6,722 matches
-
țipetele ce răsunaseră cu câteva minute înainte în casă. Și, pe când Mira tăcea mâlc de uimire, se auzi trântindu-se ușa de la intrare. Vară-sa ieșise. Abia acum, Mira își reveni din uluiala-i. Se ridică și o îmbrățișă pe mătuși-sa, apoi, așezându-se alături, se porniră, ca la comandă, să plângă în hohote. De ce? Fiecare își avea motivele ei, dar măcar două erau comune. Știau ele care... Era pentru prima oară când se vedeau una pe alta copleșite, neînstare
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
oricând în fața ochilor, deși murise de ceva timp. O deconectă din reverie însă Marieta cu niște gânduri șoptite, de parcă s-ar fi rușinat. Dar de ce să se fi rușinat, se corectă mental Mira?! Desigur, nu de ce avea de spus, căci mătuși-sa nu vorbise niciodată în vânt, poate din jenă față de Mira, căreia îi ascunsese că poate vorbi... Cine știe?! Așa, în șoaptă, Marieta îi spuse de tevatura făcută de fiică-sa în ajun. Reîntoarsă de la înmormântarea tatălui lui Renée, intrase
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
cum îi spunea, zi de zi, că acum îi era mai ușor s-o ducă la azil... Trântitul ușii de la intrare îi opri povestitul. Extrem de pătrunsă de ce auzise, Mira se gândi să mai vină la Marieta încă un timp, până ce mătuși-sa va hotărî ce va face. Dar nu-și încheie gândul, că Mira-Mică intră în cameră ca gonită de streche spunându-i să plece, că nu mai avea nevoie de ajutorul ei. Când termină de țipat decizia, rămase lipită de
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
de porc în spadă. Un godac a împușcat Un mistreț bun de vânat. Iară fata prin pădure Trecu văi și creste sure Și spre seară se opri Lângă-o casă poposi. A bătut sfios la ușă N-a răspuns nicio mătușă A intrat atunci în casă Referință Bibliografică: Povestea fetei naive / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POVESTEA FETEI NAIVE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384773_a_386102]
-
mai groase, dar ochii o usturau, îi era și frică să nu se taie și apoi nici nu înțelegea de ce tăiatul cepii într-un anume fel era atât de important încât să merite o punere la punct atât de severă. Mătușa L. nu intervenise, dar schimbase vorba și o luase în cămară, unde-i făcuse semn să tacă. Pe loc, incidentul o înrăise, mai ales că se adăuga altor observații făcute pe un ton autoritar. Scuza lui era că, neavând copii
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
o panică obscură: da, pericolul exista, putea veni oricând și de oriunde. Cum se și întâmplase. La câteva zile de la sosirea în acea primă vizită, când se mai obișnuise cu ei, într-o după-amiază erau cu toții în gradina din spatele casei: mătușa L. avea lecție cu una din multele lor fine de la țară, unchiul Gh. trebăluia undeva, ba în casă, ba afară, iar ea citea în șezlong, cu o farfurie cu corcodușe în poală. O atmosferă mai pașnică nici că se putea
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
al câinelui, însoțit de zgomotul lanțului, care se freca în mișcare de sârma de care era fixat. Se gândise că niște copii din vecini îl întărâtaseră sau că pe stradă trecuseră țiganii cu oalele lor de cositorit și spoit. Reacția mătușii și a unchiului a luat-o pe nepregătite. Au schimbat o privire rapidă, după care el a dispărut în casă, iar ea s-a ridicat și s-a îndreptat spre poartă, nu înainte de a le spune celor două fete: “Securitatea
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
și s-a îndreptat spre poartă, nu înainte de a le spune celor două fete: “Securitatea. Pe Gh. nu l-ați văzut de când a fugit”. A adăugat, adresându-i-se Mariei: “ Tu ți-l amintești doar din fotografiile de familie”. În timp ce mătușa L. se îndepărta, din casă s-a auzit mai mult un foșnet decât un zgomot de pași, după care a fost tăcere deplină. Rămăsese interzisă: de unde știuseră cine e la poartă? (mai târziu îi vor povesti că niciodată câinii nu
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
când un securist se apropia de casă și se bazaseră mereu pe instinctul acesta special al lor) Dacă cei care înaintau pe alee, pentru că de-acum se auzeau mai multe voci de bărbați care vorbeau pe un ton ridicat cu mătușa L., îl căutau și chiar îl găseau, cum să mintă știind că minciuna ei poate fi dată în vileag dintr-o clipă în alta? Când grupul a trecut de colțul casei, și ea și cealaltă fată se ridicaseră ca la
