente și, în bună tradiție empirică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
al pantalonilor, și-au umezit buricele degetelor cu același gest, au scos câte bancnote a fost nevoie, s-au agitat vreme de-o săptămână să facă cumpărături, să plătească furgonete, cărăuși, zugravi și un muncitor cu o bormașină, după care, mângâindu-l pe Giani, au privit încântați cum ajunsese să arate boxa lor de la scara D. Într-un colț, fixat de tavan cu trei lanțuri groase, era un sac uriaș din piele maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pat nefăcut, o femeie Înecată, un băiat zburător, un cap tăiat, lucrători agricoli ridicînd privirea la auzul unui oligofren ce se tînguie, un șuierat de tren, un rîu, o plută, razele soarelui strecurîndu-se printr-o pădure de mesteceni, o mînă mîngîind o coapsă dezgolită, o cabană În junglă, un călugăr pe moarte. Inițial doar mîncam, ronțăind și mestecînd fericit, ghidat de dictatele gustului. Însă curînd, am Început să citesc ici și colo fragmentele rîndurilor aflate la marginea paginilor ce constituiau mesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
floricelele mele și am privit-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu degetul cel mare de la un picior și a aruncat-o Într-un colț. Nu avea nimic pe sub ea. A dansat așa, goală. Și-a mîngîiat cuibul de blană de șobolan dintre picioare. Avea ochii Întredeschiși și buzele la fel. N-am Înțeles niciodată expresia asta, deși bănuiesc că ea indică un anume tip de jind omenesc. Mi-a părut rău că n-am nici un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
încrucișări nefamiliare, ca primul raport homosexual într-o capsulă Apollo. Volumele coapselor lui Helen apăsându-se în șoldurile mele, pumnul ei stâng îngropat în umărul meu, gura ei apucând-o pe-a mea, forma și umezeala anusului ei în timp ce-l mângâiam cu inelarul, își aveau fiecare corespondentul de obiectele unei tehnologii binevoitoare - cutia turnată a cadranelor, carapacea proeminentă a coloanei de direcție, mânerul extravagant ca de pistol al frânei de mână. Am pipăit vinilinul cald al scaunului de lângă mine, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu inelarul, își aveau fiecare corespondentul de obiectele unei tehnologii binevoitoare - cutia turnată a cadranelor, carapacea proeminentă a coloanei de direcție, mânerul extravagant ca de pistol al frânei de mână. Am pipăit vinilinul cald al scaunului de lângă mine, apoi am mângâiat culoarul umed al perineului lui Helen. Mâna ei îmi apăsa testiculul drept. Laminatele plastice din jurul meu, de culoarea antracitului spălăcit, aveau aceleași tonuri ca și părul ei pubian din jurul vestibulului vulvei. Compartimentul pasagerului ne închidea ca o mașinărie care generase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Luminată de soarele după-amiezii, cicatricea ștearsă de pe fața ei demarca aceste motive ascunse ca frontiera secretă a unui teritoriu anexat. Crezând că o pot încuraja în vreun fel, i-am scos sânul stâng din sutien și-am început să-l mângâi. Stimulat de geometria lui familiară, mi-am plimbat privirea peste grota tabloului de bord, învelișul proeminent al ansamblului de direcție și peste capetele cromate ale manetelor peste de control. Pe strada de serviciu din spatele nostru apăru o mașină de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ele prin parbrizele fără sticlă, aproape ca și când ar fi fost pacienți pe care spera să-i trateze. Pe când ne plimbam printre tot mai mulții vizitatori îmbrăcați în costume elegante și cu pălării înflorate, Helen întinse mâna prin geamurile înstelate și mângâie brațele și capetele de plastic. Această logică de vis domină întreaga după-amiază. În lumina puternică a celei de-a doua părți a zilei, cele câteva sute de vizitatori adoptau aspectul unor manechine, deloc mai reali ca figurile de plastic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
