1,200 matches
-
e la noi... frig... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Observând, dintr-o dată, cadavrele păsărilor; speriat.): Ce-s astea? HAMALUL (Plictisit.): Păsări... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Palid.): Cum, păsări? HAMALUL: Păsări, domnule... Păsări moarte... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Privind în jur, tot mai înspăimântat în fața măcelului.): Atâtea păsări moarte? Cine le-a omorât? HAMALUL: Nimeni. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cum nimeni? Cum nimeni? De unde au venit păsările astea, aici? Ce fac păsările astea, aici? Ce-i cu ele? Ce faci ca ele? HAMALUL: Le mătur... CĂLĂTORUL PRIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fost alături de generalul Franco și împotriva roșilor. Din primul ceas a ajutat armatele naționaliste. Se ajuta astfel, pe sine, căci o înfrîngere a armatelor naționaliste însemna nu numai căderea dictaturii militare în Portugalia, ci și, după un anumit timp de măcel între frați, dispariția autonomiei portugheze, integrarea ei în republicile comuniste iberice. Niciodată Portugalia n-a fost mai aproape de prăpastie ca în vara anului 1936. Atunci ar fi putut dispărea ca țară. Dar Salazar nu șovăie o singură clipă. De la început
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că discuta o afacere, dezbătând detaliile unei înțelegeri care ieșise prost. Aici ieșise prost o iubire, înșelătoria avea dimensiuni pe care nu le mai întâlnise niciodată în viață, iar durerea provocată îi lua orice putere de a se mai opune măcelului. — De ce, Gordon? a întrebat el. De ce-mi faci una ca asta? Pentru că te detest, i-a răspuns fostul iubit. N-ai înțeles până acum? Nu, Gordon. Mă iubești. M-ai iubit dintotdeauna. — Harry, la tine totul mă dezgustă. Gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am dus valvârtej în camera frățiorului meu. Era așezat în fața mesei, pe care desfășurase un adevărat război cu soldații de plumb, cred că i-a adunat pe toți. Conducea, dragul de el, Războiul de Independență. Pe masă era un adevărat măcel, puțini soldați mai erau în picioare. N-arată bine, de câtva timp, e prea palid. I-am spus: „Jacques, am un cadou pentru tine. Ceva ce aștepți de mult.“ A zis, tot mai curios: — O sabie adevărrată. Un costum de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
umane. Prea des i se întâmplă istoriei să fie doar pluton de execuție. În relațiile cu oamenii, istoria a fost, mai ales, indiferentă. Filozofia acuză, istoria - justifică. Istoria - un muzeu al orelor fatale ale omenirii. Istoria - această tranșare științifică a măcelurilor și a rânjetelor diplomatice. Revoluțiile trebuie să schimbe concepțiile, nu doar funcțiile. Pe muritorii de rând îi judecă șanțul și strada. Pe ceilalți - istoria. Unii fac istoria, ceilalți o suportă. Arheologia ne-a convins că nemuritoare cu adevărat sunt doar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lume atenuată spiritual. Homo videns are șansa să aibă creierul cel mai modest mobilat din întregul lanț al humanoizilor. Acceptarea diferențierii ne-ar putea salva de robotizare. RAZBOI Războaiele au impulsionat știința. Dar au și trivializat-o. Au existat și măceluri pentru o idee, dar cele mai multe confruntări au pornit de la orgolii. Armatele pândesc precum cățeii să le mai pice și lor câte ceva pe masa tratativelor . Secolul al douăzecilea a murdărit până și războiul. Agresivitatea forței nu mai are nevoie de motive
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Fără artă, rămâneam în afara marilor tâlcuri existențiale. La origine, orice creație artistică este magmă. Arta ar putea recicla chiar și instinctele. Cărțile valoroase sunt adevărate coloane fără sfârșit. Imperiul cărții se restrânge, dar nu poate dispărea. Arta poate fi un măcel cu tine însuți, ori o banală relaxare. Totuși, cele mai viguroase rădăcini ale esteticii cresc din etică. S - ar putea ca omul mileniului trei să fie o ființă degrevată de artă. Aforismul ar putea fi un laser al gândirii. Multe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de sicofanți ! Sunt capabili să vă lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul simțurilor. Tinerii aruncă timpul la câini. Culisele acordării Premiului Nobel pentru pace înseamnă uneori un cumplit măcel. Unele primării nu mai fac trotuarele. La lasă doar în grija damelor. Principala mascotă a tineretului de astăzi rămâne prezervativul. Prin sentimentele noastre adie o briză de manele. Unii iau de la praznic cât pot duce, nu cât pot mânca. În
