18,914 matches
-
societatea de ofițerași a unei artilerii considerabile prin mustățile sale mari". Și, totuși, aceste declarații de jignita despărțire nu sînt decît expresia unui amor năbădăios. Pentru că următoarea epistola, datata 20 august 1876, începea cu apelativul "dulcea mea amica" și îi mărturisea că ar voi o fotografie a iubitei fără coafura ei înaltă, pentru că "în genere te iubesc în proporții cît se poate de proprii". Prima scrisoare cunoscută a Veronicăi e din 27 octombrie 1897 și începe cu vulgara apelație "Mult iubite
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
de proprii". Prima scrisoare cunoscută a Veronicăi e din 27 octombrie 1897 și începe cu vulgara apelație "Mult iubite Titi". (În general, apelațiile ei drăgăstoase sînt vulgare: "micutule iubit", "Mitule", " Mitul meu", "Eminul meu", "Micuțul meu Eminescu"). Aici i se mărturisea: "Tu mă crezi prea ușuratica spre a-mi presupune o inimă și eu îți pot afirmă că șunt o femeie sinceră, și n-aș vrea cu nici un pret să-ți creez o viață penibilă... Vreau să știu dacă mă vei
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
la unul să depună diligente pentru a recapătă corespondență ei de la celălalt. ("Dl. în chestiune (e vorba de Caragiale, n.m.) poate să zică orice-i va plăcea, eu am băgat de curînd seama că e de rea-credință!... El mi-a mărturisit că-i este rușine să-mi spună pînă la ce punct mă iubește și e gelos și se teme că mă va pierde"). Și a mai venit, curînd, episodul sentimental Iuliu Roșca, care răspîndea zvonul că nutrea gînduri matrimoniale. Dar
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
poetul știa de episodul sentimental cu viitorul dramaturg și acum îi ținea ei partea. Dar drojdia amărăciunii i-a rămas în suflet. Cîteva scrisori succesive i-a trimis totuși, la începutul anului 1882. În una, din ianuarie 1882, îi și mărturisea "Asculta, dragă, toți mi-au interzis ca să-ți scriu, căci ziceau că purtările tale șunt nedemne pentru un răspuns din partea mea". (Se pare că, după incidentul Caragiale, Maiorescu însuși i-a atras atenția poetului despre ușurătatea totală și depravarea Veronicăi
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
Epistolarului aveau să se opună pe fata regimului, dar despre asta, puțin mai încolo. Recitit azi, Epistolarul nu pune în paranteză regimul în care au fost scrise aceste, să le zic, Scrisori persane ale ceaușismului, ci îi sapă credibilitatea. Ele mărturisesc despre o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale adevărului, pun idolii la îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
cu artileria grea: se întinde o ciupercă de gaz/ care muta din loc belicoasele nări/ iar pe gheață verzuie/ cad retezate mormane de nașuri/ jupite" (Amurg burghez). Încercînd a-și neutraliză repulsia ori spaimă ("o spaimă crepusculara, atavica"), autoarea își mărturisește rîsul (firește un rîs amar, firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie cu moravuri ușoare
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
Irina Coroiu "Meniul" cinematografic al ultimelor luni s-a-ntîmplat să aibă o anume coerentă, cel puțin în ceea ce privește un gen foarte bine reprezentat. După onorabilul remake O crimă perfectă, a venit rîndul lui Psycho să intre în colimator. Mărturisesc de la început că mult mai palpitanta mi s-a părut pledoaria regizorului Gus Van Șanț, decît filmul propriu-zis, care cade în păcatul vulgarizării, în primul rînd prin... colorizare și calc stereotip și nu neapărat prin ambiția cineastului de a apărea
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
în acest artist. În seara aceea are o premieră cu o piesă clasică,... cred că era Hoții de Schiller. Datorită acestei stări,... că proprietarul l-a dat afară, mai tîrziu artistul, avînd un succes în chiar seara aceea, avea să mărturisească, glumind, că succesul sau s-ar fi datorat faptului că fusese în dimineața aceea aruncat afară în stradă că rău platnic. Și, culmea, fusese, că datorită acestui fapt, ca rămăsese pe străzi, avea să se și însoare "la întîmplare" cu
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
apuse, aparținînd celor care au trăit în ea, ci mai curînd un parcurs de semnificații și rosturi ale unui fenomen foarte general, gestul, insistînd asupra felului în care acesta dezvăluie o structură internă, altminteri poate insesizabila, a culturii occidentale. Schmitt mărturisește, pe parcursul volumului, nedumeriri alături de descoperiri, nu doar ale sale personale, ci ale cercetătorilor la modul general: povestiri cu mai multe chei de lectură, sau alteori fără final, inscripțiuni șterse de timp pentru a ne lasă parcă pe veci într-un
