1,211 matches
-
o mie de pisici, pe când sufla nesățios, răcind acel lichid roșu și gros în care plutea o infinitate de enorme boabe de fasole, grase cât degetul mare, albe ca țâțele de suedeză, moi ca pâinea franțuzească. Își arse limba, gâtul, mațele, până și dinții, și preoții râseră de lăcomia lui, iar părintele Ascanio, bucătarul-șef - mărunt și zbârcit - se umfla în pene la laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
n-a plecat... Îi trecu un fier prin inimă. Pentru un indian, „Încă n-a plecat“ înseamnă că n-a murit încă. Ce i s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin inimă. Pentru un indian, „Încă n-a plecat“ înseamnă că n-a murit încă. Ce i s-a întâmplat? Sălbaticul ridică din umeri cu un gest fatalist: — A atacat-o Taré al mațelor. Nu există Intié împotriva Taré al mațelor. Alergă, așa cum nu alergase niciodată. Piá transpira și gemea în cea mai îndepărtată colibă din sat. Căpetenia tribului și patru femei o înconjurau îngânând descântece, dar pe chipurile lor se oglindea oboseala, iar în tonul glasurilor, convingerea că strădaniile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu... — Nu pot înțelege că prefer să fiu neutru? — Nu. Nu înțeleg. Dacă trăiești pe pământ yubani, prieten cu yubani-i și însurat cu o yubani, nu poți sta deoparte... Piá a murit. — Știu... Nimeni nu se salvează de Taré al mațelor... — S-ar fi putut salva. Dacă ar fi fost dusă la timp la Misiune, ar fi încă în viață. — Poate. Dar nu e momentul să vorbim despre avantajele albilor. Ceea ce dau nu compensează ceea ce cer... Trebuie să te hotărăști. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimic... Medicamentele alor tăi sunt bune, știu asta, m-au vindecat de multe ori. Dar mai știu și că, pentru fiecare vindecare, oamenii civilizați aduc o nouă boală pe aceste meleaguri. Mai bine ca Piá să moară de Taré al mațelor, decât să moară tot tribul de gripă, de tuberculoză sau de pojar... Se înnoptase. Se aprinseseră focurile și țânțarii se luptau cu fumul ca să ajungă la victimele lor. José Correcaminos trase iute o palmă și strivi cinci dintr-o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Marcel nu poate susține o conversație tematică, dar prinde din zbor "problemele universităților". Ministrul ăsta este un bou, un dobitoc. Cei prezenți la masă rămîn contrariați și amuțesc. Vă spun eu, că sînt un om politic care cunoaște și conținutul mațelor lor. Lasă, dragule, aici nu facem politică, ci punctăm doar anumite dificultăți. Adică eu sînt prostu' care nu știe despre ce-i vorba?! Nu, Doamne ferește. Află că dacă luăm noi puterea, voi fi ministrul vostru... Marcel băuse destul ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Bine, vă cred pe cuvînt. Ce a zis cioroiul? Se va da la toată lumea bere. Și mîncarea? Vedem noi. Lăzile de bere, caldă ca la clocit, ies din magazie în uralele alegătorilor. Se bea vîrtos și foamea începe să ronțăie mațele celor prinși în bătălia electorală. Crîșmarul, șmecher ca orice crîșmar, propune: Doi lei o tartină. Vînzarea merge bine și mai, mai să-și scoată și prețul berii oferite pe gratis. A doua zi s-a votat cum s-a votat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
teribile ale materiei lor. Singuri, suportînd tăcuți acest proces În care carnea cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care se rîde sau se plînge În hohote. Acceleratul de București-Constanța, fețe buhăite, guri căscate ca niște geamuri sparte cu pietre, palme mari asudate pe ușile compartimentelor, picioare lacome Înghițind Între ele patru, cinci geamantane deodată, culoarul umplut ca un maț de porc cu toate măruntaiele orașelor, tot dumicatul asta Împins spre veceu, spre deschiderea ademenitoare ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dînșii, într-o seară le-am făcut o vizită. În odaie domnea o duhoare de scutec nespălat. Plictisind-o pe mama cu veleități de cochetă, un plod zbiera întruna. Înăbușitor, aerul îmi întoarse stomacul pe dos, de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții nu tocmai bine armonizate: ca singură datorie a sa, bărbatul consimțise în întrețină focul deși doamna dorea să i se aducă la nas de toate. Acest apendice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nimeni nu rămâne alături de ele. Dar, dacă mă mai lăsai o noapte cu Runa, sunt sigur că ar fi venit ea cu noi ca să ne arate unde trebuie să ajungi... Iarăși am simțit acel țurțure subțire cum Îmi scociora prin mațe, dar Enkim pufni În râs. - În afara mea, măi Krog, măi, tu n-ai mai avut nici un prieten. Nu știu eu prea limpede ce urmărești tu, dar chiar și după ce o să aflu tot, să nu-ți fie teamă. Eu Îți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am Întins la soare. Încă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prindă și pe noi muntele de apă. - Unul singur a fost azi, măi Dyas, zise bătrânul Vishu. Ne-am dus la pământul acela pe care oamenii lui Dyas Îl numeau