1,162 matches
-
creștine, încă amenințate de Islam. Desigur, cuceririle l-au ajutat pe Carol să-și întărească poziția, trezoreria sa fiind aprovizionată cu aur în cantități uriașe. După cum a remarcat conchistadorul Bernal Diaz : „"Am venit să-l servim pe Dumnezeu și pe Maiestatea noastră, ... și de asemenea ca să ne îmbogățim"”. În 1550, Carol a organizat o dezbatere la Valladolid, privind moralitatea forței folosită împotriva populației indigene a Americii spaniole. După moartea bunicului său din partea tatălui, Maximilian I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, în
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
schimb, „Arhipelagul Malaez”. În 2005, noul "Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române" ("DOOM", ediția a II-a, 2005) a impus drept unică formă corectă a denumirii acestei țări, în limba română: „"Malaysia"”. Conducătorul Suprem al statului Malaezia este Maiestatea Sa Tuanku Mizan Zainal Abidin ibni Sultan Mahmud Al-Muktafi Billah Shah. Malaysia este o federație de treisprezece state ("negeri-negeri", la singular: "negeri") și trei teritorii federale ("wilayah persekutuan"). Unsprezece, din cele treisprezece state ("negeri-negeri"), precum și două, din cele trei teritorii
Malaezia () [Corola-website/Science/299347_a_300676]
-
limba franceză "Gouverneur général du Canada" sau "Gouverneure générale du Canada") este reprezentantul viceregal oficial al monarhului britanic în Canada. Din 1947, conform actului cunoscut sub numele de "Letters Patent", este și comandantul șef al forțelor militare canadiene, acționând, în numele Maiestății Sale la conducerea efectivelor militare canadiene. Canada este un stat independent din 1867, un dominion britanic, cunoscut și sub numele de Dominionul Canadei (în limba engleză Dominion of Canada). Ca atare, teoretic, Canada este o monarhie, mai exact o monarhie
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
din 1867, un dominion britanic, cunoscut și sub numele de Dominionul Canadei (în limba engleză Dominion of Canada). Ca atare, teoretic, Canada este o monarhie, mai exact o monarhie constituțională al carei șef de stat este monarhul britanic, din 1952 Maiestatea Să Regina Elisabeta a II-a. Datorită independenței Canadei, conform actului de independență, BNA Act din 1 iulie 1867 (reluate mereu până la Constitution Act, 1982), puterile efective ale Guvernatorului General al Canadei sunt de fapt foarte limitate, această funcție fiind
Guvernatorul General al Canadei () [Corola-website/Science/298895_a_300224]
-
împotriva Spaniei: "Dacă regina ar fi crezut în oamenii săi de război ca și în scribii ei, am fi redus pe vremea ei acest mare imperiu în bucăți, iar regii lor în smochine și portocale, ca în vremurile bune. Dar Maiestatea sa a făcut totul pe jumătate și din invaziile meschine, spaniolii au învățat să se apere și și-au văzut propriile slăbiciuni". Chiar dacă unii istorici au criticat-o pe Elisabeta pentru aceleași motive, de cele mai multe ori judecata lui Raleigh a
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
idea de pluralitate a termenului Elohim este arătat în special prin faptul că este construit aproape invariabil cu un verb predicativ la singular și preia und atribut adjectival la singular. Elohim trebuie explicat la un plural intens, denotând măreție și maiestate, fiind egal cu Dumnezeul cel Mare" . Termenul "Elohim" este însă folosit și pentru alți dumnezei: în este folosit pentru zeul filistean Dagon (cel cu coadă de pește), iar în , pentru zeul asirian Nisroc. Pentru un evreu vorbind cu un filistean
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al Întregii Rusii ("Божию Милостию, Император и Самодержец Всероссийский") după care urma lista teritoriilor peste care se întindea autoritatea lui. În conformitate cu articolul 59 al Constituției Ruse din 23 aprilie 1906, "... titlul complet al Maiestății Sale Imperiale este după cum urmează: Noi, ------ prin mila lui Dumnezeu, Împărat și Autocrat al Întregii Rusii, Țar al Moscovei, Kievului, Vladimirului, Novgorodului, Astrahanului, Poloniei , Siberiei, Crimeii, Georgiei, Stăpân al Pskovului, Mare Duce de Smolensk, Lituania, Volkinia, Podolia și Finlanda, Prinț
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
pentru a treia oră și s'a zugrăvit după cum se vede cu ajutoriul titorilor enoriași și altor persone prevădzute măi josu. Aciastă lucrare sa început în anulu ... Ianuarie 29 și s'a terminat în anul 1889 Marte 10 în dzilele Maiestăți Salle Regelui Carol I și Reginei Elisabeta și s'a sfințit cu bine-cuvîntaria Sfinției Salle Părintelui Episcop al Eparhiei Rîmnicu Noului Severin D. D. Ghenadie. astă-dzi 13 Aprelie de Părintele Protoereu al judeciului P Cătărășanu. Preotu Biserici Ștefan Bălăcean. Cîntăreț
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