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
de Martin Guggisberg (proaspăt absolvent) - parodie grotesca - savuroasa la dramoletele cu bătrîni, cu ceva din verva coloristica a lui Toto le Héros -, filmele tinerilor văzute anul acesta la Solothurn au demonstrat o prospețime și-o pofta de ludic de care, mărturisesc, nu-i credeam în stare. Campionul absolut al acestei tendințe a fost Hell for Leather de Dominik Scherrer (32 de ani). Imaginați-vă o operă rock - gen "Jesus Christ Superstar" - al carei erou nu e Isus, ci Satan! N-o să
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
a lui Tiberiu, avea să arunce asupra poetului petrecăreț trăznetul, la mijloc mai fiind vorba și de aventurile fiicei sale, Iulia, companioana de nebunii cu mediul poetului. Mare va fi fost stricăciunea pedepsită crunt de perechea imperiala, deoarece însuși Ovidiu mărturisește: "De ce oare oi fi văzut eu acel lucru? De ce oare ochii mei vor fi fost vinovați, sortiți să vadă, să privească ce-au privit? De ce oare nu mi-am dat eu seama decît, după imprudenta comisă, de greșeala mea?... Da
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
caracterului involuntar al faptei care i-a adus exilul. Ovidiu se explică mai departe, făcînd aluzie la două motive, unul mărturisit, celălalt tăinuit. "N-am făcut - zice el - nimic care să fi fost interzis de lege; și totuși trebuie să mărturisesc că greșeală mea e și mai gravă. Nu întreba care este; am scris o Artă absurdă (Ars amandi, n.n.). Această carte mă împiedica să consider că mîinile mele sînt curate. Dacă am înfăptuit altă greșeală (cea tăinuita, - desfrîul, sau desfrînarea
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
singurul susținător al familiei sale și mai are una, alta de rezolvat ca lider sindical, soția lui Miron Cozma afirmă, pentru JURNALUL NAȚIONAL, că soțul ei a luat toți banii din casă pentru a fugi în străinătate. Dana Cozma a mărturisit și că intenționează să divorțeze de soțul ei. Cronicarul nu își îngăduie să facă speculații despre această dramă de familie, dar nu poate ignora că Miron Cozma nu mai e dorit nici la el acasă. * Săptămîna trecută presă și-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
potopește totuși paginile cărții. E reportajul și amintirea unei aventuri fascinante, transmisă cititorului sobru și fără căutare. Și, e necesar să se precizeze, această stare de spirit (de fapte?) se păstrează intactă la peste șase decenii de la data primei apariții. Mărturisesc chiar că am retrăit acest aventuros dintr-o lume mirifica și, acum, la a treia lectură a cărții. E dovada cea mai fericită a rezistenței ei literare. Pentru că literatura (nu de ficțiune, ci subiectivă) este această carte de specială memorialistica
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
care fabulatori cu o îndelungată tradiție își conturează o biografie diferită, măi aleasă, "auto-mitologizantă". Moraes, dimpotrivă, are plăcerea de a submina legendele și de a răsturna tradițiile. Despre bunica să, posesoarea unor bijuterii de o frumusețe și valoare neobișnuită, Moraes mărturisește că a fost conducătoarea unei bande de hoți de smaragde, suficient de isteața să păstreze o bună parte din capturi. Deși ne asigura că cele narate de el sunt autentice, ne dăm seama că nu-l putem crede nici pe
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
francofona. Pe data de 6 decembrie, orele zece dimineață, postul de televiziune francez TV 5 transmitea un documentar despre România (coproducție a unor Centre culturale franceze, dar și a vecinilor noștri) care se încheia cu celebrele fraze ale lui Cioran: "Mărturisesc că am considerat odinioară că o rușine faptul de-a aparține unei națiuni care e oarecare, unei colectivități de învinși, asupra originii cărora nu-mi era îngăduita nici o iluzie. Credeam, si poate nu mă înșelam, ca noi ne tragem din
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul (1880) semnat Rienzi nu e al lui Zamfirescu. E drept, a scris, împotriva acestei ipoteze, Perpessicius și, mult mai tîrziu, Augustin Z.N. Pop
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
