2,090 matches
-
pace, spuse o voce stridentă. — Ar fi mai bine, doamnelor, să renunțați la a mai organiza ceaiuri și prânzuri și să vă puneți pe treabă ca să învățați cum se desenează, tună Ignatius. Mai întâi este nevoie să învățați cum se mânuiește pensula. V-aș sugera să vă întâlniți și să începeți pictând toate deodată casa cuiva. — Pleacă de aici! Dacă vreuna dintre voi, artistelor, ar fi luat parte la decorarea Capelei Sixtine, aceasta ar fi ajuns să arate ca o gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să ruineze oamenii. Mulțumesc lui Dumnezeu că Susan și Sandra nu vor ști că erau aproape gata să sfârșească vânzând din ușă în ușă pastile împotriva gândacilor. Inima li s-ar frânge dacă ar ști cu câtă neglijență le-a mânuit tatăl lor averea. * George hotărâse să stea la pândă pe Podyras Street, vizavi de garajul unde se afla Paradisul Vânzătorilor. Își amintise numele scris pe cărucior și căutase adresa punctului de desfacere. Toată dimineața îl așteptase pe vânzătorul acela mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
periuțe de dinți și pastă de dinți. Se îndrepta spre casă, când văzu arme de vânzare, lângă camerele video și ceasuri. Se duse să se uite. Se dusese de multe ori la partide de tir cu tatăl ei. Știa să mânuiască o armă. Îi spuse lui Jamie să se ducă să se uite la raionul de jucării, iar ea merse la rastelul cu arme. — Să vă ajut? Era un tip jalnic, cu mustață. — Aș vrea să văd acel Mossberg cu acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
luat andrelele și s-a așezat. Primele scule ale unei pături azurii de copil pe marginea căreia erau brodate inițialele A.K. atârnau de andrelele. Pentru o clipă s-a așternut tăcerea, iar toată lumea din Încăpere i-a urmărit mâinile mânuind cu grație andrelele. Împletitul bunicii Shushan avea asupra familiei efectul unei terapii de grup. Ritmul sigur și egal al fiecărui ochi Îi liniștea pe toți cei care o priveau, făcându-i să simtă că, atât timp cât bunica Shushan continua să Împletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
își ieși din fire. Își întoarse privirea de la fereastră și scoase telegrama pe care o primise în ziua anterioară. MERGI OPTINA PUSTIN ÎNTREABĂ P AMBROZIE VERIFICĂ OSIP MAXIMOVICI SIMONOV LA OPT PUST 29 NOV PÂNĂ 11 DEC INC STOP Ulitin mânuia hârtia subțire cu un aer abătut. Telegrama fusese trimisă de un anumit Porfiri Petrovici, magistrat investigator la Departamentul de Investigare a Cauzelor Criminale din St Petersburg. În timp ce pipăia cuvintele, părea că simte un contact direct cu orașul, sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sunt totuna cu rabinii tăi.“ „Rabini, toți sunt rabini. Toți vorbesc despre același Lucru. Crezi că rabinii care vorbeau de Tora vorbeau de un sul scris? Vorbeau despre noi, care Încercăm să ne refacem trupul prin limbaj. Acum ascultă. Ca să mânuiești literele Cărții Îți trebuie multă pietate, iar noi n-am avut. Fiece carte e Întrețesută cu numele lui Dumnezeu, iar noi am anagramat toate cărțile din istorie, fără să ne rugăm. Taci din gură, ascultă. Cel ce se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Iar noi am Încercat să vorbim de cărți fără iubire și În derâdere...“ Belbo Îi umezise din nou buzele cu batista. „Și?“ „Și atunci noi am vrut să facem ceea ce nu ne era Îngăduit și nu eram pregătiți să facem. Mânuind cuvintele Cărții, am vrut să construim Golemul.“ „Nu Înțeleg...“ „Nu mai poți Înțelege. Ești prizonierul creaturii tale. Dar povestea ta se desfășoară Încă În lumea din afară. Nu știu cum, dar poți ieși din ea. Pentru mine-i altfel, eu experimentez În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu care se grăbesc să epateze în public ori de cate ori au ocazia. Aceste manifestări nu sunt neobișnuite dacă la o cercetare fie și superficială a fenomenului observăm că aceștia sunt ei înșiși propagandiștii acestor ”valori”, în realitate elucubrante: Tot ce au mânuit filosofii de milenii încoace n-au fost decât concepte mumificate; nimic real n-a ieșit viu din mâinile lor<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Editura Humanitas, București, 2007, Ediția a III-a, p. 29 footnote>, afirma cu obiectivitate filosoful german
