5,446 matches
-
politică nu a rămas pasivă. Acțiunea Securității împotriva grupului din Munții Arnota nu a fost una de conjunctură, ci din timp pregătită. Astfel, la Ocnele Mari s-au adunat cadre de Securitate și trupe din toate județele Olteniei, sub conducerea maiorului Vistig, comandantul Regionalei de Securitate Craiova 37. În vederea intervenției, unii securiști „au lucrat informativ“ localitățile din zonă (spre exemplu, comuna Bistrița). De asemenea, au fost constituite patru grupe compuse din 14 sau 16 militari, între care și două cadre de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Am acționat cu puști mitraliere, automate și grenade. Erau susținute cu foc gurile adăpostului, iar un subofițer din trupă, foarte curajos, arunca grenade în interior. Timp de 40 de minute a durat focul - unele adăposturi au fost aprinse - astfel că maiorul Vistig, trecând cu avionul pe sus, apreciind «grava» situație, hotărâse să se intervină cu brandurile (lămurindu-se situația nu s-au folosit). Acțiunea a fost încheiată pe la orele 645, mulți bandiți au fost împușcați sau s-au împușcat între ei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împușcat în picior și un subofițer de trupe rănit ușor la cap“43. Un sublocotenent din Miliție, participant la operațiunea din Muntele Bistriței, dă mai multe elemente de identificare a acestor partizani. Astfel, acțiunea este plasată în joia Paștelui 1949. Maiorul Filip, probabil comandantul Securității Vâlcea, a trimis în munte un plutonier și un adjutant pentru a vedea care era situația cu cei 20 de partizani care fuseseră identificați acolo. Neîntorcându-se în două zile, cum era consemnul, s-a dispus
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar pe 19 iunie 1952 ultima. Condamnările s-au situat între un an închisoare corecțională și 18 ani muncă silnică 84. Știm că prin sentința nr. 1562/decembrie 1949 a Tribunalului Militar Craiova au fost condamnate mai multe persoane. Pentru maiorul Crețu din Slatina și pentru locotenentul Simescu din Piatra-Olt s-a cerut pedeapsa cu moartea, dar au primit în cele din urmă 12 ani temniță grea. Și pentru învățătorul Constantin Văduva și Nicolae Tărăsescu din Oteșani, județul Vâlcea, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Constantin Suțu 143. Constantin, Ion 434. Constantin, Nicolae 443. Constantin, Nicu 434. Constantin, v. și Chiril. Constantinescu, Tancred 407. Constantiniu, Florin 85, 337. Copilu (nume incomplet) 435, 443. Coray 133. Corciovescu, C. 401. Corfus, Ilie 79, 80, 152, 154. Cornaciu, maior 429. Cornea, Paul 126, 130. Corneille 152. Corteanu, A. 389. Cortier, Andrew 192. Cosiner, Leon 222. Cosiner, Samuel 222. Cosma de Praga (Koz’ma Pražskij) 58, 59, 61-65, 67-69. Cosma, Neagu 426. Costachi, Veniamin 131, 132, 135, 136. Costaforu, G.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
O. I. 267. Craia, Sultana 119. Creight, J.D. 477. Crepereii 477. Cretzianu, Alexandru 198, 347. Crețu, Avram 435, 47, 448. Crihan, Anton 407. Crihan, D. 405, 407. Crimca, v. Anastasie ~. Crisantia, călugăriță 445. Cristea, Miron 272. Cristea, O. 30. Cristeia, maior 429. Cristi, Vladimir 407. Cristian, V. 169, 171, 188, 206, 384, 479. Crudu, Lilia 399. Crupenski, A.N. 384, 385. Csáky, Imre 307, 316, 320, 321. Csernus, S. 56. Cucu, Vasile S. 204. Culău, colonel 429. Culevici, Vasile 364. Cunliffe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Hohenzollern 305, 309, 313, 317, 318, 321, 322, 323, 325, 326, 327, 329. Ferenț, I. 50. Fernandez 198. Fernic, I. 223. Ferrary, J.-L. 470, 471, 478. Feuvrier-Prêvotat, Cl. 468, 472. Ficker, A. 356, 357. Filip de Flandra 297. Filip, maior 442, 445. Filipescu, N. 130, 380, 381. Filitti, I. C. 141, 145, 147, 395. Flaminii 477. Flaubert 511. Floca, E. 402. Flondor, Iancu 359, 362. Flondor, Tudor 362-364. Florea, Any 337. Florea, B. N. 61. Florea, Șerban I. 447. Florea, Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Verzár Bass, M. 477. Veszprémy, László 305. Veyne, Paul 478, 479, 491, 492, 494-496. Vianu, Al. 482, 483, 485. Vibii 477. Vicirii 477. Vidal, F. 467. Vignal, M. 400. Vikan, Gary Kent 119. Villaret, A. 471. Villios, D. 130. Vistig, maior 441, 442. Vitas, Robert A. 335. Vitcu, Dumitru 93, 215, 292, 381. Vitold, Teodor 118. Vizantios, Vasile 130, 131. Vîrnav Liteanu, Gh. 182. Vîșinski 197, 200. Vlad, Ion 434. Vladimirescu, Tudor 482. Vladislav al II-lea 61. Vlaiculescu, Al. 237
