1,148 matches
-
17°, Pm1 - doar rădăcina vestibulară - 5°, Pm2 - 10°, M1 - doar rădăcina palatinală - 10°, M2 - rădăcina palatinală 8°, iar în sens vestibulo-oral Ic - 28°, Il - 26°, C - 16°, Pml - rădăcina vestibulară - 6°, M1 - rădăcina palatinală - 8°, M2 - rădăcina palatinală - 10°. La mandibulă, înclinarea mezio-distală este de: Ic-2°, I1-0°, C-6°, Pm1-6°, Pm2-9°, Ml-10°, M2-14°, înclinarea vestibulo-oral a dinților mandibulari: Ic-22°, I1-23°, C-l3°. Pml-9°, Pm2-9°, Ml-20°, M2-20°. Pentru realizarea armoniei ocluzale în condițiile înclinării acestor axe, s-a determinat înclinarea.fețelor ocluzale la
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
6°, Pm1-6°, Pm2-9°, Ml-10°, M2-14°, înclinarea vestibulo-oral a dinților mandibulari: Ic-22°, I1-23°, C-l3°. Pml-9°, Pm2-9°, Ml-20°, M2-20°. Pentru realizarea armoniei ocluzale în condițiile înclinării acestor axe, s-a determinat înclinarea.fețelor ocluzale la maxilar spre inferior și vestibular, iar la mandibulă spre superior și oral. Această înclinare individuală constituie încă o adaptare morfologică capabilă să facă față forțelor de solicitare ocluzală. Se realizează în acest mod o dispersie a rezultantelor forțelor astfel încât rezultanta totală ajunsă la nivelul parodonțiului are valori mici
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
referire la relația mandibulo-craniană ne obligă să studiem și să realizăm ce corelație există între cele două noțiuni ce definesc “relațiile de ocluzie” și “relațiile mandibulo-craniene”. Întotdeauna normalitatea exprimă o relație ocluzală stabilă cu un maxim de contacte dento-dentare inter-arcadice, mandibula fiind în poziție centrică fața de craniu. În exercitarea funcțiilor sistemului stomatognat este necesară mobilizarea mandibulei. Aceasta execută mișcări cu sau fără contact dentar. Mișcările cu contact dentar sunt dirijate de: - determinantul anatomic ocluzal, reprezentat de morfologia ariilor ocluzale care
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
două noțiuni ce definesc “relațiile de ocluzie” și “relațiile mandibulo-craniene”. Întotdeauna normalitatea exprimă o relație ocluzală stabilă cu un maxim de contacte dento-dentare inter-arcadice, mandibula fiind în poziție centrică fața de craniu. În exercitarea funcțiilor sistemului stomatognat este necesară mobilizarea mandibulei. Aceasta execută mișcări cu sau fără contact dentar. Mișcările cu contact dentar sunt dirijate de: - determinantul anatomic ocluzal, reprezentat de morfologia ariilor ocluzale care, la rândul lui, se subîmparte în determinat anatomic anterior - ariile ocluzale frontale și determinant anatomic posterior
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
musculară și structurile de reglare a acestei activități. Pe parcursul vieții determinantul anatomo-funcțional articular și cel funcțional neuromuscular au o existență constantă. Determinantul anatomic dentar este inconstant structurat și la uri moment dat poate lipsi. Din multitudinea de poziții pe care mandibula le poate lua față de craniu, inclusiv față de maxilar care este fixat la acesta, două sunt considerate fundamentale: 1- relația de postură; 2- relația de ocluzie centrică. Relația de postură se evidențiază prin examen clinic și nu are semnificații deosebite în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
este fixat la acesta, două sunt considerate fundamentale: 1- relația de postură; 2- relația de ocluzie centrică. Relația de postură se evidențiază prin examen clinic și nu are semnificații deosebite în această etapă de studiu. Reprezintă suma rapoartelor mandibulo-craniene, când mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul echilibrului antigravific al musculaturii manducatoare. Relația cranio-mandibulară centrică este suma rapoartelor mandibulo-craniene obținute prin contracția echilibrată a musculaturii manducatoare care determină corespondența planurilor mediene ale mandibulei și craniului, o dimensiune verticală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Reprezintă suma rapoartelor