1,192 matches
-
în declanșarea apendicitei acute. Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale închise. Citează cazuri de strivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cu simptomatologia unei apendicite acute. Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de stadiul evolutiv al procesului infecțios local și se clasifică în: Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular poate trece printr-o fază cronică. De multe ori acestea duc spre complicații
Apendicită () [Corola-website/Science/312975_a_314304]
-
sub aspectul comportării lor mecanice. Mai exact, sunt studiate echilibrul ("statica") și mișcarea ("dinamica") fluidelor, precum și interacțiunile dintre acestea și suprafețele solide cu care sunt în contact. Este o ramură a mecanicii mediilor continue, domeniu care modelează materia la nivel macroscopic, făcând abstracție de comportarea la nivel atomic si nuclear. , cu precădere dinamica fluidelor, constituie un domeniu de cercetare activ cu multe probleme nerezolvate sau rezolvate parțial. Mecanica fluidelor poate fi formulată printr-un formalism matematic avansat bazat pe teoria ecuațiilor
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
și plasme. Curgerea fluidelor reprezintă un fenomen complex al cărui studiu impune, pentru fiecare aplicație în parte, o serie de ipoteze simplificatoare. Ipoteza fundamentală în mecanica fluidelor este aceea a continuității: la scara de studiu a fenomenului, care este una macroscopică, toate funcțiile atașate proprietății de curgere (viteze, presiuni, densități etc.) sunt de clasă C1 (funcții continue și derivabile) pe domeniul considerat, cu excepția unor suprafețe de discontinuitate. Fluidele se consideră a fi medii continuu deformabile și izotrope, posedând un set de
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
un sistem fizic format dintr-un număr foarte mare de particule neutre (atomi în stare fundamentală sau în stări excitate, fotoni) și particule încărcate electric (ioni pozitivi și negativi, electroni) ale căror proprietăți sunt determinate de interacțiunile colective și care, macroscopic, apare neutră din punct de vedere electric. În general, plasmele conțin numeroase tipuri de particule, electroni, ioni pozitivi și negativi de sarcină diferită, diverși atomi. Pentru fiecare dintre acestea se poate defini concentrația, egală cu numărul de particule în unitatea
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
încărcate se studiază pe baza ecuației diferențiale a mișcării unde formula 28, formula 29, și formula 30 reprezintă masa, viteza, respectiv, sarcina particulei, iar formula 31 și formula 32, intensitatea câmpului electric și inducția câmpului magnetic. Modelul nu poate da informații despre particulele neutre. Modelul macroscopic prezintă plasma ca un fluid. Modelul este preluat din mecanica fluidelor la care se adaugă interacțiunea cu câmpurile electromagnetice. Particula elementară de fluid trebuie să fie suficient de mică pentru ca parametrii plasmei să nu varieze considerabil în interiorul său, dar suficient
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a fost dezvoltat de către Ludwig Boltzmann în cadrul teoriei cinetice a gazelor. Relațiile matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
aplicat sistemelor de particule la care efectele cuantice sunt semnificative (electroni, fotoni, etc.). Fie un număr mare formula 2 de molecule aflate într-o incintă cubică cu latura formula 3, cu pereți perfect elastici, în care sunt îndeplinite premisele de mai sus. Macroscopic, sistemul este în echilibru termodinamic la temperatura formula 4. Microscopic, este într-o stare staționară. Conform Legii lui Pascal presiunea este aceeași pe toate fețele cubului. Energia formula 5 a sistemului este constantă, iar energia formula 6 a unei molecule variază aleatoriu în urma
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
medie este: unde formula 8 este "viteza medie pătratică" a moleculelor. Energia sistemului va fi: de unde se obține expresia vitezei medii pătratice: Considerând că formula 11 din molecule lovesc un perete, fiind reflectate, deci fiecare îi cedează un impuls formula 12, la nivel macroscopic suma impulsurilor cedate este egală cu o forță formula 13 care acționează un timp formula 14, apărând pe perete o presiune formula 15: Timpul formula 14 corespunde timpului de parcurgere de către o moleculă a laturii cubului: de unde: sau, cu formula 20 (volumul cubului): care este
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
funcția de distribuție Bose-Einstein formula 72, pentru cazul cuantic translațional, funcția de distribuție se poate scrie sub forma:formula 73. Aplicând aparatul matematic propriu statistici cuantice se deduc energia gazului perfect, ecuația de stare termică, respectiv expresia oricărui alt parametru de stare macroscopic. Forma explicită a ecuației de stare a gazului Bose se scrie sub forma: formula 74 <br> </br>formula 75. Presiunea gazului perfect Bose diferă de presiunea gazului perfect clasic care este formula 76. Abaterea de la comportarea gazului perfect clasic se numește "degenerarea gazului
