4,478 matches
-
plânsul de vioară Și viața se scurgea din noi, banală. Dintre ruine-ntr-un amurg de seară Fiori apuși pe-un catafalc de ceară Se-nverșunau în pieptu-i de vestală Să tălmăcească sensul din cuvinte: Simțea atunci cum foc din maci de jar Pătrunde-n universul ei cuminte Născut în munți, la umbră de stejar. Iar de visezi, poate-ți aduci aminte Când arzi tăcerea-n taincu-ți altar... Tu, vis pribeag... S-a rezemat pe umăr, o clipită, Nădejdea zilei prefăcută
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
dragoste lângă femeia de piatră arsă, dar m-am ascuns în refluxul culorilor (erai prea atent să nu calc pe cochilii de ploi). Nu ne-am mai fi întors unul în celălalt dacă aș fi picurat inima pe ogorul cu maci ori aș fi renunțat să cerșesc otrava fără de care nu poți trăi sub cupola țurțurilor. Abia atunci te-am auzit strigând: te iubesc rebelo, te iubesc cu patima despletirilor din toate văzduhurile deodată, te iubesc din pur și simplu, doar
TE IUBESC DIN PUR ŞI SIMPLU de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358187_a_359516]
-
liniște. Încadrată în motive romantice, seara Marianei Cristescu conține, pe lângă lună, stele și noapte, și elemente pământene, ce o fac pe poetă să-și desfacă din caier povestea care să-i contureze portretul: decorul este și pământean, cu melci, cu maci, caiși, lebede, piatră, clavir, crin, fir de iarbă. Câteodată se întâmplă scurte evadări în „Temple - Iubiri”, „în cenușa dimineții”, „în poeme - toteme”. Deși o Cântare a Cântărilor, „Conversația de seară” conține și o poezie încifrată, legată de simboluri personale, unde
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai încoace, de câte ori am avut ocazia, le--am împletit
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
zi, mi--a spus că e timpul să îmi fac singură prima mea coroniță. Eram deja adolescentă, eram în vacanță și nu mă mai săturam ascultându--l vorbind sau tăcând, în lungile noastre plimbări pe dealuri, pajiști, prin lanurile de grâu cu maci. Era noaptea magică a Sânzienelor, a Doamnelor, urmașe ale Marii Doamne, coborâtoare din stele, cum aveam să aflu mai târziu, pe pământul nostru, pentru a ne fi îndrumătoare de neam prin cele și prin cei pe care avea să îi
CORONIŢA DE SÂNZIENE de DOR DANAELA în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357550_a_358879]
-
fetei. Din lanul de grâu graurii duc la cuiburi prima recoltă. Se lăsase nins ieri omul de zăpadă să pară bătrân. Iarna croșeta cu razele soarelui un pastel în zori. Am descoperit că am grupa de sânge la fel ca macii. Referință Bibliografică: PANSEURI în 17 silabe (I) / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1456, Anul IV, 26 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai încoace, de câte ori am avut ocazia, le--am împletit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
LUI. Cele mai dragi? Toate. Uneori adăugam un bujor sau un trandafir. Doar câte unul, prins ca o nestemată în mijlocul frunții. Sau îmi făceam coronițe din frunze, iar fire lungi de iarbă îmi alunecau pe spate. Puneam gingașele flori de mac să-mi fie orbitoarele lumini care să anunțe că exist. Nu știu ce gând se strecura în mine pentru a împlini aceste adevărate ritualuri, dar copilăria, apoi adolescența, mi--au fost marcate de ele. Și, mai încoace, de câte ori am avut ocazia, le--am împletit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
urmă De lujer smuls din rădăcini și rupt Când gândurile-n tâmpla clipei scurmă Și-nnoadă-n franjuri visul întrerupt De-ar fi ca să mă nasc din nou, din doruri De tânără fecioară-n miez de vară Cu jar de maci în suflet, cu onoruri De lied-uri lin șoptite de-o vioară Aș ști s-adun din unduirea ierbii Doar adierea blândului zefir Privind la râu cum se adapă cerbii Să-nlătur spini din rug de trandafir Înmiresmat, în sângeriu
DE-AR FI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357660_a_358989]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎN SEARA ACEEA Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 533 din 16 iunie 2012 Toate Articolele Autorului macul a înflorit cu adevărat. atunci am înțeles cum e să treci dincolo de geam. erai preocupat să aprinzi lumânarea, să-mi desenezi silueta umbrei pe peretele pictat în verde, desenul să-ți umple golul din perne. nu erau cioburi. nu erau
