2,090 matches
-
gânduri pe adversarii săi; se întrebau ce se pregătea în spatele perdelelor albastre care atârnau la geamurile camerei lui din rue Saint-Honore. Căci impenetrabilul Robespierre era și mai de temut când tăcea. Furtuna care plutea în aer amenința oare să le măture capetele? Le povesteam elevilor ce s-a petrecut la 8 Thermidor, când Incoruptibilul a apărut la Convenție având în buzunar manuscrisul unui discurs și, foarte sigur de succesul său, privindu-i cu mândrie rece pe cei care îi cerșeau o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alți dumnezei și chipuri turnate ca să Mă mînii și M-ai lepădat înapoia ta! 10. De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, și voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, pînă va pieri. 11. Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mîncat de cîini și cel ce va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
Mă mînii și M-ai lepădat înapoia ta! 10. De aceea, voi trimite nenorocirea peste casa lui Ieroboam, voi nimici pe oricine este al lui Ieroboam, fie rob, fie slobod în Israel, și voi mătura casa lui Ieroboam, cum se mătură murdăriile, pînă va pieri. 11. Cel ce va muri în cetate din casa lui Ieroboam, va fi mîncat de cîini și cel ce va muri pe cîmp va fi mîncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit. 12. Tu, scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
ridicat din țărînă, și te-am pus mai mare peste poporul Meu Israel; dar pentru că ai umblat pe calea lui Ieroboam, și ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, pentru ca să Mă mînii prin păcatele lor, 3. iată că voi mătura pe Baeșa și casa lui, și casa ta o voi face ca și casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat; 4. cine va muri în cetate din casa lui Baeșa, va fi mîncat de cîini, și cine va muri pe cîmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
20. Ahab a zis lui Ilie: "M-ai găsit, vrăjmașule?" Și el a răspuns: "Te-am găsit, pentru că te-ai vîndut ca să faci ce este rău înaintea Domnului." 21. "Iată ce zice Domnul: Voi aduce nenorocirea peste tine, te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod în Israel, 22. și voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat și casei lui Baeșa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai mîniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
îndeplinit dorința de a fi la Necrasovca iar revizorul a putut să-și rezolve datoriile sale de om al politicii. A și angajat om în locul meu. Și timpul trecea, iarna abia ițindu-se prin cele patru ferestre ale camerei mari, mereu măturată de resturile stufului din care făceam focul. Și iată-ne în 17 februarie. Eu mă gândeam la crapul, somnul și vinul pregătit pentru o mică petrecere de către directorul școlii, Afanase Palamarciuc, în timp ce acasă, Steluța și Nina făceau dizertații prematernale. Știi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în caz de naufragiu. După aceea, am repetat pe punte cum trebuie să ne încolonăm ca să coborâm "în ordine" în bărcile de salvare. Încurajatoare exerciții! Marea s-a posomorât. Valurile sunt din ce în ce mai mari. S-a făcut și frig. Puntea e măturată de un vânt violent. Și suntem de abia în Marea Egee. Ce va fi în Marea Neagră, în care vom pătrunde, probabil, mâine, spre seară? Aud că nu li s-a permis unor vase să treacă dincolo de Bosfor din pricina furtunilor. Ion Mircea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ani. Vârstă rotundă, la jumătate de veac, o viață din care-și amintea, mai cu plăcere, de anumite segmente. Căminul și grădinița nu și le luase niciodată în seamă. Peste primii ani de liceu trecea cu ușurință, cum ar trece, măturând-o, un norișor de vară, peste o iarbă în plină creștere, care, din acest motiv, lucește fără prea multă pregnanță. Ultimii ani ai liceului au lăsat,în viața Grigoruțului, și câteva amintiri mai frapante. În primul rând, primele îndrăgostiri. Dar
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