mandibulo-craniene, când mandibula se află în poziție posturală față de craniu sub efectul echilibrului antigravific al musculaturii manducatoare. Relația cranio-mandibulară centrică este suma rapoartelor mandibulo-craniene obținute prin contracția echilibrată a musculaturii manducatoare care determină corespondența planurilor mediene ale mandibulei și craniului, o dimensiune verticală corectă a etajului inferior a feței și condilii mandibulari plasați simetric în contact intermediat pe pantele tuberculiene temporale. Revenind la reperul dentar, în situația în care mandibula este în relație centrică (relație cranio-mandibulară centrică) sunt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
musculaturii manducatoare care determină corespondența planurilor mediene ale mandibulei și craniului, o dimensiune verticală corectă a etajului inferior a feței și condilii mandibulari plasați simetric în contact intermediat pe pantele tuberculiene temporale. Revenind la reperul dentar, în situația în care mandibula este în relație centrică (relație cranio-mandibulară centrică) sunt normale două posibilități de relație interarcadică (de ocluzie): -relație de ocluzie cu interscuspidare maximă (R.I.M.); -relație de ocluzie centrică (R.O.C.). Relația de ocluzie cu intercuspidare maximă este relația inter-arcadică în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
relație interarcadică (de ocluzie): -relație de ocluzie cu interscuspidare maximă (R.I.M.); -relație de ocluzie centrică (R.O.C.). Relația de ocluzie cu intercuspidare maximă este relația inter-arcadică în care se stabilește un contact maxim posibil stabil între cele două arcade, mandibula fiind în relație centrică față de baza craniului. În intervalul normalității există și situații în care mandibula, ocupând poziție centrată față de baza craniului, determină la nivel ocluzal contacte dento-dentare stabile, dar care nu coincid cu cele din intercuspidarea maximă, realizând relația
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
O.C.). Relația de ocluzie cu intercuspidare maximă este relația inter-arcadică în care se stabilește un contact maxim posibil stabil între cele două arcade, mandibula fiind în relație centrică față de baza craniului. În intervalul normalității există și situații în care mandibula, ocupând poziție centrată față de baza craniului, determină la nivel ocluzal contacte dento-dentare stabile, dar care nu coincid cu cele din intercuspidarea maximă, realizând relația de ocluzie centrică. Aceste contacte sunt situate la 0,2 - 1,75 mm dar nu mai
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de “long centric”. Pot fi situate și la 1 mm spre stânga sau spre dreapta de RIM, definind situația de “wide centric”. Unind limitele long centricului cu cele ale wide centricului se realizează o “suprafață de toleranță” de contacte posibile, mandibula rămânând în relație centrică, definind “freedom in centric”. Această suprafață de toleranță are formă de triunghi cu baza de 1 mm și înălțimea de 0.2 -1,75 mm, care a fost denumit “triunghiul de toleranță” al lui Speergi (fig
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
in centric”. Această suprafață de toleranță are formă de triunghi cu baza de 1 mm și înălțimea de 0.2 -1,75 mm, care a fost denumit “triunghiul de toleranță” al lui Speergi (fig. 69). La 13% din cazuri, când mandibula este în relație centrică, este posibil de realizat între arcade numai RIM, neexistând toleranța long centricului. În astfel de situații se definește “point centric”. Clinic, se întâlnește o formă anormală de relație ocluzală care exprima o obișnuință incorectă și care