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
științifică "Nature" , unde profesorul Eugene Polzik și comanda sa din Niels Bohr Institute din Copenhagen University, Danemarca, a făcut un salt mare în studierea teleportării. În experiment s-a teleportat informația de la o rază slabă de lumină la un obiect macroscopic ce conținea mii de milliarde de atomi, ce se aflau la distanța de jumătate de metru unul de altul. Această tehnologie folosește entanglement cuantic și măsurări cuantice. Există cîteva metode ipotetice de a transporta materie dintr-un loc în altul
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
fără a exista în spațiul dintre ele, această deplasare se poate numi teleportare, pentru că satisface definiția de teleportare. Nu este clar, dacă duplicarea unei persoane necesită reproducera exactă a stării sale quantice, cu ajutorul teleportării cuantice, care distruge originalul, ori măsurările macroscopice sunt suficiente. În versiunea nedestructivă, orice act de teleportare creează o copie nouă a persoanei. Așa tehnologie ar avea aplicații ca medicina virtuală, unde manipulând datele stocate în mașină, s-ar putea scimba datele fizice ale persoanei. Teleportarea dimensională este
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
este, la limită, echivalentă cu cea restrânsă pentru câmpuri gravitaționale slabe). La scară foarte mică (la lungimi de ordinul distanței Planck și mai mici) trebuie să fie luate în calcul și efectele cuantice, de unde rezultă gravitația cuantică. Totuși, la nivel macroscopic și în absența câmpurilor gravitaționale puternice, relativitatea restrânsă a fost testată experimental, obținându-se un grad extrem de înalt de precizie (10) Datorită libertății pe care o acordă teoria de a alege cum să se definească unitățile de distanță și timp
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
constituie fundamentarea matematică a principiilor electrodinamicii clasice, teoria macroscopică a câmpului electromagnetic. În memoriul intitulat "O teorie dinamică a câmpului electromagnetic (A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field)", publicat în 1864, Maxwell a formulat „ecuațiile generale ale câmpului electromagnetic” ca „douăzeci de ecuații” pentru „douăzeci de cantități variabile”, precizând
Ecuațiile lui Maxwell () [Corola-website/Science/310281_a_311610]
-
a vidului formula 15. În studiile teoretice sunt utilizate adesea sistemul de unități Gauss și sistemul de unități Heaviside-Lorentz. În tabelul precedent apar densitatea de sarcină și densitatea de curent "totale"; ele includ atât sursele "libere" (sarcini și curenți la scară macroscopică), cât și sursele "legate" (induse la scară microscopică în mediul material de câmpul electromagnetic, prin polarizare și magnetizare). În aplicații este convenabil să apară explicit doar sursele libere; celelalte sunt absorbite în două câmpuri auxiliare, câmpul electric indus formula 16 și
Ecuațiile lui Maxwell () [Corola-website/Science/310281_a_311610]
-
kPa. În tehnică se spune "o suprapresiune de 220 kPa". În fluide în repaus moleculele sunt în continuă mișcare browniană. Deoarece numărul de molecule este foarte mare și mișcarea lor individuală este aleatoare nu se observă nicio mișcare la nivel macroscopic. Dacă fluidul este închis într-un vas, se va constata existența unei presiuni pe pereții vasului datorită impactului moleculelor fluidului cu pereții. Indiferent unde ar fi plasați acești pereți, chiar în vas, presiunea va fi aceeași peste tot. Vasul s-
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
trei scalari, tensorul de ordinul al doilea de nouă scalari etc., și, în consecință, mărimea fizică vectorială se definește cu ajutorul a trei mărimi scalare etc. Definirea scalarilor și în particular a numerelor reale, care interesează în special în teoria mărimilor macroscopice, se face în cadrul teoriei mulțimilor (respectiv teoriei structurilor algebrice), pornind de la existența unor relații și proprietăți matematice. Prin aplicarea raționamentelor teoriei structurilor algebrice, se selectează din mulțimea proprietăților fizice, acele proprietăți care pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
să efectueze un schimb de energie (sub formă de căldura Q sau de lucru mecanic L) și de substanță. Celelalte corpuri, ce sunt în afara suprafeței de control, se consideră a fi mediul exterior sau mediul ambiant. Sistemele termodinamice sunt sisteme macroscopice, compuse dintr-un număr foarte mare de particule (intuitiv, molecule) în continuă mișcare, care interacționează permanent între ele. Dimensiunile unui sistem sunt mult mai mari decât ale componentelor sale, astfel că în cadrul lor sunt valabile legile statistice, în special media
