2,098 matches
-
era o prințesă foarte frumoasă, înaltă, cu ochii verzi precum zgribulita iarbă a primăverii, cu un păr alb ca laptele și catifelat ca mătasea și niște mânuțe fragile și albe. Era îmbrăcată într-o rochie de culoarea omătului și o mantie argintie făcută dintr-o zăpadă foarte pufoasă. Pe cap avea o micuță coroană de țurțuri, iar în mână ținea bagheta fermecată care avea în vârf o steluță magică din cristal. Ea era Crăiasa Zăpezii. De fapt, ea era prințesa acestui
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
ieșit din palat și s-a urcat în caleașca ei de diamant, trasă de șase cerbi blajini și foarte drăguți. Pentru a-și putea îndeplini treaba din acea noapte, ea a pornit un crivăț foarte puternic și orbitor, care, cu mantia lui, acoperea privirile oamenilor de la ferestrele înghețate. Zburând lin prin văzduhul limpede, Crăiasa Zăpezii, acompaniată de fulgii de nea, transforma casele acoperite de nămeți în niște delicioase torturi, parcă acoperite cu frișcă. După aceea, le împodobea punând țurțuri la streașină
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
fulgilor de nea este plăcut și captivant. Totul în natură este acoperit cu o pânză albă și pufoasă. Steluțe argintii umpleau văzduhul. Fulgii se joacă prin aer ca un roi des de fluturi albi, așternându-se pe pământ într-o mantie de argint. Copacii, ca niște fantasme albe, se zăresc în depărtare. Tufișurile lipsite de frunze par niște degete vătuite. Casele și-au pus cușme albe. În fiecare an iarna apare ca un colț de rai venit pe Pământ.” (N.A.) Vesela
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
Iconar, al cărei program îl împărtășește, intimismul muzical e copleșit de vizualul iconografic, efuziunea sentimentală se condensează în contemplație. Iubitei frenetice i se substituie „o fată ca Iisus de doisprezece ani”, sunt contemplați „patriarhi biblici cu barba ca iernile / și mantii albe ca helgile”, care ies din cer făcându-și loc „prin miriștea de stele”. Poetul visează și aventuri argonautice, când și când făcând apel și la elemente de figurație decadentă: cabarete verlainiene, dansatoare ce își „leagănă Etiopia de-abanos a
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
cunoscut el era cel mai armonios, unind bunătatea cu inteligența, alternând contemplarea cu activitatea. Erudiția lui era un ghid cu care se orienta în marile probleme ale lumii ca și în cele mai obișnuite împrejurări ale vieții, îmbrăcând totul în mantia de aur a unei gândiri nobile. Violența, impulsivitatea, egocentrismul care caracterizează uneori chiar pe marii creatori îi erau total necunoscute. Prin tot ceea ce a făcut și a gândit a fost un om modern, un om al timpului nostru, dar niciodată
VIANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
an; toamna veselă deschide porțile școlilor; toamna harnică și de bunuri darnică; pomii și-au dezbrăcat straiul verde; toamna mohorâtă își trimite vestitorii; așterne pământul cu trenă lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela verde câmpie acu-i tristă, părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
plouă cu picuri de cerneală; IARNA - expresii frumoase -steluțe argintii umplu văzduhul; -fulgii se joacă prin aer ca un roi de fluturi albi; -ninge des, zăpada cade des ca făina la cernut; -dansul fulgilor - dansul petalelor de cireș; -cu o mantie albă se îmbracă pământul; -casele și-au pus cușme albe strălucitoare; -iarna a așternut pe cer nori cenușii; -a sosit pe meleagurile noastre cu mantia ei argintie; -a acoperit pământul cu zăpadă albă și pufoasă; -iarna cu veșmânt argintiu; -noapte
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
zăpada cade des ca făina la cernut; -dansul fulgilor - dansul petalelor de cireș; -cu o mantie albă se îmbracă pământul; -casele și-au pus cușme albe strălucitoare; -iarna a așternut pe cer nori cenușii; -a sosit pe meleagurile noastre cu mantia ei argintie; -a acoperit pământul cu zăpadă albă și pufoasă; -iarna cu veșmânt argintiu; -noapte de fulgi și puf de păpădii astrale; -tainica mângâiere a fulgilor albi; -luncile și câmpiile s-au făcut albe ca laptele; -râul s-a acoperit
