1,476 matches
-
Nichita Danilov S-au scurs șapte ani de la trecerea în cele eterne a Magistrului Mihai Ursachi, altădată un simbol, o legendă vie a Iașului, astăzi un poet intrat într-un straniu con de umbră, un fel de pîlnie a lui Stamate a istoriei noastre literare, unde adeseori gloria postumă se vinde și se cumpără
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
și scriitorii care îl adulau pe vremuri, azi ridică neputincioși din umeri. Pentru ei, Mihai Ursachi e un autor clasat. Poezia lui li se pare prea afectată. Pornind de la aceste la suspiciuni, ce s-au așezat precum praful peste cărțile magistrului, am trecut și eu, la rîndul meu, printr-un șir de îndoieli. Poate, mi-am zis, m-am înșelat asupra mesajului poeziei sale. Poate ea nu e chiar atît de valoroasă precum mi s-a părut. Recitind-l însă, am
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
din cer și pe pământ nu-și va câștiga nici a mia parte prin muncă”. Lui Mihai Ursachi, care avea aversiune față de marxism, și tot ce era legat de propaganda față de muncă, citatul acesta îi servea drept argument. În afară de aceasta, magistrul lăsa să se înțeleagă, fie și în subsidiar, că pentru a-și provoca stările de transă apela la rețeta lui Baudelaire. După cum lăsa să se înțeleagă că ar fi fost și posesorul unor secrete esoterice, accesibile spiritelor înalte. În camera
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
lor de către generațiile de public nu și-au pierdut valoarea, ci dimpotrivă...” Plecînd de aici, îmi vin în minte cele două versuri din cunoscutul poem ursachian intitulat Post-scriptum. Traversaliile mari sau cele patru estetici. Poezia pe care a scris-o magistrul Ursachi pe vremea cînd se credea pelican, și care sună astfel: „Un om din Tecuci avea un motor/ dar nu i-a folosit la nimic....”. În cazul receptării în timp a artei, sensul acestei poezii se schimbă. Motorul începe să
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
încă marii profesori pe-acolo. Care nu fuseseră dați afară sau arestați în anii '50. Mă pot gîndi la cei cu care am intrat - didactic - în contact. Era profesorul Alexandru Dima, numit, cu un amestec de respect și de maliție, "magistrul Dima", om de carte întinsă, venind dintr-o trenă augustă, Vianu, cu morgă lejeră, detașată. Cursurile sale de literatură universală umpleau amfiteatrul II 8 și nu numai cu noi, cei "la zi", ci și cu lumea încă subțire a orașului
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
trotuar, în soare, mîncînd cireșe dintr-un toc pe care-l ținea, galant, Dima și din care celălalt se servea cu distincție galică, era spectacol vivant. Unul anulînd cumva morga catedratică. Acuma văd pictorul din studentul filolog. De altfel, cu "magistrul" mă vedeam mult mai tîrziu, aproape anual, dar la fel de emoționat, cînd lucram de-acuma la "Cronica", întreținîndu-mă la un... salam de Sibiu și la o bere ("Lasă, dragă, plătesc eu!"), pe terasa de la Cumpătu. Ambele nume mi-au fost evocate
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
prade, să se arză și să se sfărâme până la pământ toate casele și toate bisericile". Dintre acestea din urmă, stilistice, cel puțin patru par a fi străine de penița lui Odobescu. Iată-le - în Mihnea-Vodă cel Rău: ,magistratul orașului" în loc de: ,magistrul orașului" (eroare din ignoranță editorială); ,un tânăr gata să spele în sângele tiranului necinstea unei surori jertfită de dânsul", în loc de: ,un tânăr ș...ț gata să spele în sângele tiranului necinstea unei surori siluită de dânsul", frază în care adjectivul
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
metodei pe care am expus-o, deși metoda în sine nu e riguroasă și nu poate fi preluată de alte studii. Analizele lui Greenblatt și Gallagher sînt fascinante și inimitabile. Ele nu te învață propriu-zis nimic, dar sînt adevărate revelații. Magistrul spiritual de la care se reclamă cei doi este Erich Auerbach, cu a sa carte Mimesis. Cum ar putea fi imitate interpretările literare ale lui Auerbach, concentrate și ele într-un detaliu textual a cărui semnificație e apoi generalizată la nivelul
