1,836 matches
-
cu atâtea camere în stăpânire și atâția oameni. Întotdeauna mi-am imaginat că aș uita de unul dintre copii sau de una dintre camere și m-aș trezi într-o zi de decembrie și aș descoperi un adolescent zdrențuros în mansarda amenajată care nu a mai fost la școală de la începutul mileniului și care s-a hrănit cu porumbei în tot acest timp. Am sunat la ușă fiind îngrozită de haosul dezlănțuit înăuntru. M-am uitat la ceas. Era 9:25
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bassesse. Il est encore plus dangereux de lui laisser ignorer l’une et l’autre. Mais il est trés avantageux de lui représenter l’aune et l’autre. PASCAL Nici nu lam auzit când a intrat în camera mea de la mansardă, deși desprindeam destul de lămurit, în liniștea umedă și neagră a nopții, sunetul tocurilor înalte - izbite cadențat de asfalt, ca niște ciocănașe de lemn - ale târfelor îmbătrânite în meserie. - Bună seara! zise cineva la spatele meu, cu voce de bariton. Întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Îi voi spune să se obișnuiască cu femeile, indiferent dacă dinții vreuneia din ele, vor sta albi și neclintiți, fără să ia parte la actul amoros. Căci numai după actul acesta, va găsi liniștea infinită. În sfârșit, când femeia din mansardă își va netezi cu palma, mătasea rochiei mototolită în poală, să coboare singur și dacă-i va fi cu putință să scrie o carte despre viață. Poate atunci îl voi putea citi. Atacurile lui de quasi-impotent mă supără peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiar pe toți, și era deja hotărât să profite de orice ocazie i s-ar fi oferit Înainte de această dată pentru a cumpăra casa. Auzi pași pe palier În fața ușii, probabil fata În casă, care cobora din camera ei, de la mansardă, pentru a Înteți focul de la bucătărie. Ar fi putut să o strige și să-i ceară să-i aducă apa caldă de Îndată ce era gata, dar nu se simțea câtuși de puțin ispitit să se dea jos din pat mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
teren ușor accesibil unde se afla o clădire care, cu turnulețe, foișor, balcon și terasă, semăna și ea cu o vilă. În ea își avusese sediul până nu de mult conducerea NSDAP-ului local. Dar poate că edificiul alambicat până la mansardă fusese numai o filială a administrației partidului. În orice caz, noi am găsit-o deschisă, după ce șeful districtual și ceilalți ștabi fugiseră. Dar se poate și ca ea să fi fost încuiată și careva să fi fost nevoit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
foaia cepei cu rânduri mărunte - era de un fel diferit. Până în Saarland am ajuns, acolo unde adresa unui camarad ce fusese eliberat tot din lagărul Munster mi-a asigurat pentru o vreme un pat adevărat, cu arcuri, în odaia de la mansarda unei căsuțe în care acesta locuia cu mama lui, care m-a primit ca pe un al doilea fiu al ei. Toate astea sună idilic, au un iz de siguranță, numai că în Saarland se flămânzea mai tare decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
limbi. Gramatica și dicționarul mi-au fost împrumutate cu bunăvoință de către o profesoară pensionată, care sălășluia în orașul episcopal crunt bombardat cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Hildesheim, și care, contra cost - țigările nefumătorului - îmi oferise meditații în camera ei de la mansardă. Am întâlnit-o întâmplător, nu mai știu unde. Purta niște ochelari cu lentile groase și ședea cu pisica în poală într-un fotoliu cu tapițerie de un roșu rubiniu. „Puțină latină nu poate să strice“, așa suna sfatul ei. De îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu stăteam, fără să fac nimic, pe Hasenbergsteige în Stuttgart, cu brațele atârnându-mi moi. Tânărul stătea, mut, în fața porții încuiate și privea, fiindcă - acum sunt sigur - era noapte atunci când a început el să caute vila, o fereastră luminată la mansardă; a așteptat zadarnic să apară în lumină profilul atât de familiar rumegându-și încontinuu suferința. Nici o mișcare în spatele perdelei. Nici o bufniță care să strige. Nici o privighetoare nu-i împărtășea suferința. Așa se termina filmul. Am luat-o la fugă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pun lucrul acesta la Îndoială; dar trebuie să mi se povestească Întâmplarea Începând cu noaptea de 29; mi-ar mai plăcea să știu cum se aveau oamenii aceștia unii cu alții. Am citit știrucile lui Molinari; n-are tărâțe la mansardă, dar până la urmă atâtea poze Îți dau amețeli. Nu te-nfuria, tinere, și povestește-mi lucrurile În ordine. — O să vă fac instantaneul faptelor. Pe 24 am ajuns la estancia. Mare cordialitate și prietenie. Doamna Mariana - costum de călărie Redfern, ponchillo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