aflați printre refugiați, planurile sale de înființare a unei unități militare evreiești. După numeroase demersuri pe lângă autoritățile militare britanice din Egipt, ele au acceptat constituirea unui regiment evreiesc numit „Regimentul Sion al conducătorilor de catâri” (Zion Mule Corps) în cadrul armatei Maiestății Sale. Acest regiment, alcătuit din câteva sute de soldați, avea drept misiune aprovizionarea combatanților britanici din prima linie în Bătălia de la Galipoli. Trumpeldor a fost însărcinat cu comanda regimentului. Jabotinski, însă, nu s-a mulțumit cu aceasta, deoarece el aspira
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
care clericii catolici le revendicau ca aparținându-le de drept. Protestanții, care considerau aceste terenuri ca fiind sub jurisdicția regelui, nu a Bisericii Catolice, au considerat acțiunea mai sus-amintită ca o violare a dreptului la libertate religioasă garantată de "Scrisoarea Maiestății" emisă de împăratul Rudolf al II-lea în 1609. Protestanții s-au temut ca Ferdinand, un catolic ferm, va revoca toate drepturile protestanților de îndată ce avea să se urce pe tronul imperial. Pe 23 mai 1618, o adunare a protestanților prezidată
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
se urce pe tronul imperial. Pe 23 mai 1618, o adunare a protestanților prezidată de contele Thurn, au judecat doi guvernatori imperiali, Wilhelm Grav Slavata (1572-1652) și Jaroslav Borzita Graf Von Martinicz (1582-1649), pentru încălcarea libertății religioase garantate de "Scrisoarea Maiestății". Cei doi au fost găsiți vinovați. Cei doi, împreună cu secretarul lor Philip Fabricius, au fost aruncați pe ferestrele Cancelariei Boemiei. Cei trei au căzut pe o grămadă mare de gunoi de grajd și au scăpat nevătămați. Philip Fabricius a fost
Defenestrațiile de la Praga () [Corola-website/Science/306929_a_308258]
-
împărat era doar acela de autocrat paternalist, care își guvernează poporul prin orice mijloace găsește necesar. Având experința revoltei decembriste, Nicolae a fost hotărat să țină în frâu toată societatea rusă. Poliția secretă, așa numita Secția a treia a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale, a creat o uriașa rețea de informatori și spioni, gestionată cu ajutorul jandarmeriei. Guvernul a exercitat cenzura și controlul strict în domeniile educației publice, presei și a tutror manifestărilor vieții publice. În 1833, ministrul educației, Serghei Uvarov, a conceput
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
mai mult, "primind, mărturisind și crezând toate câte le mărturisește ea (Roma), dar mai ales cele patru puncte în care știam că ne deosebim până acum, care ni se arată în prea milostivul decret și în diploma prea sfintei sale maiestăți". Cuprind semnăturile a 38 de protopopi, cu 37 peceți și transcrierea în latinește a numelui și sediului. După ultimele semnături protopopești: ""Și așa ne unim cu acești ce scri mai sus, cum toată legea noastră, slujba Besericii, leturghia, posturile și
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
ministrul afacerilor străine al Rusiei, însoțită de o recomandare din partea lui Ipsilanti care l-a descris ca: „prieten, confident și păstrător al bogățiilor lui Teresenicli-Oglu, - persoană foarte importantă pentru interesele noastre, pentru principat și, îmi permit să spun, pentru interesele maiestății sale imperiale”. Prințul Czartoryjski a consimțit să-l înscrie pe Manuc în registrele cetățenilor ruși, ca „armean din Astrahan”, cu numele de familie de Martirosian (după prenumele tatălui său) și cu locul nașterii de Erevan . În mai 1806, consulul Bolkunov
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
murim cu capul sus, fără să ne mânjim sufletele [...] punându-ne [...] semnătura pe condamnarea noastră la moarte"”. Știrbey a spus că, deși Regina „"judeca absolut corect"” în unele privințe, era nedreaptă față de Rege cerându-i „"să opună singur rezistență, pentru că Maiestatea sa nu putea reuși dacă nu era susținut de... oameni responsabil"”. Maria a replicat că „"în această țară nu există bărbați și îmi este rușine că sunt Regina unor lași!"” Regina l-a câștigat de partea ei și pe principele
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
aceste coloane dau cu adevărat o impresie de viu și mers aievea. Din ancadramentul lor central - ținând loc de despărțire între partea de la intrare și sanctuarul bisericii -, interiorul acesteia, discret înveșmântat în zugrăveala pictorilor aici amintiți, apără într-o calmă maiestate, ca un adânc îndemn la reculegere. În pronaos se află mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatră, cea mai valoroasă din punct de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumați (1529), care îl înfățișează pe viteazul domnitor
