1,613 matches
-
mai departe, înconjurat de tot mai puțini credincioși. Alexandru îl urmărește cu un grup mic de soldați într-un marș forțat și extenuant, până când Darius moare, ucis de unul dintre satrapii care îl însoțeau, Bessus, care se proclamă rege. Soldații macedoneni l-au găsit pe Darius inconștient, iar când a cerut apă și a băut, a murit din cauza rănilor provocate de ucigașii săi. Alexandru l-a jelit atunci, căci nu dorea să-l ucidă, ca să nu atragă antipatia perșilor. I-a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
III-lea, cât și pe Artaxerxes III (pe care l-a și otrăvit). Dupa spusele lui Plutarch, Bagoas, cel mai iubit eunuc a lui Alexandru, a câștigat un concurs de dans organizat după traversarea cu succes a deșertului Gedrossian. Trupele macedonene, în rândul cărora Bagoas era foarte popular, i-au cerut lui Alexandru să-l sărute în fața mulțimii de invitați, ceea ce acesta a și făcut. Totuși, Alexandru nu se va opri aici și va supune și Persia orientală, (Afganistanul, Turkestanul și
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
în valoare de 160.000 talanți persani ($ 280.000.000), s-a ales după bătălia de la Issus cu soția lui Darius,cu cele două fiice ale sale și cu un harem regal format din 360 concubine și 400 eunuci. Soldații macedoneni au fost bine răsplatiți pentru serviciul militar, mulți îmbogățindu-se. Dar li s-a impus să se căsătorească cu femei persane, atunci cand Alexandru a decis unirea dintre cele două popoare prin căsătoria dintre soldații macedoneni și femei persane, decizie nu
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
concubine și 400 eunuci. Soldații macedoneni au fost bine răsplatiți pentru serviciul militar, mulți îmbogățindu-se. Dar li s-a impus să se căsătorească cu femei persane, atunci cand Alexandru a decis unirea dintre cele două popoare prin căsătoria dintre soldații macedoneni și femei persane, decizie nu foarte bine primită de generalii lui Alexandru, ba chiar fiind criticată și declarată ca fiind josnică și umilitoare, ca un grec sau macedonean să se căsătorească cu o barbară din afara ținuturilor grecești. Mulți soldați duceau
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Alexandru a decis unirea dintre cele două popoare prin căsătoria dintre soldații macedoneni și femei persane, decizie nu foarte bine primită de generalii lui Alexandru, ba chiar fiind criticată și declarată ca fiind josnică și umilitoare, ca un grec sau macedonean să se căsătorească cu o barbară din afara ținuturilor grecești. Mulți soldați duceau dorul de casă. Totodată, Alexandru a decis să construiască librării, biblioteci, școli, răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
se căsătorească cu o barbară din afara ținuturilor grecești. Mulți soldați duceau dorul de casă. Totodată, Alexandru a decis să construiască librării, biblioteci, școli, răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentația persană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a atras și dușmănia propriilor săi generali macedoneni. Stateira a II-a, cunoscută și sub numele de "Barsine", era fiica regelui
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentația persană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a atras și dușmănia propriilor săi generali macedoneni. Stateira a II-a, cunoscută și sub numele de "Barsine", era fiica regelui Darius al III-lea și a Stateirei I. După înfrângerea tatălui ei în bătălia de la Issos, Stateira și surorile ei au fost capturate de Alexandru cel Mare
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
lui Alexandru, deoarece, în acel secol IV î.Hr., exista credința că cei doi eroi legendari amintiți mai sus au fost iubiți (mai mult, Homer spune că aceștia obișnuiau să-și petreacă nopțile separat, întărind astfel garanția celor spuse). După victoria macedonenilor, regina Stateira a fost capturată. Mergând la Alexandru, s-a înclinat în fata lui Hephaestion, convinsă că acesta era regele. Alexandru liniștește apele spunând: „Nu te îngrijora, mamă. Oriunde, el este asemeni mie”. Hephaestion era garda de corp personală a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