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
vorbi mai tîrziu, tigroaica mea? La asta se rîde și Mariana se așează la locul ei. Mulțimea aplaudă. — Ceea ce mă aduce la acest oraș de imigranți și turbulențe de ruine și imaginație! CÎndva În alte țări artiștii vegheați de polițiști mînuiau pensulele și dălțile ca să le rostească furia și să-și croiască prin rîs drum În afara minții de un cenușiu de Închisoare a terorii și În timp ce făceau acestea fără să știe excitau navetiști americani călătorind pe autostrăzi care nu numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă; un muzeu construit special pentru „cel mai mare șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai bătrînă femeie cu cele mai mari țîțe din Oklahoma; cowboy enormi, care-și fluturau lasourile prin preajma localurilor cu cărnuri fripte din Texas; iepuri cu ghirlande de becuri de Crăciun prinse Între urechile cele lungi; tepee-uri pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tânăr Hercule. Luptătorii de vază au fost și ei luați în seamă prin palme amicale pe umăr și rostirea numelui fiecăruia, la fel și longobarzii. Lui Gundo i-a rezervat un tratament aparte. - Iată-l pe vechiul meu maestru de mânuit spada! a exclamat îmbrățișându-l, drept care Gundo s-a înroșit de încântare. O galantă plecăciune către cele pe care le-a numit „trandafirii longobarzilor“ a desăvârșit impresia de cel mai bine bărbat din regat. Taso ținea urma în chip banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-l răzbun pe Rotari. Probabil din cauza înverșunării mele, adunarea a luat o hotărâre menită să scandalizeze nu puțini longobarzi. În a zecea zi a lui august m-am dus la călugărul Garibaldo, cel pe care-l credeam a fi monofizit. Mânuia de zor un penel, dar de data asta acoperea cu alb tot ceea ce hașurase cu ocru. - Ce mai faci? l-am întrebat intrând în biserică. - Încerc să mă lecuiesc de înfumurare și de orgoliu. Și tu ce mai vrei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care trebuiau să mă ciomăgească, având în mână bâte făcute din cârpe, toate false, cu excepția uneia. Mi-am dat seama imediat după durerea pe care am simțit-o în urma loviturii încasate la umăr. L-am ghicit pe servitorul care o mânuia și am căutat pe cât mi-a fost cu putință să evit loviturile. Dar, din păcate, nu toate, încât nu mi-a fost deloc ușor. Toată lumea râdea și doar un gest al lui Heraclie a venit să mă scape de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
protestă Elio, care Însă alergase efectiv În baie pentru a-și spăla scula, care-l ustura ca și când și-ar fi frecat-o Într-un tufiș de urzici, iar acum se privea vinovat, ștergându-și mâinile de prosopul ei. Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ațintite asupra trupului lui Nicolas aproape În Întregime scos de sub pietre. Alături de el se iveau niște plete, lungi brune și o mînă cu unghii lăcuite În roșu: Chantal. În tăcerea care se lăsase, se auzea doar țăcănitul aparatului de fotografiat mînuit de unul dintre jandarmi. Scenă de crimă. Una În plus. Fersen simți sfîrșeala, apoi, ca de fiecare dată, furia Începu să urce din străfunduri. Nu va dezarma pînă ce nu va găsi ființa monstruoasă care suprimase acele vieți. Un amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai curajoși, ni le traseră din mâini și Începură să se joace cu ele. Se vedea că erau obișnuiți cu armele, numai că ale noastre erau prea grele pentru ei. Se mirară de arcul Runei și o puseră să-l mânuiască. Amuțiră cu toții la vederea săgeții care despică una dintre frânghiile acelea din lemn ce cobora din copaci, răsucită și subțire. Apoi, izbucniră În râs și ne făcură semn să-i urmăm. Casele lor erau o adunătură de frunze mari, Împletite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia inept cuțitul de brânză, cu descărcări nervoase, incontrolabile, În degete. Când suna telefonul celular din buzunarul pantalonilor, se