1,135 matches
-
să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul altor incompatibilități: „N-are după ce bea apă și se scobește Între dinți”; „După ce că are chelie, mai vrea să-și facă și cărare”; „Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar”.) A căuta acul În carul cu fân. Când cineva nu are simțul realului, riscă să se epuizeze făcând lucruri total ineficiente, chiar ridicole, absurde: „A căra apa cu ciurul”; „Prostul taie copacul ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fac parte, nu încape îndoială, fie din specia nigra, fie din specia pyramidalis, care ating înălțimi de pînă la 40 de metri și se înfioară de vînturi nevăzute. Ei se impun privirii atît ziua, cît și noaptea: „Cad din cer mărgăritare/ Pe orașul adormit...// Plopii, umbre solitare/ în văzduhul neclintit,/ Visători ca amorezii/ Stau de veghe la fereastră,/ Și pe marmura zăpezii/ Culcă umbra lor albastră” 7). Pe lîngă înălțime, impresionează freamătul lor, asimilat adesea cu o muzică (de altfel, într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
E „vană” pentru că răspunde unei estetici depășite și se bazează pe dexterități, trouvaille-uri stilistice: un „exercițiu de limbaj”, formal. „Ei!... - avertiza Macedonski - S-a trecut cu moda de lacrimi și suspine/ Și cu acele crunte dureri imaginari/ Rubinele pe buze, mărgăritarii-n gură/ Și crinii de pe sînuri și ochii ca de mură/ Sunt niște mărunțișuri ce nu și mai au vreun curs”4). Ce anume îl îndreptățește pe Bacovia s-o condamne? Propria sa suferință, de care e sigur. De la ea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la mănăstirea Agafton, încă rămîne o enigmă. Iconomul stavrofor Alex. H. Simionescu, protoiereul județului Botoșani, cu prilejul întocmirii unei monografii a mănăstirii Agafton, a dat peste cartea aceea, cu slove chirilice, căreia, din cauză că-i lipsea începutul, i-a pus titlul Mărgăritarul lui Zlataust și a zis că ea a fost tipărită de Mitrofan episcop Husinschi, în anul 7199, adică 1691. Judecînd superficial, după însemnările marginale, autorul a tras concluzia greșită că "această carte a aparținut familiilor Cananău și Mavrodin"53. Mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cunoaște ce titlu a avut acest volum, am consultat altă carte din același fond, care are cota 03172. Este în bună stare și se termină exact cu același număr de file (178) și are exact același conținut. Este vorba de Mărgăritare adecă cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți părintelui nostru Sfîntul Ioan Hrisostom, Arhiepiscopul Țarigradului, tradu să de pe limba elinească în limba românească, în zilele lui Constantin Basarab voievod și cu blagoslovenia lui Kir Theodosie Arhiepiscopul și Mitropolitul a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
logofăt. Aceștia și-au trecut numele pe verso copertei, sub Stema Țării Românești. Deci la puțin timp după traducerea Bibliei (1688), în anul 1691 a fost tradusă și această carte, cînd Constantin Brîncoveanu era domn. Frații Greceanu, traducă torii acestor Mărgăritare, ca să fie corecți, au ținut să menționeze, în ultimele lor cuvinte de încheiere, pe fila 178 verso: "La atotmeșteșugul lucrului acestei sfinte cărți și la diortocirea (= traducerea) limbii românești, primitoriul de ostenențe (a fost) Mitrofan, Proin Episcop Hușinschi". De aici
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
54. Cartea de care ne ocupăm aici, după ce a suferit distrugerea primelor șase file, adică foaia de titlu, prefețele traducătorilor și tabla de materii, a fost cîrpită o mare parte din fila a șaptea, cu care de fapt începe textul Mărgăritarelor. A fost dată la legat și după aceea au fost scrise pe ea însemnările marginale. La legat, a fast tăiată o mică parte din scrisul donatorului, care, începînd cu fila 6 și pînă la fila 13, pe spațiul alb din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tot la 1803, o parte o stăpînea căminarul Iordache Balș,57 dar mai tîrziu a rămas stăpîn, la Corni, numai spătarul Iancu Cananău. Din această paranteză trebuie să reținem că la 1807, cînd s-a făcut însemnarea de pe cartea numită Mărgăritare, Vasile Iurașcu era om de încredere, administrator, pe moșiile marelui vistier Iordache Balș. La 1809, martie 21, vistiernicul Iordache Balș își scrie diata și lasă fiului său, Alecu, urmă toarele moșii întregi: "Dumbrăvenii, Romăneștii, Avereștii, Sălăgenii, Bursucenii, Brehoeștii, i Vlădenii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