Sistem termodinamic () [Corola-website/Science/309283_a_310612]
-
element chimic sintetic din categoria actinidelor, care are numărul atomic 100 și simbolul chimic Fm. Este cel mai greu element ce se poate obține prin bombardarea cu neutroni ai elementelor ușoare și ultimul element ce se poate obține în cantități macroscopice, dar nu s-a reușit încă obținerea de fermiu metalic pur. Se cunosc 19 izotopi, din care Fm este cel mai stabil, având timp de înjumătățire de 100,5 zile. A fost descoperit prima dată în resturile rămase de la explozia
Fermiu () [Corola-website/Science/305094_a_306423]
-
starea cuantică, numită și funcția de undă sau vectorul de stare, este cea mai cuprinzătoare descriere care poate fi făcută unui sistem fizic. Soluția ecuației lui Schrödinger descrie nu numai sistemele atomice și subatomice, atomi și electroni, ci și sistemele macroscopice, posibil chiar întregul univers. Ecuația a fost numită astfel după Erwin Schrödinger, cel care a dedus-o în 1926. poate fi matematic transformată în formularea matricială (a mecanicii cuantice) a lui Heisenberg, precum și în formularea integralei de drum (a mecanicii
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
termenul de « quanton » pentru a desemna obiectul quantic în sine și nu proprietățile sale, dar acest termen nu s-a impus în vocabularul științific . Dificultatea rezidă în faptul că noțiunea de undă este antinomică noțiunii de particulă. Percepția la nivel macroscopic face să se creadă că o particulă este un obiect "solid" iar unda este o formă de "energie", ceva în mișcare, așadar contrară principiului material, solid, fix. Acest sens etimologic ne face să admitem cu dificultate că un corp poate
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
nu este nici cerc, nici pătrat, diferența se explică prin modul de proiecție. Această dualitate « undă-particulă » rămâne o problemă de actualitate deoarece fenomenele de măsură la nivel cuantic se lovesc pe deplin de modul de percepție al realității la nivel macroscopic. Pentru a ieși din impas, au fost propuse câteva soluții precum « Interpretația de la Copenhaga » prin care se susține că fizica cuantică nu descrie realitatea în ea însăși, ci tot ce se poate cunoaște despre realitate. Ultima tentativă de conciliere privind
Undă () [Corola-website/Science/303434_a_304763]
-
se definește ca fiind eliminarea urinei ce conține sânge provenit din aparatul urinar situat deasupra uretrei anterioare. În practica medicală întâlnim hematurie microscopică în care hematiile variaza între 1.000 ml/min și 1.000.000 ml/min și hematurie macroscopică în care numărul de hematii sunt peste 1.000.000 ml/min. Hematuria macroscopică determină apariția urinei de culoare roșie sau brună, însă sunt numeroase substanțe care pot modifica aspectul urinei, aceasta având un aspect asemănător cu hematuria (rezultat fals
Hemoragie () [Corola-website/Science/313009_a_314338]
-
deasupra uretrei anterioare. În practica medicală întâlnim hematurie microscopică în care hematiile variaza între 1.000 ml/min și 1.000.000 ml/min și hematurie macroscopică în care numărul de hematii sunt peste 1.000.000 ml/min. Hematuria macroscopică determină apariția urinei de culoare roșie sau brună, însă sunt numeroase substanțe care pot modifica aspectul urinei, aceasta având un aspect asemănător cu hematuria (rezultat fals pozitiv): Hematuria macroscopică poate fi apreciată etiologic după aspectul culorii urinei, astfel că urina
Hemoragie () [Corola-website/Science/313009_a_314338]
-
numărul de hematii sunt peste 1.000.000 ml/min. Hematuria macroscopică determină apariția urinei de culoare roșie sau brună, însă sunt numeroase substanțe care pot modifica aspectul urinei, aceasta având un aspect asemănător cu hematuria (rezultat fals pozitiv): Hematuria macroscopică poate fi apreciată etiologic după aspectul culorii urinei, astfel că urina de culoare roz-roșie sugerează hematurie extraglomerulară, culoare roșie murdară apare în hematuria de origine glomerulară. Aspectul de "zeamă de carne" apare datorită timpului prelungit de tranversare a nefronului de către
Hemoragie () [Corola-website/Science/313009_a_314338]
-
este similară cu aceea a unui mușchi. Cu cît tumoră este mai bine diferențiată în țesutul adipos matur, cu atît este mai radiotransparenta. Pe masura ce LS evoluează, pot fi întîlnite în aceeași tumoră arii de radioopacitate associate altora de radiotransparenta. A. Macroscopic: LS sînt de obicei tumori mari, cele vechi sînt chiar enorme, în special în localizările retroperitoneale. Pot fi tumori multilobate, delimitate adesea de o pseudocapsula. Delimitarea este de fapt o iluzie pentru că pseudocapsula este histologic un strat de țesut reactiv
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]