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
sus conțineau în sine o amenințare, disimulată pentru ea de cuvinte al căror sens adevărat îi scăpa. Senzația de neverosimil poate de aici venise, din contrastul dintre cuvintele aparent inofensive - la vederea celor două fete tonul devenise pașnic - și temerile mătușii și ale unchiului. Unul dintre civili, probabil șeful, pentru că în timp ce vorbea ceilalți îl ascultau cu o atenție prevenitoare, întorși și ușor aplecați spre el, a întrebat cine erau cele două fete. Când a ajuns la ea, mătușa L. a spus
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
pașnic - și temerile mătușii și ale unchiului. Unul dintre civili, probabil șeful, pentru că în timp ce vorbea ceilalți îl ascultau cu o atenție prevenitoare, întorși și ușor aplecați spre el, a întrebat cine erau cele două fete. Când a ajuns la ea, mătușa L. a spus: “Ea e o nepoată a lui Gh. din S., a venit în vacanță”. Cel care părea șeful s-a întors spre ea, vădit interesat: “A, frumos oraș. În ce clasă ziceai că ești?”. Și apoi, fără să
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
să fi ascultat răspunsul ei: “ Dar unchiul? Cu el ai venit de la S.”? Tot sângele îi năvălise în obraji, pereții casei se făcuseră parcă transparenți, undeva trebuia să fie și unchiul, în curînd îl vor vedea toți: “Eu...” A intervenit mătușa L.: “De ce o întrebați pe ea, e doar un copil, știți bine că pe Gh. n-avea cum să-l vadă”. Înlemnise. Dacă întrebările vor continua? Când mătușa L. spusese: “e doar un copil”, în cuvintele ei descifrase un mesaj
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
fie și unchiul, în curînd îl vor vedea toți: “Eu...” A intervenit mătușa L.: “De ce o întrebați pe ea, e doar un copil, știți bine că pe Gh. n-avea cum să-l vadă”. Înlemnise. Dacă întrebările vor continua? Când mătușa L. spusese: “e doar un copil”, în cuvintele ei descifrase un mesaj de încurajare, dar și un avertisment, adresat deopotrivă ei cât și noilor veniți: “întrebați-mă pe mine, ea n-are ce să vă spună”. Dintr-un motiv sau
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
cuvintele ei descifrase un mesaj de încurajare, dar și un avertisment, adresat deopotrivă ei cât și noilor veniți: “întrebați-mă pe mine, ea n-are ce să vă spună”. Dintr-un motiv sau altul, o lăsaseră în pace. Însoțiți de mătușa L., intraseră în casă. Nu îndrăznise să facă vreo mișcare, nici să vorbească cu cealaltă fată. Se aștepta din clipă în clipă ca din casă să apară unchiul Gh., dus cu forța de cei patru bărbați, care se vor uita
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
de 10 minute, grupul ieșise. Fără unchiul Gh. Stupoare. Se temuse că vizitatorii îi vor citi gândurile și o vor lua din nou la întrebări. N-o făcuseră. Nu arătau nici supărați, nici nemulțumiți că veniseră degeaba. Se uitase spre mătușa L. Nici un gest nu lăsa să se vadă teama, încordarea ei. Totuși, oricât de puțin o cunoștea și oricât de puțin se pricepea atunci la oameni, nu-i scăpase imobilitatea chipului, de obicei expresiv, plin de blândețe. Ca și cum viața care
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
singurul punct vital pentru ea: unchiul Gh. nu trebuia să fie prins. Cei patru bărbați se îndreptaseră spre poartă, fără să le mai acorde vreo atenție, deși, poate, înregistraseră cu satisfacție imaginea celor două fete, înțepenite în aceeași poziție. După ce mătușa L. închisese poarta și revenise pe terasă, din casă apăruse unchiul Gh. Văzându-l, o apucase râsul: vasăzică nu-l prinseseră, îi păcălise! Râsul ei trecuse neobservat, căci scena se însuflețise brusc. Vorbeau toți patru, agitați și incoerenți. Ei tot
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
că unchiul Gh. o și admonestase cu degetul: “Noroc că L. te-a scos din încurcătură, altfel, cine știe, mă dădeai de gol”. Că auzise și sesizase chiar el ezitarea din vocea ei - posibil, dar greu de crezut - sau că mătușa apucase deja să-i relateze momentul ca să destindă atmosfera, nu asta conta. Prea mică fiind, nu deslușise pe loc semnificațiile scenei la care asistase, deși o marcase profund. În ani, o retrăise de nenumărate ori, de fiecare dată cu un