la unii, că tactica la indemnii profitori ai trecutului, deveniți peste noapte lbieri întreprinzători, vârfuri capitaliste, elemente de decizie în economie. Aceștia primesc acum un nesperat tribut de la masele confuzionate după ce măcar o clipă n-au fost obligați să-și mărturisească regretul și căința pentru faptele lor din trecut. Serviciilor secrete ale statului li se adaugă altele, particulare, mai eficiente decât primele, pe când acestea nu dispun de fonduri pentru echipamente. SE VOTEAZĂ în parlament legi importante și necesare, pe alese, cu
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
și Sharon King, selecția materialului, introducerea, reperele cronologice și notele biografice aparținând lui Florin Manolescu. (Până și antologatorii americani, daca nu cei mai buni, atunci cu siguranta printre primii din această nobilă breaslă, s-ar putea mândri cu acest volum.) Mărturisesc că am avut deseori impresia, îndeosebi în cazul antologiilor (și cu atât mai mult a celor de proza scurtă), a unui salt în necunoscut. Sigur că, o antologie înseamnă, înainte de orice altceva, o imensă oportunitate: aceea de a "ieși în
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
un film de Theo Angelopoulos, presedintele festivalului: un cer veșnic mohorît și o lumină gri pe care în Grecia nu o găsești decît în Nord, cam două luni pe an, dar pe care Angelopoulos o vrea în fiecare film, după cum mărturisea Iorgos Arvanitis, operatorul lui dintotdeauna (și membru al juriului). Arvanitis mai povestea despre saramura de pește de la micul dejun de la Sulina, de pe vremea cînd filmau Privirea lui Ulisse. Președintele juriului la Salonic, a fost regizorul Goran Pascaljevic, format la scoala
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
a candidaturii lui Horia-Roman Patapievici pentru un loc în Colegiul Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității. Să le analizăm pe rând. Va să zică, Teoctist academist! Și încă "de onoare"! După zece ani în care am învățat să nu mă surprindă nimic, mărturisesc spășit că inițiativa "nemuritorilor" m-a uluit! Nu mi-aș fi imaginat că instituția care pe vremea comunismului s-a umplut de atâta rușine va avea curajul (da, pentru că la mijloc e un curaj al sfidării!) s-o ia de la
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
ediția d-nei Nina Cionca cuprinzînd corespondența lui Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian, am verificat, încă o dată, adevărul spuselor de acum două decenii și mai bine. Într-adevăr, Iraclie Porumbescu, chiar el, recunoaște originea sa poloneză, numele său fiind Golembiowski. Acesta mărturisește: "Auzii de la bunicul și tatăl meu că în vremile vechi să fi emigrat în Moldova un antecesor al lor din Polonia. Și va fi fost încă și nobil. Bunicul și tatăl meu însă se născură acolo în Moldova, care după
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
au fost tocmai o asemenea oglindă, adică o cronică a disperării și un șir de avertismente. Dar acum nu prea sînt semne că înlăuntrul conștiinței noastre, individuale sau de grup, acceptăm privirile severe și vocile neprefăcute. "Coșmarele nopților de bătrînețe, mărturisește artistul în jurnalul său, cu o astfel de voce neprefăcută și cu un sentiment în care luciditatea, împăcarea și melancolia se amestecă în doze sensibil egale, readuc monștrii goyești din lumea necunoașterii pe ecranul invizibil al instinctelor transformate în haos
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
ănclinati să presupunem, judecând după titlul volumului. El este un prozator interesat - că prozatorii ruși - de sufletul omenesc. Ce rămâne din sufletul omenesc atunci când totul ăncearcă să-l urâțească - aceasta este ăntrebarea care al urmărește obsedant. Niciodată n-am ănteles - mărturisește autorul din perspectiva copilului care a fost odată - de ce unele mame le pun copiilor mâna pe cap și le ciufulesc părul; iar când am ăntrebat cu ochii holbați pe o tânți cât butoiul, ce se foia an fața mea la
O CARTE FRUMOASÃ CU UN TITLU STUPID by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17423_a_18748]
-
pentru recunoașterea limbii române ca limbă oficială în Republica Moldova, Grigore Vieru a îndurat eroic, mesianic, multele necazuri pricinuite de autoritățile sovieto-ruse de ocupație. Într-un interviu publicat în 28 septembrie 1989, în revista Literatura și arta, din Chișinău, Grigore Vieru mărturisește: «Nu am liniște și pace nici atunci când merg pe stradă sau călătoresc cu transportul în comun, căci destui „internaționaliști”, când mă văd, se uită cu ochii pe dos la mine, ca și cum le-am luat bucățica de la gură, ca și cum le-am
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]