meu Iancu. S-au blagoslovit și la anul 1824 l-am dat la școală". În anul 1821 i s-a născut încă o fată, Safta, dar Vasile Iurașcu a trecut-o sub tăcere și pe aceasta și a scris în Mărgăritare altceva: "În anul 1821 feb. 20, s-au ivit apostasia a grecilor asupra turcilor, în Moldova aflîndu-se Domn Mihail Sucio. După aceasta au urmat bejenie și multe prădăciuni și ucideri". Cu mare bucurie a notat apoi căsătoria Marghioliței, care avea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
curgătoare/ deodată cumplit căzu/ din trăsura călătoare /. Au rămas necunoscută/ cu bărbatul și copii(i) /. Pe pristolul vecinicii/ iartațo de mii de ori/ D-neavaastră cetitori/ că toți suntem muritori". Acest tragic eveniment a fost însemnat de Vasile Iurașcu și pe Mărgăritarele sale, chiar la începutul cărții, cu singura deosebire că din grabă, în loc de "decembrie" cum se precizează pe piatra de la mormînt, el a scris aici "noiembrie": "În anul 1834: noembri în 27: marț la 7 ceasuri din zi sau prăvălit trăsura
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
transcendent dincolo ochiul//cu-o bufniță pe umeri și-o egretă/ și aripi albe fug către infern/ din plânsul și scrâșnirea dinților în întuneric/ trupul meu e însorit de rănile fericite// plâng sfere lucitoare L.S.D./ fără bezne azur aur și mărgăritare/ mare albastră și pură dorm îngerii/ în ochiul transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre și stupefiante/ femei de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
transcendent eu dorm cu îngerii// (...)// dincolo dincolo zbor monocrom/ iată infernul la Nisa la Nisa/ aripile albe iartă-mă/ eu sunt nadirul eu sunt delirul// și faruri negre și stupefiante/ femei de contrabandă-n cauciucuri aur/ apus și aur și mărgăritare/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul// și albele aripi în ceruri argintul/ umerii mei slăbiți de-alcool/ whisky amar o voi ceruri căzute/ și spaima ghețarii vin urșii albi// (...)// la Nisa la Nisa eu sunt nadirul/ la Nisa la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scrisa ursitoarelor. ("- De, bărbate, cică așa se întâmplă omului, cum e ursit el de mic [...]. Ai fost om bun la Dumnezeu, d-ai auzit tu glasul ursitorilor, cum nu-l aude nimeni. D-aia ai și avut noroc".) Suie-te mărgăritari mare, Doi feți-logofeți cu părul de aur, Trei feți-logofeți cu părul de aur creț, Cei doisprezece feți cu părul de aur sunt câteva narațiuni în care Elena Niculiță- Voronca a identificat motivul copiilor de aur care sunt uciși după naștere
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
altfel, Șerban Vodă, pe timpul său, Îl numește pe Constantin Brâncoveanu ispravnic al traducerii și tipăririi Bibliei, care s-a terminat abia sub domnia lui Brâncoveanu. Tot acum, se traduc În limba românească predicile lui Ioan Gură de Aur sub titlul ,,Mărgăritarele’’. Dar voievodul martir rămâne scris În cartea vieții nu prin iscusința sa diplomatică, ci prin evlavia și credința sa nezdruncinată, exprimată și prin numeroasele ctitorii, adevărate opere de artă. Punctul culminant al artei brâncovenești Îl constituie sculptura În piatră, iar
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Ștefania Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92323]
-
curvei care era o femeie ce stătea pe o fiară de culoare stacojie ce avea șapte capete și zece coarne și fiecare cu numele ei de hulă. Femeia era îmbrăcată cu purpură și stacojiu, împodobită cu aur, pietre scumpe și mărgăritare iar în mînă ținea un potir de aur plin cu spurcăciunile și necurățeniile curviei ei. Ea era îmbătată de sîngele mucenicilor și sfinților lui Iisus, faptă care i-a fost iluminatului Ioan de mare mirare. Geții aveau steagurile lor sub
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
să vîndă atîtea scumpeturi, stau departe și se căiesc la 18,16: ,,Vai, vai! Cetatea ce mare care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpu- ră și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atîtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!” Cum stătea Ioan cu ochii beliți în stele mai vede la 19,16 pe un credincios de-al lui care vine să lovească Neamurile pentru a le cîrmui cu un toiag de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Purta-n rezil de aur păru-i moale/ și o cunună dalbă de petale/ Deasupra sa; mă juruiesc curat/ Pe-o lume că părea de-adevărat/ Aidoma la chip c-o mărgărită/ Jur împrejur cu alb chenăruită./ Era cununa de mărgăritar/ Din orient, dintr-unul singur, rar;/ și astfel verdele și aurul/ Deasupra, cu alb cercul dimprejur/ C-o mărgărită semăna, frumoasă./ [...] Femeie preafrumoasă, suflet blând,/ Urmând izvodul hronicarilor./ Căci cine multe-a povestire vrea,/ Să fie scurt, altmintreli e peltea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