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
porniseră, mișcări populare de nemulțumire împotriva otomanilor...) Focul, care mocnea în pădurea Europei de sud-est, părea să izbucnească... zadarnic îl stingeau într-un loc, că se răspândea într-altul. Europa întreagă, încă sceptică ieri, era pradă focului... În fiecare clipă măcelul era pe punctul de a izbucni. Lumea se simțea la voia întâmplării ...aștepta. Europa prezenta aspectul unui ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rechin-ciocan îi smulse un picior, dintr-o singură mușcătură. O pată roșie se întinse în jurul lui și, ca și cum acesta ar fi fost semnalul de mult timp așteptat, zeci de rechini se lansară la atac în cel mai brutal și sângeros măcel la care asistase cineva vreodată. Marea se vopsi în roșu și se cutremura de parcă ar fi început să fiarbă din cauza forfotei zecilor de fiare lacome, al căror număr creștea cu fiecare clipă, apropiindu-se ca niște săgeți ale groazei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scape. În atacul sau dezlănțuit, un uriaș rechintigru se lovi de unul din pereții Mararei, care se cutremura. —Înapoi! Înapoi! strigă imediat Miti Matái. Să plecăm de-aici, c-au să ne distrugă!... Și nu exagera, căci în beția acelui măcel bestial rechinii începuseră să se sfâșie unii pe alții, ca și cum abundență sângelui i-ar fi înnebunit și n-ar mai fi fost în stare să deosebească un corp omenesc inert de trupul unui rechin neatent sau de chila unei uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întors. Dar nu mai era la fel ca până atunci. Își pierduse spiritul de luptă și se simțea atât de demoralizat, încât nu mai era în stare nici să dea ordine. Se răspândea indisciplina; toată compania, care fusese martoră a măcelului, era cuprinsă de aceeași senzație de lehamite. Chipurile ciopârțite ale morților, duhoarea cadavrelor, tânguiala muribunzilor îi asaltau noaptea. Încetară să se mai simtă soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
este istoria confruntării cu propria sa natură. Încearcă să-și stăpânească instinctele și nu reușește decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată. Ce instinct animalic s-ar putea cristaliza în torturile Inchiziției, în lagărele de concentrare naziste sau în măcelul de la MY-LAI? Aici, în jurul său, simțea palpitând cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă care s-ar fi putut compara cu groaza unui bombardament cu napalm, cu dezgustul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
colonelul Dodge a putut vedea o turmă care acoperea pășunea pe o rază de peste cincisprezece kilometri, atât de înghesuiți, încât păreau un covor din piele cafenie. Sub ei, pământul era verde, o excelentă iarbă de păscut. Apoi a început „marele măcel“. Unii spun că Armata i-a dat gata pe bizoni, ca să-i omoare prin înfometare pe indieni; alții, că a fost inițiativa agricultorilor, care voiau să rămână cu acele pășuni; cei mai mulți, că n-a fost vorba decât de o afacere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
credeți despre toate astea? Nu știu, ridică el din umeri. Ca jurnalist, cred că mi s-a oferit ocazia să fiu martor la ceva excepțional... contemplă flăcările câteva clipe și se întoarse ca să-l privească. Și nu mă refer la măcel, nici la preparativele pe care le fac. Ci la ce înseamnă într-adevăr: sfârșitul unei epoci din Istoria oamenilor, ultimul război între trecut și viitor, horcăitul agonic al unei lumi care se duce... — Credeți că nu mai e nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șarpe surucurú va dovedi că spiritele sunt de partea lui și că are dreptate. Dacă primul se întoarce Kano, se va face cum spui tu. Dacă Ecla va sosi înainte, José Correcaminos ridică din umeri -, în acest caz, va fi măcel... Dar e aproape noapte. Cum o să prindă un șarpe surucurú cu mâinile goale și aproape pe întuneric? — Ei știu să-i caute... Negă convins: — Nu se vor întoarce în viață. Dacă nu se vor întoarce, nu va fi nici un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