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
cunoscută. Venea pe drumul cu multe fântâni, numărând firele de praf în esență de brad. M-am rezemat de aripa îngerului meu în lumina căruia îmi stropesc sufletul cu rouă. Țineam mâna la inimă iar din degete îmi ieșeau flăcări. Maci zdrențuiți în roșu intens clocoteau în seva rădăcinilor cu aromă de cântec special pentru tămăduirea notelor de suflet pe scara inimii. Am avut tendința să îngenunchez dar am simțit o lumină verzuie alunecând printre nuferi. Era femeia-lebădă plutind în oglinda
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
așternute de cineva aflat în totală cunoștință de cauză, produc o stare de bine tuturor celor ajunși la vârsta „înțelepciunii”, iar autoarea este convinsă că acum trebuie să te bucuri mai mult ca oricând de „mireasma fânului cosit, de frumusețea macilor înfloriți”, iar casa bătrânească este locul unde poți asculta cu drag doinele bătrânești. Tot ceea ce înseamnă viața, cerul cu seninul său plin de stele ori iarna cu zăpezile ei abundente, aduc liniște, pace, înțelegere în suflet și în mintea mai
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Chemări Se-aude-un țipăt jalnic și prelung De pasăre ce-și cată o aripă; Pe dunga-n care adăsta o clipă Un clopot cântă denii în amurg. Cum plânge ceru-n câmpul de trifoi De dragul macilor însângerați, Să-i vindece pe cei însingurați, Să-i mângâie pe cei de suflet goi!... Pecinginea-i o-ntinsă pădure adormită, Nu-s incantații mistice să te trezești... Epidemie neagră de viață veștejită Să-nece nebunia instinctelor lumești... Se umplu
CHEMĂRI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357751_a_359080]
-
emoționantă A Demetrei cu a sa fiică Eu am citit de mult,odată... În mitologia antică. E zeiță olimpiană, Demetra, e al său nume, Fiica lui Cronos,și mamă A frumoasei Persefone. Stăpână peste anotimpuri Ea și natura o-ndrăgea, Macul,grâul,îi sunt simboluri Chiar torța și porcul,avea. Și din a lui Zeus iubire Ea o născu pe fiica sa, Dar i-a adus nefericire Frumoasa fată ce-o iubea. Dar Hades, al Infernului zeu, De fiica ei s
LEGENDA ANOTIMPURILOR de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357749_a_359078]
-
pe mal berbecii, Berzele se plimbă, Oile spre umbră Locul și-l tot schimbă . Se înalță-n ceruri Puf de păpădie, Cucul, plin de farmec, Se aude-n vie. Cântă psalmi o mierlă, O privesc brotacii, Pe lângă cărare Se închină macii. Referință Bibliografică: LINIȘTEA AMIEZII / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567, Anul V, 16 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
LINIŞTEA AMIEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357772_a_359101]
-
căutarea semințelor”, spre “miezul făgăduinței”(Un sezon cât o viață). Tot poeta îi vorbește unui manechin dintr-o vitrină, confesându-se: “da / eu sunt cel învins / din mine curge liniștea nopții / și rămân ca o statuie într-un câmp de maci / cu fluturi atrași de conturul buzelor (Poem legat de dragoste). Carmen Tania Grigore nu se sfiește să mărturisească: “duc dorul unor poteci / spre copilărie / am convingerea că dincolo de vârstă / mă așteaptă un bărbat / acoperit de verdeață / ca un templu ferecat
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
odrăslesc din ochiu-ți ostenit Când zăbovesc la poala umbrei tale Și-aștept ruinele să-mi cânte-un mit. Îți caut umbra rătăcită... Îți caut umbra rătăcită-n crânguri Te-ascunzi la sânul ierbilor, sălbatic, Sorbind tăceri din verde enigmatic Când macii-și ard petalele pe ruguri. Te prăvălești din primăveri, zănatic, Atingi cu gura lacrima din muguri Când vița plânge-n pârguiri de struguri, Tu rătăcești sub teiul singuratic Și numeri clipe-n tâmpla orei mute; Săruți în treacăt palele de
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
lumii mai îndemn speranțe când alte flori se-aprind în jar acum și, așezându-le duios în vechi album, rescriu din doruri triste alte stanțe. Că primăvara-mi trece peste geană cu înfiorarea ei de blânde flori și-mi sună macii spânzurați de zori, iar timpu-mi dă vestirea lui vicleană. O urmăresc trecând spre depărtare și știu că nu va fi nicicând a mea, că locul meu e-n luminiș de stea Zidit în piatra dintre cer și mare. Leonid IACOB