retrăgea deoparte ca să schimbe o vorbă sau două cu cineva din Hong Kong sau din Hawai. Unul dintre informatorii lui Îi prezenta adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pentru care era plătită ședea cocoțată pe un scaun de bar, În bucătărie. Din când În când descăleca și cocea câte o plăcintă. Robusta, trufașa, agresiva Wadja se ocupa de frecat și lustruit. Wadja muta mobila din loc, curăța closetele, mânuia aspiratorul, răzuia oalele, spăla cristalurile. Pentru că i se făcea mereu foarte cald, Își scotea rochia și furoul. Lucra Îmbrăcată Într‑un sutien uriaș și niște șalvari de zuav. La vederea lui Ravelstein În scaunul cu rotile, fața Wadjei a oscilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el, „operațional”. În orașul ăsta cu milioane de locuitori nu cred că exista un alt apartament ca acesta - cu covoare antice neprețuite și, peste chiuveta din bucătărie, o mașină espresso zumzăitoare, de dimensiuni industriale. Dar Ravelstein n‑o mai putea mânui. Deasupra șemineului, Judith Încă mai ținea capul lui Holofern de păr. Gura lui era deschisă. Ochii ei Înălțați spre cer. Pictorul urmărise să te facă să vezi În Judith o simplă fiică a Sionului, o frumusețe castă, care tocmai retezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ta din New Hampshire. Mergea binișor, deși nu avea echilibru. Putea să se Îmbrace și să mănânce, să se bărbierească, să se spele pe dinți (avea, În partea de sus, o placă dentară), să‑și lege șireturile de la pantofi, să mânuiască bâzâitoarea mașină de cafea espresso - prea mare pentru albia emailată a chiuvetei din bucătărie. Mâinile Îi tremurau și mai tare când trebuia să execute operații foarte delicate ca, de pildă, să bâjbâie cu vârful șiretului după gaura În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cadrane de ceas. La Început nu am fost În stare să desenez nimic. Mâinile mi‑erau neputincioase. Nu aveam nici un control asupra lor. Mi‑era cu neputință să țin În mână lingura de supă sau să mă iscălesc. Nu puteam mânui stiloul. Când doctorul mi‑a cerut: „Desenează‑mi un ceas” tot ce am putut mâzgăli a fost un zero strâmb. Doctorul Bakst era de părere că simptomele mele proveneau dintr‑o otrăvire. Bédier din Saint Martin Îmi servise un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cortinei, Bruno și Grubi stau pe marginea unei gropi, cu picioarele în groapă, aplecați deasupra gropii și lucrând din greu, cu mâinile, în groapă; din când în când fac gesturi de relaxare; își reiau lucrul concentrați, capetele lor se ating, mânuiesc fel de fel de instrumente împrăștiate în jur; scopul efortului lor va rămâne, pe tot parcursul piesei, invizibil. GRUBI: Pfff... N-o să iasă... BRUNO: Taci! GRUBI: S-a-ncurcat de tot. N-o să iasă. BRUNO: N-are-a face. (Pauză; lucru intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de vorbă cu Nabu, șamanul originar din estul Siberiei. Ce spune Nabu? se interesau fetele, cum arată? Pomenește câteodată de Armagheddon și de vindecarea cancerului, dar e destul de confuz și nu poți pune bază pe el. M-a învățat să mânuiesc un fel de praștie, cu care poți omorî un chițcan de la treizeci de metri. Și pot să vorbesc dialectul lui, brun ka mun, asta înseamnă bună ziua, brun ka mo, asta înseamnă noapte bună, însă nu mai e nevoie să precizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-mi așa-zise sfaturi, ca să mă ajute. Exact ca în sala de sport. — Sala di sport? spuse el neînțelegând despre ce era vorba. E, știi tu. Bărbații nu se pot abține să nu dea sfaturi când văd o femeie care mânuiește mașinării. Bineînțeles, cu excepția celor casnice, caz în care nu se pricep să le folosească și au ei nevoie de ajutorul tău. Ce chestie! Deschisei ușa de la intrare și începui să cobor cu gențile către furgonetă. Studioul meu se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un pic într-o parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez. Nu-l zărisem când intrase. — Ai fost minunată acolo sus. — Mulțumesc. Va trebui să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]