periculoase În mahalaua unde-și construiseră casele. Trebuia să stea de vorbă cu doamna și nu numai despre Arminda și el avea dreptul la o mărire de salariu, fiindcă după calculele lui (măsurase metrii pătrați) În casa asta avea de măturat o suprafață mai mare decît În cealaltă. Julius ascultă discuția pe jumătate mort de frică. Îl și vedea pe Daniel față În față cu mămica, trîntindu-i În obraz toate lucrurile astea, mămica o să devină foarte nervoasă, o să-i povestească totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lungul falezelor, cu automatele în care băgai un bănuț de un cent și-ți era înapoiat turtit în formă de elipsă, cu uriașii arbori sequoia din Red Wood... Cu străzile care urcă și coboară, cu China town și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la chi tară câte-o noap te-ntreagă, cum își impunea să facă gesturi absurde, să spună, de exemplu, ceva pe fran țuzește vreunei țărănci bătrâne... „Dar de ce faci toate astea?“, l-am întrebat, privind cum vârfurile copa cilor nevăzuți mătură stelele la fiecare rafală de vânt. Vârful incan descent se ridica, se aprindea deodată mai tare și vedeam atunci, ca-ntr-o cameră unde se developează fotografii, profilul său de tânăr pletos și cu perciuni mari, cum se purtau în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nici o importanță faptul că ești intelectual, că trebuie să mai citești o carte, să consulți ceva nou în domeniul tău, ori, pur și simplu, să gândești. Nu ești bun, de vreme ce nu știi să montezi ori să demontezi o ușă, să mături curtea, să remediezi instalații sanitare, etc., etc...” “Păi, băiețel, uite ce zic eu: pune tu mâna pe condei și fă ca mine, dă cu penița-n ei de să le meargă fulgii, nu alta!” ... “Eu sunt poet, nu prozator.” “...Nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
despre Schluteri. Ceru două zile libere. El îi oferi trei. Dădu să protesteze, dar trecu imediat la acceptare plină de recunoștință. Întoarsă în sala de așteptare, văzu opt bărbați de vârstă mijlocie, îmbrăcați în flanelă, care stăteau într-un cerc, măturând pământul cu ochii lor lenți. Dinspre ei se auzea un murmur - vântul tachinând perdelele singuratice ale unei ferme. Sunetul se înălța și cobora în valuri. După câteva clipe, înțelese: un cerc de rugăciune, pentru altă victimă, adusă imediat după Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pieptul umflat ca un butoi, cu o pălărie de vânătoare și îmbrăcat în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei bărbați așezați tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum făcea uneori diabetica Jessica, în toiul unui șoc insulinic. Păreau imagini de amator, curse cu mașini filmate realist cu o cameră de mână, pe fondul sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să nu-l lăsați baltă pe celălalt.“ Aceste ultime cuvinte sunt atât de înghițite, că Weber trebuie să le completeze. Apoi ea își mută privirea, puternică din nou, cu un calm pe care el nu poate nici măcar să-l simuleze, măturând cu privirea luncile, până dincolo de progresul care le va distruge. — Era o fiară, tatăl meu. Pierduse total contactul cu restul rasei. Întotdeauna mi-a spus că n-o să se aleagă nimic din mine. Și s-a cam ocupat el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pașii destinului și ce-a curs din ciurul lui în cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el! Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu crapă, nici clintește și ne strânge ca în clește toate visurile noastre - pui de mierlă printre astre... Rugăciunea, poezia, proaspătă copilăria
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mă pun la adăpost pe o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici acum nu mă gândesc la scris. Am impresia că deja cineva mult mai mare scrie cu mine, cu tot corpul meu, o poveste mult mai puternică, de carne și sânge. O poveste al cărei
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