smucitură. Vaughan și fata căzură pe bancheta din spate. Interiorul mașinii era luminat numai de cadranele de bord, și de farurile și luminile din spate ale mașinilor ce aglomerau benzile din jurul nostru. Vaughan eliberase ambii sâni ai fetei și-i mângâia cu palma. Buzele lui, pline de cicatrice trăgeau fumul gros din chiștocul sfărâmicios al țigării. Luă sticla de vin și o puse la gură. În timp ce fata sorbea din sticlă, îi ridică picioarele așa încât ea să se sprijine cu călcâiele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Spectatorii se întoarseră la mașinile lor sau urcară terasamentul către spărtura din gardul de sârmă. O adolescentă într-un costum de dril trecu pe lângă mine, ținută de mijloc de tânărul ei bărbat. Acesta îi susținea sânul drept cu dosul palmei, mângâindu-i sfârcul cu încheieturile degetelor. Urcară într-o mașină cu roți mari toată numai fanioane și vopsea galbenă, și plecară în sunetul ciudat al claxonului. Un bărbat îndesat în geacă de camionagiu își ajută nevasta să urce terasamentul, ținându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
buzunare după monede. Meridianul rotofei al sânului lui Catherine stătea adăpostit în mâna lui Vaughan, cu sfârcul umflat între degetele sale, pregătit parcă să hrănească un pluton de guri masculine vorace, buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară, fascinată de geografia lui unică. Mașina noastră era singură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
iz chirurgical emanat de corpul Gabriellei, dar și aroma imitației de piele. Comenzile cromate se retrăgeau între umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și-l mângâie mecanic, întreținând slaba ficțiune a acelei legături sexuale convenționale. La rândul meu, i-am masat pubisul, mângâindu-i protuberanța inertă a clitorisului. În jurul nostru, comenzile argintii ale mașinii păreau un tour de force al tehnologiei și sistemelor chinestezice. Mâna ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
umbre precum capetele unor șerpi argintii, fauna unui vis de metal. Gabrielle îmi puse un strop de salivă pe sfârcul drept și-l mângâie mecanic, întreținând slaba ficțiune a acelei legături sexuale convenționale. La rândul meu, i-am masat pubisul, mângâindu-i protuberanța inertă a clitorisului. În jurul nostru, comenzile argintii ale mașinii păreau un tour de force al tehnologiei și sistemelor chinestezice. Mâna ei mi se plimbă pe piept. Degetele îmi găsiră cicatricele mici de sub clavicula stângă, amprenta cadranului extern al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
abdomen, plimbându-și vârful limbii prin fiecare în parte. Apoi, una câte una, sublinie fiecare dintre aceste semnături, înscrise pe corpul meu de bordul și de suprafețele de control ale mașinii cu care intrasem în coliziune. În timp ce-mi mângâia penisul, am dus mâna de la pubisul la cicatricele de pe coapsele ei, pipăindu-i acele pasarele moi încrustate în carne de frâna de mână a mașinii cu care intrase ea în coliziune. O țineam de spate cu brațul drept și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la el, simțeam dorința de a-i mângâia coapsele și abdomenul pline de cicatrice, de a-i oferi rănile provocate de mașină pe propriu-mi corp în locul acelora imaginare pe care i le dorea actriței. Accidentul de care mă temeam cel mai mult - după moartea lui Vaughan, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lumină care acoperea depozitul. Pintenii de metal deformat, triunghiurile de sticlă spartă, erau semne rămase necitite ani întregi în acea iarbă neîngrijită, cifruri traduse de mine și Vaughan în timp ce stăteam îmbrățișați în mijlocul furtunii electrice care ne traversa retinele. I-am mângâiat umărul, amintindu-mi de momentele de teroare în care mă agățasem de soția mea. Și totuși, Vaughan, cu toată duritatea lui, era un partener absolut binevoitor, ochiul acelei iluminări a peisajului din jurul nostru. Luându-i mâna, i-am apăsat palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marcă arhitecturală proprie? Am rămas la țăran (singura originalitate) și n-am știut că satul n-a intrat niciodată în lume. [...] Luciditatea este o manifestație de crepuscul al unei culturi. Oboseala a luat locul creșterii. [...] România nu trebuie să se mângâie că mai apare prin ea din când în când prin ea câte un om mare. Eminescu, condamnat a scrie într-o limbă necunoscută, n-a putut deveni universal. Plăsmuirea acestei țări să ne fie singura obsesie. De asemenea, dl. Octavian
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]