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prințului pământean Alexandru Ioan Cuza. Pseudonimul literar al reginei Elisabeta I a României era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”. Maiestatea Sa se fotografia în fața mașinii de scris și este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de mașini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
stabilit ferm prin lege că nu îngăduia căsătoria moștenitorului decât cu o fată străină. Consiliul de miniștri s-a împotrivit categoric în frunte cu prim-ministrul Lascăr Catargiu, moldovean vârstnic și cu o limbă lată care i-a spus reginei:"Maiestate, aiasta nu se poate!", referindu-se la idila prințului cu preafrumoasa poetă. Cel care a intervenit autoritar a fost regele însuși, care a expediat-o pe regină la castelul natal din Neuwied pentru vreo doi ani, iar Ferdinand s-a
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
A înapoiat, de asemenea, Barcelona Spaniei și cuceririle sale din Canada Angliei. Cu alte cuvinte, Franța a pierdut toate cuceririle făcute după pacea de la Nijmegen. Ludovic a suportat umilința de a trebui să-l recunoască pe Wilhelm de Orania drept "Maiestatea Sa William al III-lea, rege al Angliei". Două familii regale europene emiteau pretenții la tronul Spaniei: Habsburgii austrieci și Bourbonii francezi. În noiembrie 1700, Carol al II-lea al Spaniei moare fără a lăsa moștenitori. Prin testamentul său i-
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
împotriva Spaniei: "Dacă regina ar fi crezut în oamenii săi de război ca și în scribii ei, am fi redus pe vremea ei acest mare imperiu în bucăți, iar regii lor în smochine și portocale, ca în vremurile bune. Dar Maiestatea sa a făcut totul pe jumătate și din invaziile meschine, spaniolii au învățat să se apere și și-au văzut propriile slăbiciuni". Chiar dacă unii istorici au criticat-o pe Elisabeta pentru aceleași motive, de cele mai multe ori judecata lui Raleigh a
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
pînă cînd vei veni în slavă. De aceea, Doamne, noi, slujitorii tăi și poporul tău sfînt, amintindu-ne de fericita pătimire precum și de învierea din morți și de glorioasa înălțare la ceruri a Fiului tău, Domnul nostru Isus Cristos, oferim maiestății tale preaslăvite, din darurile tale, o jertfă curată, o jertfă nepătată, Pîinea sfîntă a vieții fără de sfîrșit și Potirul mîntuirii veșnice. Binevoiește a privi asupra lor cu față senină și blîndă și a le primi precum ai primit darurile dreptului
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
patriarhului nostru Abraham și ceea ce ți-a oferit marele tău preot Melchisedec, jertfă sfîntă, prinos nepătat. Te rugăm cu umilință, Dumnezeule atotputernic, să poruncești ca jertfa aceasta să fie adusă, prin mîinile sfîntului tău Înger, pe altarul tău ceresc, în fața maiestății tale dumnezeieiști, pentru ca noi toți care vom primi de pe acest altar preasfîntul Trup și Sînge al Fiului tău se ridică și să ne umplem de toată binecuvîntarea cerească și de tot harul. Pomenește, Doamne, și pe slujitorii și slujitoarele tale
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
familiei regale și a României. Radu a jucat un rol important în planificarea și organizarea vizitelor internaționale ale regelui Mihai I al României în 1997 și 2002 pentru integrarea României în NATO, cât și pentru crearea conceptului „Turneului Mileniului” al Maiestății Sale Regele în România din 2000. În turneele sale în NATO, Regele a vizitat Anglia, Norvegia, Belgia, Danemarca, Spania, Luxemburg și Olanda, întâlnindu-se cu șefii de stat și de guverne ai țărilor respective. Principele l-a acompaniat pe Rege
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
al Transilvaniei. La deschiderea lucrărilor acestei înalte curți judecătorești, desfășurată la Viena, la 15 iulie 1865, în prezența împăratului Francisc Iosif, baronul Reichenstein a ținut o cuvântare în care îl elogia pe președintele Tribunalului în următoarele cuvinte: „Dacă aș avea, Maiestate, proces chiar cu tatăl lui Popp, nici atunci nu m-aș îndoi a concrede cauza mea imparțialității fiului”. În calitatea sa de membru al Dietei Transilvaniei, Vasile L. Pop a contribuit la apărarea drepturilor locuitorilor români ai acestei provincii. Alături de
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
lungă durată în care cineva a deținut acest titlu). Din 1910 până la moartea ei, a fost regina mamă, fiind regină și mamă a monarhului George al V-lea al Regatului Unit, deși ea a fost în general mai mult numită "Maiestatea Sa Regina Alexandra". Îndatoririle ei publice au fost restricționate la implicări necontroversiale în acte de caritate. Odată cu moartea reginei Victoria în 1901, Albert Edward a devenit rege sub numele de Edward Albert al VII-lea, iar Alexandra regină. De la moartea
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]