deficitul de oxigen. După treizeci de vîsle las frecvența să scadă treptat pentru a găsi echilibrul între putere și rezistență. Cînd reușesc să fac asta, îndrăznesc să privesc lateral puțin mai mult. Lîngă noi vîslesc băieții cei urîți. Lama mea mătură apa la nici doi metri de lama vopsită în portocaliu a celui înalt cu părul scurt. Dar David ne păstrează exact pe mijlocul culoarului. Am un sentiment bun, ca și cum nu eu, băiatul de pînă acum, de dinainte de start, vîslesc răscolind
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la ușile duble decorate cu valuri de lemn. Mînerul rotund de alamă. În spatele lui, coridorul cu ușa spre vestiar. Bănci din lemn neșlefuit, care au fost, de o mie de ori, udate și uscate la loc. O cămașă aruncată, murdară, măturată într-un colț. O bucată de săpun uscat. Abur strecurîndu-se prin fereastra îngustă. O amintire stăruie în aer, o amintire cu etaje și ziduri, amintirea primului etaj, care nu mai există de cîteva zile. În realitate, n-a rămas nimic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să nu mai stea după cele două echipe roșii. Erau prea departe în urma celorlalte. Legănarea prorei a pierdut ultima urmă de coerență pe care ar fi avut-o așa cum a ridicat întîi o ambarcațiune, apoi pe cealaltă și le-a măturat din cursă. "Fii atent!" a strigat un David furios. Nu către mine, ci către barca de lîngă noi. Barca portocalie se apropiase periculos de a noastră. Nu era David, producînd mai multă putere decît mine, era lunganul care fusese abătut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Sarmații năvăliseră în Moesia. Ovidiu, care tocmai pe atunci fusese surgghiunit la Torni, descrie după însuși a lui vedere incursiunile lor: ,, Atunci dar când Pontul și Dunărea spumândă, De iarnă îmbrățișate prind pielița de gheață Pe-a Istrului lucioasă și măturată cale Călări pe cai sălbatici vrăjmașii vin încoace Vestind a lor sosire săgețile ce zboară Și rămânând drept urmă pamântul despoiat. Țăranii fug departe lăsând cîmpia pradă Și barbarul râpește puțina-i avuție Tot ce putea să strângă săteanul prin
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Dar nu am reușit decât să fac ca generații succesive de Gosseyn să fie circumspecte. Tentativa mea precedentă a avut niște repercusiuni extrem de periculoase. Am reușit să similarizez spiritul bătrânului Lavoisseur în corpul preotului a cărui sarcină era de a mătura această sală interioară. Urmăream să-i ofer lui Lavoisseur prilejul de a repera stricăciunile suferite de niște elemente vitale ale structurii mele. Acest plan s-a dovedit a fi irealizabil, din două motive. Unu, preotul nu era în măsură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
clipă Lanark fu asurzit de zgomotul propriei respirații. Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza unei prăpăstii cumplite. Ameți și se ghemui pe poadea, fiindu-i teamă să-și miște picioarele și înspăimîntat că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Veioza se stinse. Lanark sări pe podeaua lustruită, alunecă, se părbuși și se tîrî spre patul bărbatului. O lumină perlată dinspre fereastră trecu pe deasupra corpului, rășchirat, pe jumătate dezvelit, capul și gîtul atîrnîndu-și dincolo de marginea saltelei, și cu un braț măturînd podeaua. O pată întunecată se lățea pe bandajul din care fusese smuls tubul de cauciuc. Lanark alergă spre patul lui, înșfăcă radioul și apăsă pe buton: — Aduceți-l pe doctorul Munro! Aduceți-mi-l pe doctorul Munro! O voce mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muncă, pregătea masa și ne chema să mîncăm. Părea o ființă mulțumită, și sînt convins că nu el provoca certurile. într-o noapte am fost trezit de un zgomot care venea dinspre peretele întunecat de lîngă urechea mea; vocea mamei mătura asemenea valurilor murmurele de protest ale tatei. Zgomotul s-a oprit și ea a intrat în cameră și s-a întins lîngă mine, strîngîndu-mă cu ardoare în brațe. Așa a fost de multe ori, umplîndu-mi nopțile cu nerăbdare și încîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]