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
îl întâlnise pe unchiul Gh. pe peronul Gării de Nord? Seara, în singurătatea camerei, neliniștea se amplificase. Cum de nu-l găsiseră? Unde se ascunsese? Întrebări fără răspuns. Secrete împovărătoare pentru vârsta ei de atunci. Mulți ani relația ei cu unchiul și mătușa rămăsese suspendată în acest punct. Urcară scările spre terasa din spatele casei. În fața ușii masive de stejar, căutatul cheilor reîncepu. Pălăria îi căzuse pe ceafă, lăsând broboanele de sudoare să curgă în voie. În fine, apărură din buzunarul care mai fusese
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
nu e plăcut să mergi într-un tren aglomerat pe căldură”. Politețea lui, nu doar cuvintele, ci și gesturile. Îi duse sacoșa în dormitorul de oaspeți, unde rar culca pe cineva, favoare pe care o dobândise încă din studenție, când mătușa L. trăia și îi plăcea s-o răsfețe când îi vizita. Îi puse în brațe pachetele aduse de ea pentru parastas. Rămasă singură, își scoase lucrurile și le așeză pe fotoliul de la picioarele patului. Se trânti apoi pe pat, cum
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
simplul fapt de a avea o proprietate te făcea vulnerabil în fața puterii, oricând putând deveni obiect de șantaj. Cu timpul uitase de casa-pe-care-o-va-moșteni, care devenise o poveste de familie. Preocuparea ei din ultimii ani era căderea lui vizibilă după moartea mătușii L. Nu se mai prea descurca de unul singur, chiar dacă nu voia s-o recunoască. Se lăsă o clipă în voia senzațiilor care-o năpădeau în încăperea de care-o legau atâtea amintiri.Casa nu mirosea a închis, cum se
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Simona Tache V-ați ocupat vreodată cu așa ceva? Povestiți-mi. Eu m-am ocupat o singură dată, de 1 Aprilie, ocazie cu care i-am trimis unei mătuși vreo 10 taxiuri la scară. După al 10-lea telefon cu “Doamnă, coborâți, a venit băiatul!”, am sunat și eu și i-am zis că a fost o glumă.
Păcăleli funny by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19346_a_20671]
-
în fața românului inventiv noi și noi posibilități de câștig financiar. Parcă văd zeci, sute, mii și milioane de cetățeni plimbându-și soacrele pe străzi, în căutare de d-ăștia care strănută, tușesc și au muci. Merge și cu câte-o mătușă de 80-90, care nu prea-nțelege, oricum, ce i se-ntâmplă și va accepta să se sărute cu persoanele pe care le detectează nepotul cu muci sau să se dea aproape de alea surprinse în plin exercițiu al strănutului, ca să încaseze
Cum să câştigăm bani din gripa porcină by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19557_a_20882]
-
alea surprinse în plin exercițiu al strănutului, ca să încaseze toți stropii în figură. Românul se descurcă în orice condiții. În definitiv, decât să-ți vinzi copiii în plină criză, la prețuri mici, mai bine iei 5000 de euro pe asigurarea mătușii, după care aștepți cuminte până crește la loc piața de copii.
Cum să câştigăm bani din gripa porcină by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19557_a_20882]
-
te întorci mamă și deseară că de mult, să fie vreo douăzeci de ani, n-am mai stat cu cineva la un taifas așa de plăcut. - Rămâi cu bine mătușico! - o încurajă năluca și dispăru. Trecu ziua și sosi seara. Mătușa îl aștepta nerăbdătoare dar treptat-treptat se făcu târziu și tovărășelul nu mai apărea. Începu să plângă deznădăjduită. - Dragă tovărășele, m-ai părăsit și tu sau te-au prins iarăși neiprăviții ăștia și te-au împușcat din nou. Între timp lângă
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
mai am rude la țară. În orașul meu, mai toată lumea are. Dacă întâlnesc pe careva fără, trăiesc un sentiment acut de compasiune. Mă pun în locul lor și îmi cam dă cu virgulă. Trăiri pierdute. Emoții necunoscute. Am aranjat cu o mătușă în așa fel încât să facă o porție de mucenici în plus și pentru mine joia asta, sunt singura din familie care mănâncă. Pe rafturile supermarket-urilor au apărut unii ca niște paste făinoase, dar nu-mi plac. Anul ăsta
Port ceva pe dos, cum m-a învățat bunica, să nu se prindă farmecele de mine. Primăvara la perfectul simplu într-un oraș mic de provincie () [Corola-blog/BlogPost/338197_a_339526]