16,589 matches
-
din ediția din 1904. Perpessicius a recunoscut în 1939 că Scurtu a fost "întîiul cercetător pasionat al manuscriselor" și, cu siguranță, că și-ar fi perfecționat ediția dacă n-ar fi murit în iulie 1922. Ediția sa a corectat, după manuscrise, destule erori de lecțiune și a avut parte de încă două reeditări. În 1914 i-a venit rîndul maniacului antisemit A.C.Cuza (care l-a cunoscut personal pe poet) să publice o masivă ediție (680 pagini), mixtură din toate despărțămintele
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
rîndul maniacului antisemit A.C.Cuza (care l-a cunoscut personal pe poet) să publice o masivă ediție (680 pagini), mixtură din toate despărțămintele creației eminesciene: publicistică, traduceri, proză, dramaturgie, poezie, de aceea e intitulată Opere complete. Pentru verificarea textelor cu manuscrisele au fost utilizați colaționatori anonimi (a lucrat, deci, cu negri) care n-au dovedit acribie, apelînd la textul ediției Scurtu. Dar se dă, aici, prima oară, traducerea din Kant (adnotată), drama Bogdan Vodă. Înghesuită pe două coloane ale paginii, ediția
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
lui Ibrăileanu, fără a se izbuti aceasta din cauza bolii criticului. Epoca (interbelică) era obsedată de ideea unei ediții definitive (nevarietur) și C. Botez a contribuit la împlinirea acestui deziderat. Dar ediția e bogată în erori (deși editorul a trudit pe manuscrise), nu face deosebire dintre variante, versiuni, bruioane, păstrează, în absolut, formele dialectale moldovenești, nerespectînd poetului ortografia de maturitate. Ediția Dragomirescu din 1937 comite eroarea de a împărți sumarul după trihotomia sa din Știința literaturii, dînd prioritate poeziilor socotite capodopere, expediind
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
socotite capodopere, expediind la anexe cele considerate de virtuozitate și de talent, preluînd lecțiunile lui I. Scurtu. Ediția G. Călinescu (1938), vine după capodoperele sale Viața lui M. Eminescu și Opera lui M. Eminescu. Deși era un bun cunoscător al manuscriselor eminesciene, ediția sa cuprinde numai antumele; încercînd o împăcare între ediția Ibrăileanu și C. Botez. I-a revenit lui Perpessicius meritul enorm - la stăruința lui Al. Rosetti, de a înfăptui ediția integrală a operei lui Eminescu. Volumul I a apărut
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
Al. Rosetti, de a înfăptui ediția integrală a operei lui Eminescu. Volumul I a apărut în 1939 (munca a început-o în 1933) și a ajuns în anii șaizeci la al V-lea volum, pierzîndu-și, la propriu, vederea de pe urma consultării manuscrisele marelui poet. Ediția a fost preluată, tîrziu, de Muzeul Literaturii Române, încheind-o abia în 1998. Pentru încheierea acestui monument au fost necesari 59 de ani. E simbolul soartei edițiilor critice la noi. N. Georgescu, Eminescu și editorii săi, două
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
ironiei. Dar mi-am dat seama că de fapt așa ceva nu mi se potrivește. În 1990 am trăit o întîmplare foarte interesantă, cu suspense și mi-am zis: "acum te așezi la masa de scris și o așterni pe hîrtie". Manuscrisul a fost apoi publicat, este vorba de romanul Mode, Mord und Models, și așa am început să scriu întîmplări cu suspens, romane polițiste, literatură de divertisment. R.B.: Există o plăcere pe care o generează lectura romanului de care ne-am
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
paroh la Gherla, apoi revine la Blaj, unde, repus în drepturi, este un apropiat al episcopului blăjean. Nicolae Comșa nu menționează anul morții cărturarului blăjean. Cercetătorii iluminismului românesc transilvan au identificat șase lucrări ale lui Gherontie Cotore, majoritatea rămase în manuscris. Student teolog fiind încă scrie, în 1746, Despre articulușurile ceale de price, editate acum pentru prima dată, după mai bine de un sfert de mileniu. Pentru înțelegerea acestei lucrări este important să reamintim că ea a fost scrisă la doi
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
1726, al lui De Camellis, apărut tot la Tyrnavia, introducerea și concluziile se caracterizează printr-o mare dragoste de neam și prin dorința sinceră de a contribui prin luminarea lui la propășirea acestuia. Nu știu dacă Gherontie Cotore a cunoscut manuscrisul lucrării lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, dar șirurile frumoase din "Cuvânt înainte către cetitoriu" aduc în minte rezonanțe din "Predoslovia" cronicarului moldovean: "Drept aceea, pravoslavnice cetitoriule, de cumva vei afla nescari greșuri în slove, să nu mă blastemi, nici
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
selectivă și indici), prefața este semnată de prof. univ. dr. Iacob Mârza, iar glosarul și nota asupra ediției sunt întocmite de conf. univ. dr. Mihai Alin Gherman. Ediția are și o valoare bibliofilă pentru că paginile 119-241 cuprind reproducerea xeroxată a manuscrisului în chirilice de la 1746. O carte citată adeseori, dar rareori consultată, ajunge acum la îndemâna celor preocupați de istoria și cultura Transilvaniei. Gherontie Cotore, Despre articulușurile ceale de price, Alba Iulia, 2000.