Wayateroa și ce am văzut acolo ne-a Întors tuturor mațele pe dos. Case duse sus, pe dealuri, copaci smulși din rădăcini, luntre sfărâmate sau cățărate pe stânci și mai toți oamenii dați Umbrei. I-am privit Îndelung. Nu semănau cu cei morți după o luptă de sânge. Pe cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Vindecător că ți-e văr bun, scoborâtor din Tatăl. Că lui Nunatuk i se apropia sorocul. Că pe vânătorii tăi de Încredere Îi cheamă Tek, Barra și Kikil. Că văzuseși un val de mare uriaș care te speriase. Că mâncaseși mațe de vită cu o noapte Înainte. Atunci, iar am Început să-l bănuim pe Logon, pentru că, deși ți-era foarte apropiat, despre el nu era vorba În niciunul dintre zvonurile ce soseau din tabăra ta. Într-o noapte cu lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
bălțată pe obrazul roșu al băiatului, și-au lăsat amprenta hidoasă, murdară, de neșters, pentru totdeauna pe obrazul sufletului lui. — Mă doare-n c... ce gîndeai tu, mă, căcăciosule! Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Își scosese pistolul din toc și-l ținea În mînă; ochii celor trei băieți sînt pironiți asupra butoiului cu licăr de un albastru stins, privindu-l cu o atenție concentrată, plină de o spaimă mută și de o uimire fascinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și cei trei băieți uluiți, năuciți, copleșiți de rușine, cărora le pieriseră toată bucuria și Încrederea cu care Își construiseră planuri cu puțin timp Înainte, se Întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Wilson sau Drumul lui Spangler, iar soldații lor s-au tîrÎt cu grijă prin tufișurile dese. Și au auzit Înjurăturile doctorilor după lupte și scrîșnetul scurt al ferăstraielor. Am văzut tineri stînd pe propriile lor picioare, În poziții stîngace, ținîndu-și mațele cu mîna, Întrebînd cu glas jalnic și cu ochi arși de febră: — E grav, domnule general? Credeți că-i ceva grav? CÎnd cădea șrapnelul, făcea o groapă zdrențuită. Sfîșia frunze și ramuri Încîlcite, uneori se Înfigea adînc În miezul cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vă spun eu pe gratis, sunt miniștrii de externe ai Franței și Germaniei care ne discriminează, nu ne vor nici de-al naibii în spațiul Schengen, și mai ales pentru tuciurii noștri sunt cusurgii fără pereche, ba și pestriți la mațe! Băsescu îi consideră cam slabi de cap, deoarece nu înțeleg, cât de avansate sunt reformele băgate cu forța în fundul țării, de PDL, cât de cinstiți sunt vameșii noștri, multimiliardari dintr-un salariu modest, cât de integrați romii pe care nici
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
medii în care evoluase Leonard Tupilat, singura sursă de adevăr. Și până la urmă de unde fixul ăsta cu personajul dispărut în mod straniu? După operația de anevrism, când doctorii îi crăpaseră capul ca pe un bostan și-i descâlciseră încrengătura de mațe din creier, îl vizitase la spital un individ care se recomandă Arthur. Părul și mustața îi erau albe, vorbea stricat românește. Stătu puțin și nu-și scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în fața sălii! - Hoții, băă! hoții! zbiară Stripăru’. Ce-i bă, ce-ai pățit? ce urli așa? Băăi, mi-au șparlit ăștia telefonul, actele și 200 dă euroi! C’ești nebun!? Dintr-odată Baronu’ se umflă și plesnește împroșcând pereții cu mațe și fiere: nimeni nu-și mișcă găoaza din sală! toți vine cu gențile la control! Vânzoleală proteste înăbușite bagaje violate. Cei mai vechi, mai umflați, își fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sau amante, își permiteau să vină la masă cu pas elegant și mină melancolică - porția lor era pusă deoparte! Ceilalți trebuia să se uite mereu la ceas, să se facă de râs în fața elevilor care chicoteau - lu’ ăsta îi ghiorăie mațele, sigur ne dă drumu’ mai repede să prindă ceva de băgat sub nas! -, să coboare scările în goană, riscând să-și fractureze abdomenul. Tinerii, se subînțelegea, rămâneau mereu la urmă. Ei aveau înainte o lungă viață de cancelarie, puteau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau mai multe, dar o să le culeg la plecare de pe miriște. În nici un caz acum - și așa întârziasem. Geanta mea arăta exact ca Toma Alimoș cu mațele scurgându-i-se pe jos. Mă fulgeră o idee: care are la el un cuțit? Râsetele au tăcut. Intram la clasă, dar nu țineam ore. Doar stăteam cu elevii. Ăsta era ordinul de la sindicat. O chestie mult mai grea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie intestinală: un sâmbure i-a înfundat mațul. Până să vină salvarea, se stinsese ca un pui. Așa zicea ea, dar eu cred că e dureroasă chestia aia. Și mai cred că madam Istrate de la unu trăsese un chef monstru, dar în oraș, să n-o audă tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară de somn, începu și ea, pe de altă parte: mai taci dracului, franțu’ naibii! Ajunge! Ai fost mare și tare toată viața, acu’ gata! Ți-ai trăit traiu’, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]