9,417 matches
-
Dincoace de pârleaz, Nicu Robustu tresări. Strigă, totodată, la vecina la care venise pentru a cumpăra un litru de borș ,necesar pentru zemuiala din acea zi: tu ,Ani, vino să vezi ceva .Ce să văd, se auzi, de după gărduțul cu mărunte flori de pe margine. Vino, și-ai să vezi. Unde? În șura ta. Veni. Ei?, întrebă Nicu Robustu, încă speriat de ce văzuse și avea să-i arate și vecinei. Aceasta primi vestea și privi ce-i arătase vecinul, cu un calm
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului, clipocind, prietenos, pe lângă mărunta și anonima sa proprietate. Decesul Mesiei George Naghi era un om făcut. Provenea din zona lacurilor dunărene. Dintr-o familie nevoiașă. Cu mulți copii și cu avere puțină. Cu tenacitate și cu noroc, după numeroase orbecăieli, prin cotloanele spurcatei vieți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care mă refer. Ciocârliile autentice fiind, așa cum bine știți, acele păsări mici, de câmpie, care, ziua, din timp în timp, izbucnesc spre cer ca niște pumnișori de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul lor era preluat, continuat și ridicat la cote superioare de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu care oamenii înfoiau pământul și tăiau plantele inutile, asigurând dezvoltarea normală a plantelor de porumb, care acum nu erau mai mari decât o palmă de om. Ieri, însă, a intervenit ceva neașteptat, neobișnuit, și, într-un fel, alarmant. După ce măruntele păsări și-au încheiat concertul lor rural, iar ele au coborât și s-au aciuat pe la umbra plantelor, concertul Ciocârliei-Regine nu i-a mai delectat, pe cei reveniți la prășit după acel popas, de dinainte de amiază. Au așteptat ce au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
al dealului Repedea.În timpul ce a urmat, mai multe săptămâni la rând, același anunț îi invita, pe doritori, să participe la udatul micilor pui de salcâmi, ce umpluseră râpile și ravelele de pe Repedea. Mai la început, nici nu se vedeau, mărunții copaci, din iarba ce începuse să se dezvolte, prin acel areal. Mihai Tatulici, împreună cu ingineri și tehnicieni silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în unele cazuri, mai și completau, gâgâlicele de salcâm, care, dintr-un motiv sau altul, pieriseră
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
e începutul, pe Valea Chiuarului, dăinuie, de câteva decenii, un eveniment care, numai din întâmplare, a putut ieși la iveală, nu de multă vreme. Un eveniment care tinde să ducă în istorie denumirea de Pietrele Rare, așezând în loc, pe frontispiciul măruntului sat, denumirea de Baba. Mulți dintre puținii locuitori sunt de acord cu noua denumire, pentru că este, zic ei, mai în ton cu realitatea economică și politică a momentului. Mulți, însă, nu. Din cauză, că, așa cum zice poetul, ce e val
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alături, manuscrisele ultimelor opere, arse. A doua zi, Șahid Nura’i, scriitor iranian și unul dintre cei care-l iubeau mai mult, moare de o criză cardiacă, într-un spital din capitala Franței. Pe 10 aprilie 1951, la Paris ploua mărunt, bacovian. Funeraliile au căzut în sarcina Ambasadei Iranului... „Pentru a fabrica un automobil, în zilele noastre, trebuie să construim mai întâi o căruță? Învățarea principiilor scriiturii e o afacere personală. Eu pot numai să o introduc într-o lume la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cufărul și l-am cântărit în mână. Era greu. În viața mea n-am mai simțit o astfel de oboseală. Nu, n-aș fi putut pentru nimic în lume să car singur cufărul. Afară se înnorase din nou; o ploaie măruntă începu să cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și admirație? Nu cumva În final, Harpagon e un om Împlinit? De meditat... Un director de teatru mic, Îmi povestește cum au murit actorii vîrstnici din instituție : din ceea ce-mi spune, după ce mă Înfior oleacă, deduc că-n orașele mărunte parcă și disparițiile artiștilor au luciri de meschinărie! La Iași, la o premieră a Naționalului, Întîlnesc - pentru prima oară-n longeviva-mi carieră de spectator un caiet-program care nu conține...distribuția! Hm...De ce-o mai fi fost făcut? Se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