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de situații se definește “point centric”. Clinic, se întâlnește o formă anormală de relație ocluzală care exprima o obișnuință incorectă și care se încadrează în relația ocluzală și anume “relația ocluzală habituală”. În ocluzia habituală anormală, pentru a realiza RIM, mandibula este obligată să părăsească relația centrică. Nu corespunde parametrilor homeostazici și trebuie corectată. Alte tipuri de ocluzie în funcție de diferite criterii: -ocluzie naturală - rezultată din angrenajul arcadelor naturale; -ocluzie terapeutică sau artificială - când arcadele sunt artificiale; -ocluzie mixtă - arcadele naturale sunt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Cunoașterea stereotipului de masticație este importantă pentru refacerea parametrilor morfologici individuali. Ontogenetic, ocluzia cunoaște o evoluție continuă cu câteva etape distincte: rapoarte ocluzale în capac de cutie ale crestelor alveolare edentate ale sugarului; apariția frontalilor temporari determină prima stabilizare a mandibulei în sens antero-posterior; apariția molarilor temporari realizează prima stabilizare a mandibulei în plan vertical, angrenajul intercuspidian și un prim nivel al planului de ocluzie; la sfârșitul intervalului de erupție activă a primului molar definitiv se produce stabilirea celui de-al
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Ontogenetic, ocluzia cunoaște o evoluție continuă cu câteva etape distincte: rapoarte ocluzale în capac de cutie ale crestelor alveolare edentate ale sugarului; apariția frontalilor temporari determină prima stabilizare a mandibulei în sens antero-posterior; apariția molarilor temporari realizează prima stabilizare a mandibulei în plan vertical, angrenajul intercuspidian și un prim nivel al planului de ocluzie; la sfârșitul intervalului de erupție activă a primului molar definitiv se produce stabilirea celui de-al doilea nivel al planului de ocluzie; nivelul definitiv al planului de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
al fețelor palatinale ale dinților frontali maxilari cu marginile incizale ale frontalilor mandibulari, și posterior pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali după cum urmează: - la maxilar pornește palatinal de la baza cuspidului palatinal pe toată fața ocluzală, până la vârful cuspidului vestibular - la mandibulă pornește vestibular de la baza cuspidului vestibular, se continuă pe toată suprafața ocluzală, până la vârful cuspidului lingual. b) În raport static sunt admise ca fiind normale trei variante de contact dento-dentar: - anterior (fig. 70) - contact între marginea incizală mandibulară și fața
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
principale ale cuspizilor de sprijin și în trei puncte situate pe versanții ce contribuie la formarea fosei. Vârful cuspidului nu atinge fundul fosei. Formele convexe ale reliefului care contactează permit realizarea acestor contacte punctiforme. Suprafața totală a contactelor ocluzale maxilar - mandibulă este de 4 mm2 și însumează 172 puncte de contact. Ca atare, putem spune că zonele posibile de contact care participă la formarea ariei ocluzale maxilare și mandibulare sunt “zone globale” sau “arii dentare individuale globale”. Ariile individuale “efective” de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dinților. c) Curbele de ocluzie se realizează în cele trei planuri spațiale: 1. Curba sagitală Spee (fig. 73) este dată de succesiunea cuspizilor laterali pe un arc de cerc cu centrul în apofiza crista galii. Simetrică stânga-dreapta, este concavă la mandibulă și convexă la maxilar. Se poate evidenția și aprecia dimensional cu ajutorul riglei (fig. 74), așezată pe cuspidul caninului mandibular și pe cuspidul DV al molarului trei. Rigla simulează coarda arcului de cerc. Amplitudinea maximă a curbei este la nivelul primului
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
totală, pot denivela sau anula acest plan de ocluzie. În restaurările protetice trebuie refăcute armonios nivelul și orientarea planului de ocluzie, având ca reper planul convențional. e) În relație ocluzală statică cu maximum de contacte posibile între cele două arcade, mandibula aflându-se în poziție de relație centrică față de baza craniului, rapoartele dentare se apreciază în funcție de trei planuri spațiale. În plan sagital (fig. 78) toți dinții mandibulari sunt mezializați față de cei maxilari după cum urmează: -la nivel molar - cuspidul mezio-vestibular al molarului