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și gaulliste manifestate de o parte a opiniei publice din Franța, pentru a submina relațiile dintre această țară și celelalte state membre NATO și pentru a consolida sprijinul populației în favoarea intensificării relațiilor de prietenie cu Uniunea Sovietică 18. Stanislav Levchenko, maior KGB care a imigrat în Statele Unite în 1979, a relatat câteva exemple de situații în care Uniunea Sovietică a utilizat agenți de influență pentru a influența presa și strategia politică din Japonia 19. Printre acestea se numără: utilizarea unui membru
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
indiferența generală a râsului. Acțiunea Trans-Atlanticului este plasată în mediu argentinian, iar lumea povestită/regizată se articulează în jurul dilemei naratorului care este nevoit să decidă soarta unui tânăr polonez (Ignacy): dacă să-l redea tatălui său, onorabilul Tomasz Kobrzycky, fost maior în armata poloneză, sau să îl arunce în brațele unui puto (miliardarul excentric Gonzalo). Cu alte cuvinte, regăsim și aici predilecția lui Gombrowicz pentru acele antinomii ale spiritului care conduc la dispunerea binomică a contrariilor (maturitate/ imaturitate, tinerețe/ bătrânețe, construcție
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
Constantin Rezachevici, Cronologia..., vol. I, p. 535. 66. Vezi Constantin Rezachevici, op. cit., vol. I, pp. 513-514; Leon Șimanschi, în vol. Ștefan cel Mare și Sfânt, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pp. 47-50; Ștefan S. Gorovei, Maria Magdalena Székely, Princeps omni laude maior. O istorie a lui Ștefan cel Mare, Sfânta Mănăstire Putna, 2005, p. 9. Vezi vol. Ștefan cel Mare la cinci secole de la moartea sa, Iași, 2003 și Ștefan cel Mare și Sfânt în memoria băcăuanilor, Bacău, 2004. 67. „Avea de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
medievale și din epoca modernă, p. 420. 599. Nicolae Iorga, loc. cit. 600. Ernest Bernea, Moartea și înmormântarea în Gorjul de nord, Editura Cartea românească, București, 1998, p. 97; Irina Petraș, Știința morții, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995. 601. Vezi Petru Maior, Propovedanii la îngroparea oamenilor morți, Editura Elie Dăianu, Cluj, 1907, p. 17. 602. Vezi Ernest Bernea, op. cit., p. 91. 603. Vezi Violeta Barbu, De bono coniugali, pp. 154 și urm. 604. Vezi Dionisie din Furna, Carte de pictură, Editura Meridiane
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
SOCIETATEA ACADEMICĂ „PETRU MAIOR”, asociație înființată la Budapesta în 1862. Inițiativa aparține studenților români de la Universitatea din Pesta (Budapesta), pe care societatea îi va reprezenta până în 1918, ulterior membrii fiind studenți români de la Universitatea din Cluj (1919-1934, 1938-1946, din 1991). Este o asociație cu
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
publicație apărută la Târgu Mureș, lunar, din aprilie 1925 până în iunie 1929, cu subtitlul „Revistă literară și științifică”; de la numărul 2/1928 subtitlul se schimbă în „Revistă a liceelor militare”. A fost editată de Liceul Militar „Mihai Viteazul”, sub supravegherea maiorului Vasile Nădejde, director de studii, a profesorilor de specialitate și sub conducerea unui comitet compus din elevi. Din colegiul de direcție mai fac parte colonelul Petre Dobriceanu și maiorii Gheorghe Urziceanu și Vasile Vasiliu. Adevăratul animator al revistei este însă
SOIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289776_a_291105]
-
militare”. A fost editată de Liceul Militar „Mihai Viteazul”, sub supravegherea maiorului Vasile Nădejde, director de studii, a profesorilor de specialitate și sub conducerea unui comitet compus din elevi. Din colegiul de direcție mai fac parte colonelul Petre Dobriceanu și maiorii Gheorghe Urziceanu și Vasile Vasiliu. Adevăratul animator al revistei este însă Nicolae Sulică. Rubrici: „Revistele noastre”, „Însemnări literare”, „Supplementum latinum”, „Pagina matematică”, „Pagina franceză”, „Pagina istorică”, „Pagina științifică”, „Partea distractivă”, „Poșta redacției”. Majoritatea textelor literare și științifice apărute sunt încercări
SOIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289776_a_291105]
-
ȘONȚU, Alexandru I. (23.IV.1862, Focșani - 23.XI.1941, București), poet și publicist. Probabil din aceeași familie de militari care l-a dat pe maiorul George Șonțu, unul din eroii de la Plevna, Ș. a absolvit Liceul „Matei Basarab” și a obținut licența în litere, drept și filosofie la Universitatea din București. A fost profesor la Liceul „Cantemir Vodă” și la Școala Normală a Societății pentru
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]
-