TRECERE de LEONID IACOB în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358715_a_360044]
-
în seara asta nouă Când luna mai deschide un ochi peste-ntuneric! Mă plânge înserarea, când cerurile plouă; Nu-mi frânge jurământul din asfințitul sferic! E-acolo o legendă a inimilor noastre Încătușate-amarnic într-un apus timid; Ce sânge erau macii, ce amintiri albastre Descătușează somnul, încarcerat perfid... Și cântă peste mine-n atâtea strune, dorul Și te-aș mai strânge-odată, deși e lună nouă; Atinge-mă, iubite, să simt din nou fiorul O clipă, doar și-apoi mi-oi rupe
SĂ NU M-ATINGI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358659_a_359988]
-
tăceri și liniști de mormânt Când doar lumina, limpede-n cuvânt, Alină dor din dor, rostind chemarea Celui ce ești, acelei care sunt... Privindu-mi ochii, obrajii ce roșesc, Tâmple ce ard mocnit, sub păr cărunt, Culege-un braț de maci care șoptesc Că-ți sunt aproape, departarea-nfrunt, Și că iubind mă-nveți ca să trăiesc! Limassol, Cipru, sfârșit de mai 2012 Referință Bibliografică: Sonetul dorului / Georgeta Resteman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 515, Anul II, 29 mai 2012. Drepturi
SONETUL DORULUI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358713_a_360042]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > DIN DORURI NESPUSE Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de crini înmiresmați atinși de-al zorilor sărut, Te-aștept cu flori de mac în păr, pe-același țărm de noi știut. Visez să-mi furișezi dorințe sub pleoape-albastre de oftat, Cu îngeri vii să mă-mpresori din amintiri de neuitat! Mi-e dor de picurii de stele ce-au spulberat tristeți,confuzii, Să
DIN DORURI NESPUSE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344668_a_345997]
-
te-ntalnesc la vechi răscruci. Semințe roz de trandafir ai semănat în gândul meu. Poți despărți cerul de ape, suflet de suflet, tu și eu? Mi-e dor de iriși înfloriți, ce lăcrimează în condei, De fluturi albi fardați cu maci din anotimpuri fără chei. N-aș vrea că timpul hoț, viclean, secundele să ni le-mpartă, Să rătăcim spre nicăieri, înspre cândva sau niciodată. Mi-e dor de vals dansat de luna, cu spic de grâu pe trup de ram
DIN DORURI NESPUSE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344668_a_345997]
-
au fost următoarele: • Anca Sîrghie, Lucian Blaga și ultima lui muză, Editura Techno Media Sibiu, 2015; • Barbu Zevedei, Metafizică și umanism (ediție de Marin Diaconu în 2015); • Barbu Zevedei, psiholog, sociolog și filosof român și englez (volum editat de Daniela Maci și Michael Finkenthal în 2015 ); • Marin Diaconu și Anca Sîrghie, Radu Stanca - profil spiritual, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2015. Cu acest prilej, după cuvântul de deschidere, amfitrioana i-a prezentat pe invitați. Subsemnata am vorbit despre „Lucian
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
mai întreb ceva, însă am preferat să tac cu uimirea în suflet. După o plecăciune în fața întregii săli plină până la refuz, stăpână pe ea, s-a așezat în fața pianului spre ași începe concertul. O fustă brodată din catifea rosie ca macul și o bluză din dantelă neagră, pe gulerașul căruia erau aplicate perluțe roșii, o arăta fermecătoare. Mi se părea atât de grațioasă, ca și cum ar fi luat lecții de balet. Micuță de statură, rumenă-n obraji parcă-i citeai pe chip
ODETTE, PIANISTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350702_a_352031]
-
din 29 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Toamna, târziu, când crizantemele înmiresmau întreaga zare, am venit pe lume să vad oamenii, soarele munții, izvoarele, câmpia și albastra zare. Am venit pe lume... s-ascult privighetoarea, să văd pădurea foșnitoare si macii îndrăgostiți de propria culoare. Am învins durerea țesând albastru-mi vis. ca valurile-n țărm bat secundele mileniilor în porți de paradis... Din negura vremilor, bat clopote grele, O, mă iau la întrecere cu strălucirea unei stele. Am venit pe
MENIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350763_a_352092]