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Cocioaba cu pereți dărâmați se dovedește, la o privire mai atentă, a fi citadelă și, intrând în ea, oaspeții văd scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave, sfinți în mantii verzi”, toată arta Bizanțului. În acest decor se va produce un soi de ritual ezoteric, barbar, precedat de un ospăț sardanapalic. Punctul de senzație îl înscrie momentul în care trei fete îndură cu voluptate, goale, o bătaie cu biciul. „Sfinți
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
fi găsit nenumărate teme de caracterizare pentru un Decameron „ortodox”. Poate nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un cuvânt răspicat despre maladiile momentului, fără să fi primit totuși o mustrare, scrisă ori verbală, de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pușcărie, se obstina în ultimii ani ai vieții să-L mărturisească pe Hristos ca boier al cuvântului și cavaler. Episcopul, se întreba tot părintele Nicolae Delarohia, e recunoscut oare „după mitră? După cârjă? După engolpion? După crucea de aur? După mantie? După doctoratul în teologie? Nu! După curaj”. Pentru acești doi mărturisitori ai Evangheliei în sumbrul veac XX, curajul nu și-a căpătat valoarea dintr-un calcul. Nu eventualele urmări ale unei fapte îndrăznețe ar trebui să ne dăruiască temeritate. Valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
au fost înainte de toate membrii tagmei monahale. Evagrie însuși s-a născut într-o familie creștină, fiind hirotesit citeț de către Sf. Vasile cel Mare la o vârstă tânără, devenind apoi diaconul Sfântului Grigorie Teologul, de la care a primit ca testament mantia contemplativilor. Întreaga sa viață, Evagrie a trăit, chiar dacă nu întotdeauna confortabil, în mediile ecleziastice sau monastice. Nu trebuie uitat că el a murit împăcat cu Biserica, înaintea declanșării violentei crize origeniste (la sărbătoarea Paștilor din anul 399). Evagrie a continuat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
greșească”? Și ori de câte ori această autoritate, care uzurpă în mod ilicit primatul rațiunii, va primi o personificare evidentă, infailibilitatea va fi transferată asupra persoanelor 19. Indivizi mărginiți, chiar dacă abili, imorali și lipsiți de scrupule, se instituie astfel drept autorități absolute sub mantia unei ideologii care nu obosește să facă elogiul raționalității. O prăpastie desparte spiritul luminării de pseudocultul rațiunii practicat de ideologia comunistă. Rezervele pe care le-ar putea avea intelectualii din zilele noastre față de acest spirit, rezerve hrănite de bănuiala uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trecerii la vârsta adultă în cazul unui adolescent „care nu se simte bine în propria-i piele”: La planșa a IV-a, Cédric afirmă: „S-ar părea că acolo e un soi de personaj înspăimântător, un vampir, înfășurat într-o mantie neagră și având coarne. Nu se vede decât mantia, ca și cum el ar fi dispărut. Am impresia că îl văd de jos în sus, cu picioarele sale enorme. El caută să ocupe un maximum de spațiu depărtându-și mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu se simte bine în propria-i piele”: La planșa a IV-a, Cédric afirmă: „S-ar părea că acolo e un soi de personaj înspăimântător, un vampir, înfășurat într-o mantie neagră și având coarne. Nu se vede decât mantia, ca și cum el ar fi dispărut. Am impresia că îl văd de jos în sus, cu picioarele sale enorme. El caută să ocupe un maximum de spațiu depărtându-și mâinile și picioarele. Trăsăturile îi sunt imperceptibile. Parcă ar avea o coadă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu mai revenise în Lancrăm, sau cel puțin așa declarau bătrânii. Ar fi trebuit să revin la redacție în cea mai umilitoare postură pe care și-o poate imagina vreodată un ziarist: „Îmi pare rău, nu am găsit nimic”. Brusc, mantia inspirației m-a mângâiat pe creștet și am decis să schimb tema reportajului și să caut un alt unghi de atac - să scriu despre cât de uitat este Lucian Blaga în satul său; și credeți-mă că am avut ce
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sale versuri un pronunțat caracter imnic, religios, de celebrare a divinității lumii printr-o rostire pe deplin conștientă de sine a logosului. Poetul se reîntoarce astfel la rădăcinile misiunii sale sacre, de mediator între cer și pământ, înveșmântându-se în mantie sacerdotală și redând cuvântului, după secole de uitare, funcția sa primordială, întemeietoare. În eseul Spiritualitate antică și spiritualitate bizantină în poezie, publicat în 1971 într-un volum colectiv ce cuprinde cuvântările mai multor poeți europeni la un congres internațional de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