le Gerard, ar fi abandonarea de către acesta, a vieții monahale și întoarcerea la viața lumească. Așa i se va deschide calea spre slujirea puterii, devenind mai întâi emisar secret al cancelariilor puternice, apoi sfetnic și ambasador al unor principi mai mărunți. În fine, după ani și ani, iată-l pe Mihai de Giulești foarte aproape de locurile natale, comite de Doboca, castelan de Hust, păstrându-și și titlul de cancelar al coroanei. Frumos personaj de teatru va ieși, d le Gerard. Va
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe plac. Ca și cum nu eram eu în întregime acolo, lângă el. Îi imit râsul: Da, de iapă. Cum e iapa care ar trebui să priceapă, domnule? Ha, ha, ha! (Valy avea, când era interesat, un râs măgulitor, cu un hăhăit mărunt pus pe-o melodie ascendentă, optimist, cuceritor; așa reușea probabil, să-l cucerească repede pe interlocutor; râs parcă imprimat cândva pe o bandă de magnetofon și redat oricând, la comandă, prin simpla apăsare pe buton) Te superi, castelane, dacă îndrăznesc
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi stat altfel de vorbă cu el, l-ar fi privit altfel și poate, i-ar fi dat importanță și l-ar fi mângâiat mai des. În acea după-masă de decembrie, cu nămeți de zăpadă topiți pe alocuri de ploaia măruntă, mocănească, deasă și rece, Epa ieșise ca tot omul, să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
importanță statuetei cu pricina. Eram aproape sigur că tot ceea ce avea să se întâmple în cele două luni de când părăsisem Bucureștiul, își avea punctul de plecare în lipirea statuetei. Cam imposibil din punct de vedere logic, dar adevărat. Multe și mărunte lucruri sunt imposibile. Multe și mărunte funcționează (cel puțin așa avem uneori senzația) după legi pe care nu le putem controla. După legi care ne depășesc firea. Cel care făcuse spargerea nu știa cu siguranță, cum o să reacționez. Dar dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sigur că tot ceea ce avea să se întâmple în cele două luni de când părăsisem Bucureștiul, își avea punctul de plecare în lipirea statuetei. Cam imposibil din punct de vedere logic, dar adevărat. Multe și mărunte lucruri sunt imposibile. Multe și mărunte funcționează (cel puțin așa avem uneori senzația) după legi pe care nu le putem controla. După legi care ne depășesc firea. Cel care făcuse spargerea nu știa cu siguranță, cum o să reacționez. Dar dacă eu nu i dădeam importanță statuetei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alte meserii ingrate? În sfârșit, mai dramatizam eu nuvela lui Alexandru Ivasiuc? Totuși în tot răul este și un bine. Nu aveam, cu certitudine, această onoare. Ce era de făcut acuma? Puteam eu să o iau pe Roji la bani mărunți în ceea ce privește discuția auzită întâmplător? Nu. Și la ce bun? După discuția respectivă, cu o oră înainte, nu mai credeam în nimic și în nimeni. Toți pașii săvârșiți de mine în acest orășel, fuseseră, în mod cert, bine gândiți de cineva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
oricum, pentru tot. Gerard îi strânse lui Valy, mâna ca și cum n-ar mai fi avut de gând să se mai vadă amândoi vreodată în această lume și ieși. Dispăru apoi, din fața lui Valy ca o vână de ceață. Afară, ploaia măruntă și rece îi împrospăta lui Gerard fața parcă scoasă dintr-un cuptor încins. Faruri de mașini parcă pripășite, luminau zadarnic, spărgând ici-colo, bălțile și sclipind doar scurt și dispăreau în întuneric ca și când n-ar fi existat. Parcă dispăreau toate după