scrierea era un gest armonios, un dans, nu disciplina sumbră a barbarului, care Încearcă să suplinească cu mortificări călugărești sarea pe care i-o refuză Minerva. Domnul Commendatore a insistat: — Cine nu zgârie pă hârtie tot ce-i fermentează la mansardă ie iunucu dă la Capela Sixtină. Nu-i bărbat. — Cre că scriitoru tre să se arate pă d-a-ntregu, a zis și Requena. Contradicțiile nu ie Împortante; totu ie să scârțâi pă hârtie toată neștirea dân omenesc. Mariana s-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă un venea: tomna din Banderaló, și sigur iera trosnitor, adică, mai pă vorba la proști, ginitor trimis dă bărba-su Musantei, să să gimbească atent cu ochii roată primprejuru nost. Doar oi scăpa dă gândurile Îndoite care Îmi roia la mansardă, și-mi frământa suflenderu, i-am zis d-o tărășenie să-l dea gata p-ăl de-și pleacă urechelnița: aia cu bonu-cupon pentru pantofii Titán, care puteai să-i schimbi p-un tișort dă jerse, care Fainberg l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care și-a luat la purtare obrazu dă mormântare și chiar a dat cu cotu În blidu cu terci dă ovăz. Mă jur pă dumicatu cui te-a făcut pă matale, don Parodi, că-mi dădea fericirea cu leuca În mansardă doar la gându că bucătaru o să-i trosnească un pumnoi, fincă nici nu privea la lături, da Limardo i-a luat mau, dă neobrăzat, așa că ălălant a tret să bage vioara la zdup și io am bufnit În râs. Tomna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pleacă dă la boși, ce ne mai rămâne nouă, tot norodu chiriașilor? Ce mai, am trecut pân clipe nașpa, am fost la dușamea, n-am avut nici un fir moral conductor. Dă măndel fiecine poa să zică ce-i flutură pân mansardă, da nu și că, la greu, aș fi fost defetist. La ce bun să semeni panică? Parcă aveam lacăt la gură. Su pretexte asortate, dân cinci În cinci minute mă fâțâiam pă colidoru care duce În biro, care Zarlenga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cele cuvenite și apoi a pus urechea la pământ. A auzit deslușit pașii tuturor bărbaților de pe lume și neîntârziat i-a cunoscut și pe ai furului. Pașii Îndepărtați ai lotrului străbăteau un oraș de dincolo de zare: unul cu noroaie și mansarde, dar fără perne de lemn și turnuri de porțelan, pe care Îl luau cu asalt deșerturi cu pășuni și cu ape Întunecate. Orașul se ascundea În Apus, peste potop de apusuri. Pentru a răzbi acolo, Tai An nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un bol dă apă la moară, și abea s-a lăsat convins că prima, care ginitoru a luat-o p-a lui și i-a servit o milenară Sifonazo. PÎn iarna aia, Sampaio, c-o Împletită dă paie Îndesată pă mansardă pân la ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă când, ciuciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
del Estero și-am simțit că-n beci iera lipsă zgomotu care-l chirăia balansoaru. Când m-am uitat iar, iera dă mai mare râsu: balansoaru sta țapăn, și ce luasem dă legănat era ocupantu. Iete, mi-a sunat În mansardă, mandea am aici Sfânta creatoare a cerului și pământului, și don Alejandro, vereșcanu, e tomna În La Plata! Și gându m-a și extras dân nemișcarea care căzusem În ea. Nu era momentu să cad la dulci contemplări: don Alejandro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lor respirația, circulația, asimilarea și excreția. Păcat că cel astfel eliberat nu putea comunica cu nimeni. Naratorul pleacă, mânat de necesități care țin de domeniul practicii. Revine după zece ani. Don William a murit, fiul dăinuie În legea lui, În