harurilor Tale și a binecuvântărilor Tale asupra robului Tău Napoleon, pe care, cu toată nimicnicia noastră, îl consacrăm astăzi, în numele Tău, împărat”. Suveranul pontif a binecuvântat sabia, globul imperial, sceptrul și colierul, apoi a sfințit cele două inele, cele două mantii și cele două coroane. A urmat momentul solemn, cel mai important: proaspătul uns împărat al Franței a întins cu un calm desăvârșit mâna, a luat coroana de aur scânteietoare ca un soare în plină amiază, s-a întors dezinvolt cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
vestimentar În jurul brâului, cu găicile În față, și apoi l-am rotit la locul lui. În acel moment mi-am tras mai Întâi o mână, apoi alta, Înăuntrul jerseului, până când acesta a ajuns să-mi atârne pe umeri ca o mantie. Lucrând acum În interior, mi-am tras sutienul În sus pe bust până când am putut să-mi bag brațele prin bretele. După ce am reușit asta, mi-am pus kiltul pe sub prosop, mi-am scos jerseul, mi-am pus și bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
provocată de Însușirea unei alte identitați. ― Nu cred c-ar trebui să folosim scenariul, declară acum Obiectul Obscur. Venise la repetiție arătând foarte profesionist, cu toate replicile ei subliniate cu galben. Puloverul Îl avea legat În jurul umerilor, ca pe o mantie. ― Cred c-ar trebui să ne Învățăm toți rolurile pe dinafară. Se uită pe rând de la un chip la altul. ― Altfel o să sune prea fals. Domnul da Silva zâmbea. Învățarea replicilor avea să ceară un efort din partea Obiectului. O inițiativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
este parte din învățământul obligatoriu. TĂCEȚI NAIBII DIN GURĂ! Ciudat! Nu era vocea mea. Deși eram pe cale de a țipa același lucru, nu eram eu. Tăcerea s-a lăsat greu peste mulțimea aprinsă, dar până la urmă a învăluit sala în mantia sa sufocantă. Poate mai are omul ăsta de zis ceva, se auzi o voce ascuțită din a doua bancă de la perete. Oare atâta minte nu aveți încât să vedeți prăpastia care se tot apropie? Ce naiba? Sunt Paul Mihalache din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de tunelul întunecat și slab iluminat, și făcuserăm primii pași în încăperea împuțită, când un glas autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o mantie ce părea roasă de timp și de câteva molii, iar în mâna dreaptă ținea un revolver. În puțina lumină de care beneficiam, mi-am dat seama că are trăsături aspre, întărite de vreme și de o climă nu prea blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu vroiam să-l urmez, dar văzându-l pe Vladimir cu câtă nepăsare venea după cel care ieșise înaintea noastră, m-am răzgândit. Ceva mă împingea să merg mai departe! Aveam motive serioase să nu vreau să-l urmez. Pe sub mantia sa se vedeau straiele militare ale Serviciului Permanent de Securitate, iar rombul argintiu ce strălucea până și în lumina zgârcită nu făcea decât să-mi confirme că intrasem într-o capcană. Deși țin mult la rezolvarea misterelor, țin mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce părea să fie sculptat în piatră, întrucât se vedeau câteva vinișoare albe și albastre care se strecurau asemenea unui izvor de munte pe suprafața mată. În spatele său, cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din câte mi-am dat seama, era un negru. Poate că din această cauză nu l-am observat. Din cauza culorii pielii sale, care se contopea cu întunericul înconjurător. Era aproape înspăimântător. Îl ascultai și mă așezai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au îndreptat abia vizibil capetele înspre el. Dragii mei colegi și prieteni, spuse Govar tare. Mă aflu în fața voastră pentru a va dezvălui niște adevăruri care nu mai pot fi ascunse! De prea mult timp adevărul a fost ascuns sub mantia minciunii și ignoranței. De prea mult timp suntem ținuți în întuneric de cei care ne conduc. De prea mult timp acest Guvern stă pe tronul conducerii și ne distruge viețile chiar sub ochii noștri, ai fiecăruia dintre noi. De mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]