El trimisese alte câteva mii de soldați să vină în ajutor. Aceștia, odihniți, îl sprijină pe mărețul conducător. Lupta începe. Elefanții lui Porus îi îngrozesc pe greci.Alexandru își pierde prietenul cel mai de preț: calul său, Bucifal. Până la urmă macedonenii îi înfrâng pe indieni. Porus vrea să îi spună ceva lui Alexandru. Acesta spune că îi va îndeplini un fel de dorință: „Aș vrea să fiu tratat ca ceea ce sunt și să rămân așa” a spus Porus, adică să rămână
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Ce-i drept, Alexandru l-a jelit zilele următoare. Iar megalomania lui recepționa: dincolo de Indus, armata s-a revoltat și l-a forțat să facă cale întoarsă. Retragerea a fost acceptată de rege, însă pe drumul de întoarcere, mulți soldați macedoneni au murit de căldura toridă a deșertului Gedrossian. Mulți cred că a fost o pedeapsă din partea lui Alexandru. Nici acum nu se stie numărul exact al soldaților care au murit pe drumul de întoarcere. Între timp, la Babilon, prietenul său
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratele nevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneni îl aleseseră succesor la tron. Care era destinația finală a convoiului este greu de spus. Unii susțin că ar fi fost oaza Siwah, unde oracolul lui Ammon confirmase, cu câțiva ani în urmă, originea divină a lui Alexandru. Dar cel
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
În Europa medievală a fost inclus în categoria celor " Nouă vrednici" , un grup de eroi care au toate calitățile ideale ale cavalerismului. În Shahnameh, Alexandru este descris ca un copil de rege persan, dar care a fost adoptat de regele macedonean, Filip. Însa, conform lui Dante Alighieri, la Cântul 12 din Infernul, Alexandru cel Mare a ajuns în cea mai adâncă parte a râului de sânge, Cercul al șaptelea al iadului, așezat alături de cei mai mari ucigași ai istoriei. Există un
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
în epoca modernă- împaratul francez Napoleon I și-a decorat dormitorul cu un portret de-al său, iar Adolf Hitler tot menționa în discursurile sale despre expasiunea estica a Germaniei naziste, asemănând Rusia cu Imperiul Persiei și Germania cu Imperiul Macedonean. Așa cum și Alexandru a năzuit să devină asemeni lui Ahile, toți comandanții militari și-au dorit să-l depășească. Niciun alt lider militar ca el, nici măcar Ginghis Han, n-au reușit să cucerească teritorii atât de vaste într-un timp
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
împărțit în regiuni conduse de "diadohi" său "urmași" care, după ce s-au luptat între ei peste 40 de ani (323 i.Hr.-281 i.Hr.), și-au împărțit, în cele din urmă, imperiul său: Astfel, profeția biblică din Daniel 8 cu privire la Imperiul Macedonean s-a împlinit ad-litteram. În traducere numele Alexandru înseamnă „"apărătorul omului"”. Marele vis a lui Alexandru cel Mare era sa unească Grecia și să distrugă Imperiul Persan, care era cel mai mare pericol pentru orașele-stat din Grecia. Imagini
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cea din română: Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană, sunt mai multe decât în română cele terminate în "-u", în Umă și în Țărnareca această terminație existând după orice grup de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
numai cu "mai̯" + adjectivul cu articol hotărât ("mai̯ mica fętă" „fata cea mai mică”), sau analog cu cel din română: "țela mai̯ mari" „cel mai mare”. În Țărnareca, acest grad se formează cu un prefix împrumutat din macedoneană, construcția fiind tot cu "di": "nai̯marli di toț" „cel mai mare dintre toți”. Numeralele cardinale sunt aceleași ca în română, inclusiv în ceea ce privește formarea numerelor începând cu 11, cu pronunțarea specifică meglenoromânei: Aceste numerale pot primi articol hotărât: "pricazma
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
să se spele”, "si bată" „să se bată”. Reflexivul cu sens pasiv este foarte rar. De exemplu, în loc de "lǫ́na si speală" „lâna se spală” se preferă "u spel’ lǫ́na" „speli lâna”. Meglenoromâna a adoptat de la limba macedoneană exprimarea aspectelor verbale și a modurilor de acțiune cu unele mijloace specifice limbilor slave, în principal cu prefixe: Același verb poate primi mai multe prefixe, exprimând astfel mai multe aspecte sau moduri de acțiune. De exemplu, de la "măncari" „a mânca