nu Împărtăși soarta predecesorilor, iar pe de altă parte, teama ca nu cumva, o dată ajuns adult, fiul ei să afle modul În care tatăl și bunicul său Își distruseseră propriile mame (vezi History of the Reigning Family of Lahore a maiorului G.C. Smith). De aceea, ea se afla Între ciocan și nicovală și se gândi că unica salvare era protecția englezilor. Dificultatea o constituia modalitatea prin care și-ar fi putut Înfăptui planurile - dar foarte curând găsiră și mijloacele necesare. La
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
spune că unii dintre ei exclamau: „Aceasta este plata primită pentru păcatele noastre - și nici nu merităm o altă soartă, căci acolo, dincolo de râu, este locul unde l-am ucis pe gurul nostru și pe vacile sale”. În Istoria sa, maiorul G.C. Smith aduce mărturii reale În ceea ce privește asasinarea gurului: „Una dintre primele victime a fost sfântul Bai, al cărui picior a fost retezat de o ghiulea. Utter Singh și Kashmir Singh, Împreună cu alți serdari, au fost răpuși În conflictul care a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
englezii au cucerit țara, În bazarul din Lahore a izbucnit o revoltă de o asemenea amploare, Încât s-a dispus ca porțile orașului să fie Închise. Rezidența era Încă În oraș, iar la acel moment critic, decisul rezident, Însoțit de maiorul Edwards și câțiva sowari (soldați călări) au apărut imediat pentru a restabili liniștea acolo unde se dezlănțuise tumultul mulțimii- Însă au fost primiți cu o ploaie de pietre. Maiorul Edwards s-a ales cu o rană ușoară la frunte, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În oraș, iar la acel moment critic, decisul rezident, Însoțit de maiorul Edwards și câțiva sowari (soldați călări) au apărut imediat pentru a restabili liniștea acolo unde se dezlănțuise tumultul mulțimii- Însă au fost primiți cu o ploaie de pietre. Maiorul Edwards s-a ales cu o rană ușoară la frunte, iar unul dintre soldați cu o rană de paloș. La cererea rezidentului, Lal Singh a poruncit să fie prinse căpeteniile, iar unul dintre ei, un brahman, a fost spânzurat În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
recurg invariabil cei din urmă când sunt În Încurcătură, neștiind ce să facă cu pacienții lor. Am făcut deja referire la spitalul de nebuni pe care l-am Înființat la Lahore, iar acum voi informa cititorul despre originea acestei instituții. Maiorul MacGregor, director al poliției din Lahore tc "Maiorul MacGregor, director al poliției din Lahore " Maiorul MacGregor, directorul poliției din Lahore, trecând Într-o zi călare prin bazar, a fost oprit de către o femeie despre care se credea că e nebună
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Încurcătură, neștiind ce să facă cu pacienții lor. Am făcut deja referire la spitalul de nebuni pe care l-am Înființat la Lahore, iar acum voi informa cititorul despre originea acestei instituții. Maiorul MacGregor, director al poliției din Lahore tc "Maiorul MacGregor, director al poliției din Lahore " Maiorul MacGregor, directorul poliției din Lahore, trecând Într-o zi călare prin bazar, a fost oprit de către o femeie despre care se credea că e nebună. Pe seama acestui incident, rezidentul a poruncit ca durbarul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lor. Am făcut deja referire la spitalul de nebuni pe care l-am Înființat la Lahore, iar acum voi informa cititorul despre originea acestei instituții. Maiorul MacGregor, director al poliției din Lahore tc "Maiorul MacGregor, director al poliției din Lahore " Maiorul MacGregor, directorul poliției din Lahore, trecând Într-o zi călare prin bazar, a fost oprit de către o femeie despre care se credea că e nebună. Pe seama acestui incident, rezidentul a poruncit ca durbarul să Înființeze un spital pentru astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Împiedicat să-i aduc În fața durbarului local al fortăreței pe acei nebuni care se vindecaseră, iar apoi mi s-a poruncit să-i trimit la casele lor. Pe femeia care Îl oprise pe șeful poliției la bazar am prezentat-o maiorului MacGregor când era În kotchery (birou). Mi-o Încredințaseră Într-o stare mizerabilă, aproape goală și Încătușată ca o sălbăticiune; acum era Îmbrăcată Într-o rochie albă și arăta chiar dichisită. Fără să fi fost invitată să stea jos, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Între sherishtedari (clerici) și s-a purtat cu mare decență. Oamenii se uitau la Început unul la altul, iar apoi la femeie, ca și cum, conștienți fiind de identitatea ei, cu greu s-ar fi putut Încrede În evidența propriilor simțuri. Chiar maiorul MacGregor a fost foarte uimit, și m-a Întrebat ce am făcut de se poartă atât de bine. Am răspuns: „Prin curățenie, câteva băi și dușuri, haine decente, mâncare bună, divertismente, ocupații, daruri, promisiuni și celelalte - toate acestea, Însoțite de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]