domn mare! / Ai 44 de răzișoare, / Patru mi le dă mie / și patru ține-le ție, / Două să mi le pun / În sprâncenele mele / Și două în umerii obrazului, / La toți feciorii să le par / Cireș de munte înflorit / Cu mărgăritar îngrădit!"159 "Farmecele" pentru frumusețe, făcute în ziua de Paști, "pe când cocoșii cântă a treia oară", stând cu fața la răsărit, sunt însoțite de cuvântul tămăduitor: "Mă uitai pe râu în sus / Nu văzui nimic; / Mă uitai pe râu în jos, / Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pui Într-o lingură, amestecându-le bine și cu puțintel bumbac, să pui la măsea. Pentru Îndulcitul (diabet zaharat) și curățarea sângelui: fumărie să fierbi cu apă și să o bei În toate zilele. Alta: un dram de praf de mărgăritar să iei pe zi, dimineața, la amiază și seara, 10 zile. Manuscrisul nr.271, rețete din 1828, Academia Română Pentru ieșire afară (contra constipației) și de dureri de stomac: revent oprărit cu apă să se bea. Pentru putere la om : apă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
alt strat în care imaginația este autentică și originală. Cîte un vers-două, o imagine inedită, ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel "parfum de roze și ambrozie" sau valurile de aur, mărgăritare, purpură, roze și diamant, revărsate din cerul zilei de amarant (comentate de I. Negoițescu) anticipează pe parnasienii, estetiștii, coloriștii noștri". Poemele sale sudice sînt un adevărat serai poetic - cum metaforic le definește eseistul. La Bolintineanu, în poemele sale descoperim un
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Femeie, de dragostea spirituală și de dragostea trupească. Alegerea, absolut necesară unei iubiri-creații autentice, aparține omului și ea determină destinul tragic: voința de creație coincide cu asceza, cu jertfirea „izvodului”, a materiei, în „rodul” spiritului. Ultima piesă publicată, Hoțul de mărgăritare (Întoarcerea fiului risipitor) (1993), scrisă în 1952, urmărește semnificațiile parabolei biblice a fiului risipitor, tema salvării, a împăcării cu Tatăl și a sacrificiului regenerator. Romanul exotic Străinii din Kipukua (1979) și volumul de nuvele Amintirile peregrinului apter (1990), ce împrumută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
I-II, București, 1982; Rotonda plopilor aprinși, București, 1983; Anamneze, București, 1984; Amintirile peregrinului apter, București, 1990; Cerurile Oltului, Râmnicu Vâlcea, 1990; Imn Eminescului, în nouăsprezece cânturi, București, 1992; Pro memoria. Acțiunea catolicismului în România interbelică, București, 1992; Hoțul de mărgăritare (Întoarcerea fiului risipitor), Cluj-Napoca, 1993; Pledoarie pentru biserica neamului, Craiova, 1995; Din spumele mării, îngr. și postfață Sandu Frunză, Cluj-Napoca, 1995; Clujul universitar al generației 1946, Cluj-Napoca, 1996; Poeme alese, pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1998; Atitudini, Cluj-Napoca, 1999; De dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
5; Ioana Bot, Poetul, ca și preotul, TR, 1993, 17; Doina Curticăpeanu, Biblia comentată, ST, 1994, 4-5; Valeriu Anania, DRI, I, 16-25; Păcurariu, Dicț. teolog., 15-16; Micu, Scurtă ist., II, 360, IV, 34-37; Nicolae Oancea, Parabola lucanică în „Hoțul de mărgăritare”, TR, 1997, 24; Ghițulescu, Istoria, 128-132; Dicț. esențial, 26-28; Popa, Ist. lit., II, 954-955; Opriță, Anticipația, 149-159. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
cu sute de brațe, și-n fiecare braț ardea câte o stea de foc. Sala era înaltă, susținută de stâlpi și de arcuri, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte un singur mărgăritar mare; iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele" (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din Lacrimă) (b) " Din belșugul de verdeață / Cărăbușul de aramă / vine din turnătoria
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de unde tu numai vrei și știre adevărată din țara ta. [...] Să nu gândească însă nimeni că acesta ar fi fost râu ca toate râurile... Nu apă, ci lapte curgea aici nu peste nisip de piatră, ci peste pietre scumpe și mărgăritare.... și nu curgea lin sau repede, ci lin și repede deodată cum curg zilele omului fericit... Acesta a fost râul, care curge jur împrejur pe lângă cetate... tot curge... tot curge... fără a mai sta, fără a mai merge mai departe
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]