azi cu toată curtea lui de jurnaliști, fotografi și cameramani de film și Televiziune... — Aici? — Aici... Are mulți susținători și, în momentul de față, știe deja unde suntem. Dacă descoperă că îi pot implica direct pe cei de la „Southern“ în măcel, îi va transforma într-o trambulină către fotoliul prezidențial. — Ei, comedie! exclamă Inti Ávila. Deodată am devenit importanți... — Chiar așa... Și dacă Ramón Cáceres ajunge la putere, compania „Southern“ va trebui să-și facă bagajele și să plece din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-i folosesc ca să denunț politica guvernamentală pe care o va urma rivalul meu, Carrión... Se întrerupse o clipă și își schimbă tonul vocii. Dar nu sunt un om care să uite favorurile. Dacă această treabă cu yubani-i și cu măcelul, al cărui obiect îmi poate fi de folos în candidatură și în formularea planurilor mele politice viitoare, voi întoarce favorul, dând garanții yubani-lor că Guvernul meu va confirma Tratatul prin care au fost ocrotiți în toți acești ani. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fermecată și îl susținea cu duioșia unei iubite. După 30 de ore a început bătaia. O bătaie pe care Norocel n-o bănuia. Înjunghieri, măciuci în cap, femei dezlănțuite în teatrul de operațiuni, copii țipînd sau participînd, chiar meseriaș, la măcel. Pe tribuna improvizată orchestra a amuțit, doar toba bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie a primit un picior de scaun în cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
clar din cele scrise în Biblie, cum ca să termine o dată toată halimaua asta cu Exodul, Dumnezeu vine personal, împreună cu „terminatorii" săi, numiți cu grijă dintre îngerii purtători de sabie, cu porunca să-i nimicească pe toți întâi-născuții egipteni. Conform programării, măcelul cel cumplit trebuia să aibă loc noaptea și pentru a evita eventualele greșeli, în fiecare casă evreiască s-a mâncat miei, eventual iezi și evreii au făcut pe ușile locuințelor lor semne cu sânge de miel. Așa a fost statornicită
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chineză sosită în România după Revoluție a fost încântată de toată zuzimea care bântuia centrul în haite și și-o trăgea pe la colțuri cu limba scoasă de-un cot. De altfel, până ca „Animaux sans frontières” să ia atitudine împotriva măcelului ordonat de primarul cu șuviță al capitalei, a intervenit, la țanc, Brigitte Bardot. Dacă diplomații chinezi salivaseră la vederea atâtor hamburgheri îmblăniți frecând menta pe străzile micului Paris, vedeta franceză luase apărarea amorului liber. Să nu uităm, fosta regină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
contact doar când erau luați în război. Erau "rechiziționați" de la coasă, de la plug, de la tăiatul lemnelor în pădure, și trimiși "să facă" istorie, tîrîndu-se prin tranșee, după care cei ce scăpau se întorceau să-și depene amintirile până ce venea alt măcel. La douăzeci și doi de ani, tata se văzuse azvârlit în istorie, într-un regiment de români ardeleni din armata lui Franz Josef. În acea vreme, nu exista post telefonic în Lisa, iar veștile ajungeau în sat greu. Întors de la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Au tras doar câteva salve cu obuze oarbe când am ajuns În port. Și atunci a venit Kemal și l-a destituit pe comandantul turc. Pentru că și-a depășit atribuțiile, sau cam așa ceva. Se cam Înfierbântase. Putea să iasă un măcel Îngrozitor. Mai știi cum arăta portul? Pluteau tot felu’ de chestii drăguțe. A fost prima oară-n viața mea când am ajuns până acolo Încât să-ncep să visez lucruri. Nu te impresionau femeile care nășteau, cât alea care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
primește bani îi împiedică s-o jefuiască. Dacă banii nu ajung, populațiile sunt obligate să le ofere soldaților mâncare și femei. Iar dacă nu primește bani, mâncare și femei, ucide. Caecina Alienus și soldații lui se țin de tâlhării și măceluri. Au devastat ținuturile helvetilor, care au refuzat să-l recunoască pe Vitellius ca împărat. Au ucis mii de oameni și au vândut multe alte mii ca sclavi. Julius Civilis sorbi din cupa pe care i-o oferise Valerius. — Asta fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]