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iozefina, cu toate că încă o iubeam mult de tot, simțeam că n-o să mă mai pot apropia, ca și de o femeie care, din greșeală, ajunge cu un bărbat în așternut nespălată nici măcar pe picioare. I-aș fi scris multe și mărunte, dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împiedica să găsesc pacea și liniștea interioară care m-ar fi ajutat să îmi revin. Gândirea mea devenise o boală. Nu știam că dincolo de minte, de gânduri, există o arie vastă a inteligenței native, iar gândul este numai un aspect mărunt al acesteia. Analizând și gândind prea mult pierdusem contactul cu mine însumi. Devenisem un robot care avea un program bine stabilit și care nu se putea opri oricum. Mintea mea haotică devenise un monstru și mă controla. Nu știam pe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
sensurile adânci ale existenței. Pe toți ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea plăcerilor imediate și facile, în care posesiunile materiale și multitudinea experiențelor superficiale țin loc de viață. Toți ne refugiem în fel de fel de preocupări mărunte și de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine în viață, nu mai vedem lucrurile cu adevărat frumoase care ne înconjoară, nu mai auzim sunetul interior al muzicii de calitate. Când ne oprim din fuga zilnică spre
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mă ridic la un standard de viață mai aproape de valorile sufletului meu și mai aproape de „eu așa doresc să fiu”. De curajul nebunesc m-am ajutat pentru a elimina frica, fostul ucigaș al minții mele și era ca o moarte măruntă care ar fi dus la desființarea mea totală, am înfruntat frica cu acel curaj nebun și am lăsat-o să treacă prin mine, peste mine, iar acum că frica a trecut, îmi întorc ochiul meu vigilent interior și privesc în urma
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
noi în noua viață. Bagajele noastre psihice pot avea toate formele și mărimile, solicitându-ne tot atâta energie ca și un bagaj fizic uriaș și acest bagaj psihic se manifestă sub forma convingerilor și sensibilităților egoului, dramelor din trecut, dorințelor mărunte, rănilor percepute, nevoi speciale, comparațiilor, nevoia de protecție familială, competițiior și altor tipare negative de control. Datorită acestui bagaj psihic, lumina spiritului nostru lăuntric răm=ne îngropată și acoperită, iar frâiele sunt preluate de Egoul nostru fals construit pe tiparele
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de o cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau. Un pletos cu ochelari rotunzi, stând turcește pe o servantă, Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
răsucească un proțap la focul cu străluciri de napalm. Dar astea se Întâmplau departe, fie În rezervațiile pe care ONU le destinase conflictelor internaționale, fie În țările pentru care Societatea Imobiliară Globală nu garanta securitatea și confortul. Pe deasupra acestor furnicare mărunte, cărora armele cu sigla Stolzmeier - doi guguștiuci Înamorați - le dăruiau găinațul lor fierbinte, eu mă purtam ca o acvilă cu pene de aur, dirijând dintr-o bătaie de aripi marșul blindatelor spre aliniamente, funcționarea În staccato a mitralierelor și contrapunctul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
minciuni, obținută prin nobilul act al războiului. Mai presus decât relația de afaceri, eram legați, asemenea alpiniștilor care se cățărau În tandem, printr-un fir trainic, dar care, ca orice fir, putea fi retezat Într-o clipă: puterea asupra celor mărunți și perisabili. De-atâția cuceritori, lumea ajunsese prea mică, se chircea ca tărtăcuța unui indian Jivaro, iar necunoscutul nu mai avea unde să se retragă. La ultimul hotar al lumii, fiecare se lovea de celălalt, dar nimeni nu se putea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
actualitate. Timpul n-a mușcat deloc din el, așa cum n-a mișcat un milimetru Situația, eterna situație românească. Iată: "Profunda neseriozitate a politicii românești nu are nevoie de criză pentru a se desena în proporții naturale. Circumstanțele, fie mari sau mărunte, grave sau banale, apăsătoare sau comode - omul nostru politic e același, respirând în neseriozitate ca peștele în apă. Neseriozitatea este elementul lui biologic și spiritual. Trăiește cu ea, din ea, pentru ea. (...) Obiectiv vorbind, nimic, absolut nimic nu se schimbă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9174_a_10499]