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
domestice și planul oniric în care sintaxa poetică se poate răsuci în fel și chip, rotind în jurul baobabului sau punând pe urma nimfelor numeroase proiecții ale deplinei libertăți. Asemeni lui Leonid Dimov, dar fără luxurianța imagistică și feeria lexicală a magistrului, Emil Brumaru se îndepărtează programatic de modelul liric abstract al generației lui Nichita Stănescu, deschizându-și universul pe orizontală, într-o consistentă și proaspătă imanență. Lumea e la doi pași de noi, pare să ne spună poetul. Este suficient să
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
ține de cele ale optzecismului, "luînd-o de cu zori pe șleaul bătut de extaticii de dinainte și cultivînd și el, într-o descendență adesea marcată, sintaxa inflamată, gonflabilă și arborescentă". Un adevărat regal îl constituie textul intitulat Duelul sau gîlceava magistrului cu discipolul, închinat volumului Limitele puterii sau mituirea martorilor, scris la două mîini de către M. Ivănescu și regretatul Iustin Panța. Imaginea critică ia naștere din succesiunea unor secvențe epice, care mustesc de un haz derivat din ideea dedublării auctoriale - să
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
poet sibian și-a asumat condiția de discipol nu putea să nu ducă, în cele din urmă, la un atentat. Cu consimțămîntul maestrului, acest atentat e pus la cale în Limitele puterii sau mituirea martorilor (Ed. Litera, 1994), în care magistru și învățăcel trag, cînd pe rînd, cînd simultan, unul asupra altuia, salvele discursive fiind menite nu atît să-l doboare pe vreunul sau altul, cît să-l stimuleze". Întorcînd pe dos așteptările, criticul ne atrage atenția, fără a surîde, precum
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
codul cosmic care o informează. Dumitru Mureșan e un pitagorician ce vede în exultanța florală manifestul unei geometrii invelate, percepînd în pitorescul grădinii euritmia beatudinală a numerelor ca principii". Ca și, despre M. Ivănescu: Deși pare a fi cedat inițiativa, magistrul e, de fapt, cel care polifonizează discursul, insinuînd puncte de fugă, adăugînd registre deviante și mutînd linearitatea poemului într-o stare prismatică". Dar detentele pur contemplative sînt îndeajuns de rare la Al. Cistelecan, care nu se poate desprinde de maniera
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
Dumnezeu iar Dumnezeu era Cuvîntul. Pentru un tbărpoet recunoașterea de către un venerabil și prețuit scriitor are o valoare pe care biografia literară o lui Eugen Jebeleanu, apărută în „Contemporanul", care îți e dedicată. Prea puțini dintre saiitani ajunși la vîrstele Magistrului mai au generozitatea de a scrie despre tineri. Cum ai primit vestea acelei tablete literare? Ce drumuri ți s-au deschis? L-am cunoscut pe Eugen Jebeleanu datorită slujbei de redactor, așa cum am cunoscut și alți scriitori importanți. L-am
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
un făcăleț”. Dincolo de stil, ceea ce izbește din primele zeci de pagini ale romanului este maniera complet neverosimilă, chiar brutală, aș zice, în care autorul alege să insereze elementul mistico-fantastico-supranatural în trama epică. Redau un fragment care mi se pare edificator: „Magistrul Dolfus de la Museion, care se pretindea reîncarnarea patriarhului Avraam, obișnuia să doarmă pe verandă și a strănutat. Păsările din jur, speriate, au zburat peste acoperișurile sângerii. O clipă mai târziu s-au găinățat deasupra luminatei Curți - semn extrem de rău. Atunci
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
de după 11 Septembrie a făcut posibil ca un bolșevic impenitent precum Ion Iliescu să semneze în numele nostru aderarea României la NATO. Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din decizia noastră de-a îmbrățișa normalitatea n-ar mai rămâne decât rictusul enigmatic al colhoznicului Ion Ilici.