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
artificiale urmărim rapoartele interdentare în cele trei planuri conform celor trei principii: mezializare, circumscriere și acoperire. Ocluzia statică trebuie să asigure stabilitatea contactului interarcadic realizând maximum de contacte în relație de intercuspidare maximă și maximum posibil în relație ocluzală centrică, mandibula fiind în relație centrică față de craniu. CAPITOLUL 12 UNITATEA ÎNTRE MORFOLOGIE ȘI FUNCȚIE LA NIVELUL ARCADELOR DENTO-ALVEOLARE Funcțiile globale ale sistemului stomatognat sunt masticația, deglutiția, fonația și fizionomia. De asemenea, sistemul stomatognat poate fi solicitat și în alte activități funcționale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
disfuncțional asupra structurilor proprii ale sistemului stomatognat, denumite și obiceiuri vicioase. Acestea sunt bruxismul diurn sau nocturn, mușcarea părților moi periorale, suptul degetului, onicofagia, interpoziția limbii, respirația orală. Funcțiile sistemului stomatognat se realizează ca urmare a exercitării mișcărilor funcționale ale mandibulei. 12.1. Masticația are drept scop fărâmițarea alimentelor pentru a putea fi digerate și structurarea lor într-un bol pentru a putea fi înghițite. Cuprinde trei faze care constau în: - faza mecanică: incizia, sfărâmarea și triturarea alimentelor; - faza fizică: îmbibarea
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fizică: îmbibarea cu salivă; - faza chimică: digestie sub influența enzimelor salivare. Mișcările masticatorii intervin în fazele mecanice ale masticației astfel: - incizia se produce o singură dată, este “unică” pentru un aport de alimente. Pentru aceasta, prin acțiunile înlănțuite ale mușchilor, mandibula realizează protruzia prin ridicarea până la poziția cap la cap a incisivilor, incizia propriu-zisă și apoi glisarea în lungul pantei retroincizale; - sfărâmarea și triturarea este rezultatul final al mai multor mișcări înlănțuite ale mandibulei până când alimentele sunt prelucrate corespunzător pentru a
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Pentru aceasta, prin acțiunile înlănțuite ale mușchilor, mandibula realizează protruzia prin ridicarea până la poziția cap la cap a incisivilor, incizia propriu-zisă și apoi glisarea în lungul pantei retroincizale; - sfărâmarea și triturarea este rezultatul final al mai multor mișcări înlănțuite ale mandibulei până când alimentele sunt prelucrate corespunzător pentru a forma bolul alimentar. Alimentele sunt împinse de către limbă inițial între premolari unde se produce sfărâmarea și apoi spre molari unde se triturează. O singură mișcare constituie ciclul de masticație. Proiectat pe un plan
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sfărâmarea și apoi spre molari unde se triturează. O singură mișcare constituie ciclul de masticație. Proiectat pe un plan sagital (fig. 84) ciclul de masticație are formă de picătură realizată de punctul interincisiv conform mișcărilor: - din RIM are loc coborârea mandibulei simultan cu deplasarea ei laterală, spre partea activă. După realizarea unei distanțe interarcadice de aproximativ 20 mm, mandibula descrie o buclă de întoarcere care-i accentuează poziția de la - teralitate (5-6 mm față de verticală) și revine spre IM unde ajunge după ce
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
plan sagital (fig. 84) ciclul de masticație are formă de picătură realizată de punctul interincisiv conform mișcărilor: - din RIM are loc coborârea mandibulei simultan cu deplasarea ei laterală, spre partea activă. După realizarea unei distanțe interarcadice de aproximativ 20 mm, mandibula descrie o buclă de întoarcere care-i accentuează poziția de la - teralitate (5-6 mm față de verticală) și revine spre IM unde ajunge după ce a sfărâmat sau triturat alimentul. Parametrii medii ai mișcărilor de masticație pentru un stereotip de masticație intermediar sunt
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]