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
infinitivul lung intră de asemenea în unele construcții specifice: Indicativul prezent Verbele de conjugarea I care au desinența "-u" la persoana I singular și "-i" la a II-a singular au și forme alternative la aceste persoane, care provin din macedoneană: "antru / antrum" „intru”, "antri / antriș" „intri”. La conjugarea a IV-a, verbele cu sufix cu infinitivul în "-ǫ́ri" au vocala ǫ́ și în sufixe: "ạmpărțǫ́s" „împart”, "tușǫ́ș" „tușești” etc. Indicativul imperfect seamănă foarte
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Observații: Indicativul mai mult ca perfect este cu totul diferit de cel din română, fiind analitic, format cu imperfectul indicativ al verbului "veari" și participiul. Este încă o coincidență cu limbi romanice occidentale ca franceza, dar tot o influență a macedonenei. Exemplu: Și mai mult ca perfectul se poate forma cu auxiliarul "iri" și cu participiul acordat, inclusiv la verbe tranzitive, tot sub influența macedonenei: Indicativul viitor O formă specifică de viitor există numai în graiul din Țărnareca, cu verbul cu
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
participiul. Este încă o coincidență cu limbi romanice occidentale ca franceza, dar tot o influență a macedonenei. Exemplu: Și mai mult ca perfectul se poate forma cu auxiliarul "iri" și cu participiul acordat, inclusiv la verbe tranzitive, tot sub influența macedonenei: Indicativul viitor O formă specifică de viitor există numai în graiul din Țărnareca, cu verbul cu sens deplin la forma de conjunctiv prezent (vezi mai jos), precedat de "ăs" sau "ă si / ă să" invariabile, analog cu tipul de viitor
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
și desinența este zero : Condiționalul prezent se formează cu verbul auxiliar "vrea" (de la "vreari" „a vrea”) invariabil + conjunctivul prezent: "vrea să cǫ́nt" „aș cânta”. Se mai exprimă și cu forma de indicativ prezent precedat de conjuncția de origine macedoneană "acu", având varianta "cu" ["(a)cu cǫ́nt" „dacă aș cânta”], sau cu conjuncția tot de origine macedoneană "tucu" + conjunctivul prezent: "tucu si cǫ́nt". În frază: "Tucu si-ń facă țeasti tšǫ́fti Domnu u̯oi
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
vrea să cǫ́nt" „aș cânta”. Se mai exprimă și cu forma de indicativ prezent precedat de conjuncția de origine macedoneană "acu", având varianta "cu" ["(a)cu cǫ́nt" „dacă aș cânta”], sau cu conjuncția tot de origine macedoneană "tucu" + conjunctivul prezent: "tucu si cǫ́nt". În frază: "Tucu si-ń facă țeasti tšǫ́fti Domnu u̯oi̯, cari si treacă pri u̯a, nu la las nidat" „Dacă Domnul mi-ar preface ciorile astea
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
terminată în r, ț, tš, ș, z sau j: "urǫ́t" „urât”, "ạmpărțǫ́t" „împărțit”, "nărăntšǫ́t" „poruncit”, "ișǫ́t" „ieșit”, "ạncălzǫ́t" „încălzit”, "prăjǫ́t" „prăjit”. Și sintaxa meglenoromânei prezintă influențe ale limbii macedonene. Sub influența macedonenei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ț, tš, ș, z sau j: "urǫ́t" „urât”, "ạmpărțǫ́t" „împărțit”, "nărăntšǫ́t" „poruncit”, "ișǫ́t" „ieșit”, "ạncălzǫ́t" „încălzit”, "prăjǫ́t" „prăjit”. Și sintaxa meglenoromânei prezintă influențe ale limbii macedonene. Sub influența macedonenei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
a pune în ordine”). În meglenoromână și "corp" este moștenit, în română fiind împrumutat. Împrumuturile lexicale cele mai vechi sunt slave. Acestea sunt comune cu celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "gol", "lupată", "deal", "drag". Cele ulterioare sunt din macedoneană, unele mai vechi, folosite în tot Meglenul, precum "tšitšă" „unchi”, "matšcă" „pisică”, "trăpiri" „a răbda, a suporta”, altele mai recente, folosite numai în actuala Republică Macedonia: "bolniță" „spital”, "doguvor" „acord, contract”, "voz" „tren”. Provin împrumuturi și din limba greacă, care
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]