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
îndârjire. Așa a procedat de la bun început. Modelele sale literare și filosofice au rămas neschimbate, consacrând, cu fiece apariție editorială, un sistem al abisalității. De altfel, cel mai recent roman al său, Craii și morții, pornește de la ideile esoterice ale magistrului Vasile Lovinescu din Al patrulea hagialâc (1981). Ucenicul i-a urmat ipotezele, plusând în romanul său despre Craii de Curtea Veche, cu fantazări agreabile. Craii și morții nu este o rescriere în notă proprie a romanului matein. Dan Stanca suprapune
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
despre care vorbesc aici e nu doar marginală, minoritară și penibilă în sine, dar e privită cu ironie chiar de colegii de generație. Adevărul gol-goluț e că tovărășeii sunt plicticoși de moarte, că dincolo de aerul pompos al limbajului papagalicit după magiștri la fel de obtuzi ca și ei nu se află nimic. Dar chiar nimic - celuloză sută la sută. Se aud și se citesc ei între ei, publică în reviste cu tiraj confidențial, găsind scuza lipsei de ecou în blocada instituită, nu-i
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
partenerul lui Brad Pitt, el nu e altul decît magnificul Anthony Hopkins, care iradiază atîta concentrare "pe stare" și o atît de profundă umanitate, încît înnobilează totul în jur, inclusiv pe Brad Pitt... Anthony Hopkins e ales de Moarte că magistru în ale Vieții. Un magnat "de presă" care, cu cîteva zile înainte de a împlini 65 de ani află că va muri, află că propria companie îi e furată și mai află că fata lui s-a îndrăgostit de Moarte! În
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
de ani află că va muri, află că propria companie îi e furată și mai află că fata lui s-a îndrăgostit de Moarte! În vacanță, Moartea are o mare pofta de viață. Și simt al umorului. Cînd vede că magistrul face o criză de nervi, moartea îl avertizează: "Faci infarct și-mi strici vacanță!" De ce l-a ales Moartea tocmai pe El? Probabil, conform unui cunoscut titlu, Moartea citise ziarul. Și a ales un învingător pentru care Adevărul e mai
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
în pașalâc. Tot în- tr-un incendiu, dar în 1738, avea să fie distrusă una din cele două biserici ortodoxe existente în orașul ocupat (de asemenea în cartierul Palanca Mare). În „Feuerordnung“ - un prim regulament de prevenire a incendiilor - dat de către magistrul comunal în 1718, ni se arată că „rascienii au în Palanca Mare o veche biserică al cărei turn e foarte înalt“. Cealaltă construcție avea să-și servească enoriașii până în 1746, când „s-a zidit biserica Sf. Gheorghe din Fabrică“, aceasta
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
alții surzi și orbi la contexte și insensibili la nuanțe. I-am recitit de curând un mic studiu din 1996 (introdus în volumulculegere Constelații literare, 1998) despre G. Călinescu cel din primii ani de după 1944, în care iubirea admirativă pentru magistru nu-i obnubilează nicio clipă voința și capacitatea de a disocia, cu o acribie deopotrivă profesională și etică, între regretabila lui publicistică politică și cea literară, de apărare a esteticului. Sau, recitindui articolele de după 1948, formulând distinguo-uri ca acesta: „Oricât
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
artistic, de la un acompaniament mult prea consistent al concertului mendelssohnian și până la acea impresionantă realizare, în primă audiție la noi, a versiunii orchestrale a poemelor din ciclul "Gaspard de la nuit" de Maurice Ravel; compozitorul româno-francez Marius Constant are meritul de magistru în a fi exploatat aici, în plenitudinea ei, ideea raveliană a relației dintre timbre și armonie în definirea cu sens oniric a poemelor romantice datorate lui Aloysius Bertrand. Este meritul instrumentiștilor Orchestrei Naționale Radio de a fi răspuns acestei solicitări
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
deplin explicabil. Epistolarul Mircea Eliade - Ioan Petru Culianu (din rațiuni pe care sincer nu le înțeleg volumul poartă semnătura lui Ioan Petru Culianu) ar trebui să ofere cititorului de azi revelații în două domenii: trecutul interbelic de extremă dreapta al magistrului și posibile motivații doctrinare pentru asasinarea discipolului (s-a sugerat că o implicare în abominabila crimă ar avea cercurile de legionari din Statele Unite și Canada " Matei Călinescu este de părere că și agenți ai fostei Securități ar fi avut oarece
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
lui Ivan Ilici, cel care, aflat pe ultimul prag, pronunța iată-mă pe post de iartă-mă, convins că, totuși, se va face înțeles de cine trebuie: „abia aștept ziua când concetățenii mei/ vor spune creiol în loc de creion/ maristul în loc de magistrul/ și parmec în loc de farmec/ atunci voi zice luați gumină și tergeți/ trecumpănitor și velectorat/ ba calendac 2009 și îmi pare tame bostim că/ vunta n-a mai avut loc în palilea/ nu vă alintați în papară fericol de moarte// atunci când
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
de către generosul lor editor, s-a manifestat printr-o tăcere aproape totală: cu șase ani înainte, în 1948, fusese desființată Biserica Greco-Catolică din România, iar Școlile Blajului erau școli confesionale. La centenarul acestor școli, Timotei Cipariu, cel mai învățat dintre magiștrii care s-au perindat pe la catedra acestor școli a rostit un memorabil discurs, pagină antologică a oratoriei românești, în care fixează locul acestor instituții de învățământ în istoria învățământului românesc: "Căci, care loc la națiunea română, care școală între toate
Mircea Eliade despre Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/9597_a_10922]