mansarda plină de mașinării și cu respirația regulată. Plecând pentru totdeauna, naratorul lasă să cadă chiștocul unei țigări aprinse, care dă foc casei de țară, și nu va ști dacă a făcut-o Înadins sau din pură Întâmplare. Așa se sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru donșoara Locarno și să i-l duc cu mâna mea. Am avut noroc d-o rudă de-i florar pă Chacarita și mi-a făcut un preț mai dă-nțeles; cu restu, mi-am plătit voiaju. Donșoara stă În mansarda la casa dân colțu lu Mansilla cu Ecuador, care la parter ie un ceasornicar. După ce-am urcat cu limba scoasă pă scara dă malmură, mi-a dășchis ușa chiar propinenta. Am recunoscut-o pă loc, că iera oglindă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
neașteptate, să plece, Îl imploră să fugă, să se salveze, să nu-și Îngroape calitățile excepționale, nu știm care, nici n-are importanță că nu știm, În acel hotel mizerabil. Pascal pleacă, Însă nu ajunge decît pînă-n camera lui de la mansarda hotelului, de la fereastra căreia se zărește panorama apusă a Lisabonei trezindu-se la viață Într-un praf istoric roșu-gri, și Începe o partidă de dragoste solitară, privind În continuare orașul. Ca pe amantă bătrînă. Ducîndu-se, poate a doua zi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să bagi deținuți În ele. O să vezi: tot șirul de celule e pustiu și Închis. Puncte de verificare, blocurile de detenție, grupe pe șase nivele, legate prin pasarele. Urcară pînă la un coridor - opt celule goale. Goddard spuse: — Aici e mansarda. Liniștit, subpopulat și cu o minunată cameră de zi, să aibă unde să joace cărți băieții. Un informator ne-a spus că Mickey Cohen a primit aprobare să aducă aici diverși deținuți. Poți să-ți Închipui așa o obrăznicie? Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oricât de mică ar fi fost. Rezolvarea asta a venit exact la timpul potrivit pentru că, ajunsă acasă, avea să afle, cu stupoare, că bărbatul ei făcuse recurs, nu-i plăcea, probabil, să locuiască unde locuise în ultimele luni, într-o mansardă, și voia să se întoarcă în casa cu scară interioară împreună cu țigăncușa care îi era acum soție. Câștigase, mai târziu avea să afle că nici măcar nu avusese nevoie de martori mincinoși, cum clevetea lumea, ci doar îi amintise cui trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în plin trafic. Am ajuns. Ajunsesem în fața unei mici case construită în pantă, într-o zonă mai puțin selectă a Islingtonului. M-a condus în cele din urmă înăuntru, am urcat câteva trepte neacoperite cu covor, până când am ajuns la mansardă, unde, când a deschis ușa, mi s-a tăiat brusc respirația de uimire, văzând camera din fața ochilor mei: pentru că era o replică perfectă, din câte vedeam, a apartamentului descris de Conan Doyle în Semnul celor patru, când Sherlock Holmes îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe maică-sa Întrebîndu-l. Doamne Sfinte, Îs doar tablouri! Se poate, un băiat mare ca tine! Kay bănuia că nu-l speriau Îngerii edwardieni, bolnăvicioși ai domnului Leonard, ci gîndul c-o s-o-ntîlnească pe ea. Probabil presupunea că ea bîntuie mansarda ca o fantomă sau o nebună. Într-un fel, nu greșea. Pentru că, uneori, se plimba agitată, așa cum se zice despre nebuni. Alteori stătea ore În șir nemișcată, mai nemișcată ca o umbră, urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chiar să inventeze pămîntul pe care-l străbătea pas cu pas, cu atîta trudă. Se Îndreptă spre vest, pe străzile bine măturate și pustii, spre Wandsworth. — Nici urmă de colonel Barker azi, unchiule Horace, zise Duncan ridicîndu-și privirea spre ferestrele mansardei În timp ce se apropia de casă Împreună cu domnul Mundy. Regreta Întru cîtva. Îi făcea plăcere s-o vadă pe chiriașa domnului Leonard. Îi admira tunsoarea Îndrăzneață, hainele bărbătești, profilul ascuțit și distins. Era convins că fusese pilot, sergent al FAAR sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare În cameră, fără să miște hîrtiile sau să tragă cu ochiul, prudent, În plicurile deschise, stătea doar În mijlocul Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]