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
să-și corecteze textele în conformitate cu observațiile primite. De asemenea, le-am confirmat prin chestionarea unor cititori avizați (ca, de pildă, directoarea unei mari case de editură occidentale, care mi-a afirmat că preferă ca, pentru rapiditate și eficiență, să evalueze manuscrisele primite nu pe dischete, ci pe pagini dactilografiate). Sunt în curs șí experimente comparative (lectura de texte lungi pe C și pe hârtie). Dar aceste ipoteze sunt sprijinite, în ultimii ani, șí de observații și cercetări făcute de K. Eklundh
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
tehnicilor instrumentale vechi. Ele însă nu se puteau experimenta decât cu condiția dezvoltării meșteșugului construcției unor cópii cât mai fidele ale instrumentelor epocii respective. În vederea pătrunderii caracteristicilor componisticii și tehnicii, a concepțiilor și sensibilității muzicale pierdute au fost analizate minuțios manuscrise, tratate, literatura din jurul muzicii și s-a născut religia "Urtextului". Editorii înțelegând interesul de a servi noii orientări, au tipărit ediții științifice cât mai fidele surselor, eliberate de balastul cu care excesele esteticii romantice le încărcaseră (indicații de tempo, pedalizări
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
ediția exemplară de la Humanitas din 1996, are o legitimă nemulțumire. Ele l-au surprins neplăcut prin omiterea ediției românești: Nu știu cum să-mi explic acest impuls de a-ți însuși în grabă efortul altora, deloc neglijabil, al editării și adnotării unui manuscris. Nu mai zic că d. Radu Ioanid, editorul american, a tradus harnic și întocmai o bună parte din notele "inexistentei" ediții românești". Decorațiile lui Emil În sfîrșit, un fost președinte al României nu mai e atacat pentru ceea ce a făcut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
Antonio Patraș Romanul Adio, Europa!, care face obiectul rândurilor de față, a circulat, în manuscris, și înainte de 1989, stârnind entuziasmul multora - "o carte importantissimă", spunea Alexandru Paleologu, căruia îi fusese încredințată spre păstrare și, eventual, publicare. De ce ar fi atât de importantă această carte? În primul rând, pentru că autorul utilizează aici satira directă, realizând poate
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
poate, în ulterioarele ediții Xenopol, s-a renunțat la prefață. Viitorul mare istoric (fost prieten, la Junimea din Iași, cu Eminescu) enunța și observații critice asupra textului ediției Maiorescu și, mai ales, asupra poeziilor din sumar alese de editor dintre manuscrise aflate în posesia sa. Xenopol se lăuda, și el, că a publicat textele după manuscrise deținute de el, ceea ce, apoi, nu s-a verificat întocmai. Și, important, ediția se intitula, tot polemic, Poezii complecte. Dar nu se înregistrează, consultînd-o atent
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
la Junimea din Iași, cu Eminescu) enunța și observații critice asupra textului ediției Maiorescu și, mai ales, asupra poeziilor din sumar alese de editor dintre manuscrise aflate în posesia sa. Xenopol se lăuda, și el, că a publicat textele după manuscrise deținute de el, ceea ce, apoi, nu s-a verificat întocmai. Și, important, ediția se intitula, tot polemic, Poezii complecte. Dar nu se înregistrează, consultînd-o atent și comparativ, decît cîteva completări, nu toate semnificative, iar textul era doldora de greșeli de
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
aroga dreptul exclusiv de a edita opera fratelui său. Ediția sa din 1895 e nerelevabilă, deși pretindea a fi oficială, cu aprobarea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1902 T. Maiorescu a predat, cum se știe, Bibliotecii Academiei Române, lada de manuscrise Eminescu. Funcționari ai B.A.R., ca, de pildă, Ion Scurtu și Ilarie Chendi, încep să studieze și să claseze manuscrisele poetului. Atunci apare ideea alcătuirii unei ediții critice a operei eminesciene. În 1908 Ion Scurtu editează poeziile poetului (după ce
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
aprobarea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1902 T. Maiorescu a predat, cum se știe, Bibliotecii Academiei Române, lada de manuscrise Eminescu. Funcționari ai B.A.R., ca, de pildă, Ion Scurtu și Ilarie Chendi, încep să studieze și să claseze manuscrisele poetului. Atunci apare ideea alcătuirii unei ediții critice a operei eminesciene. În 1908 Ion Scurtu editează poeziile poetului (după ce în 1904, într-o epocă naționalistă dominată de sămănătorism, a editat segmente din publicistică eminesciană, pentru a avea un strămoș de
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
încheiat, apare cu o mare stăruință. Prima de acest fel e cea din 1924 a lui Gh. Bogdan-Duică. E o ediție cuprinzînd numai lirica (104 piese), ordonată cronologic (dar defectuos și absurd). Țelul editorului e să restituie textul perfect după manuscrise. De fapt, realizează performanța de a propune texte în forme vechi și nici măcar consecvent. Ediția a fost și a rămas una cel puțin bizară. În 1929 avem de înregistrat ediția G. Murnu cu ilustrații la fiecare poezie de A. Murnu
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
în 1930 apare ediția poeziilor eminesciene datorată lui G. Ibrăileanu (reeditată ca atare în 1936). A fost o ediție polemic antimaioresciană (fără variante, adnotări și comentarii), ordonată cronologic, poeziile din adolescență fiind selectate integral într-o secțiune separată, finală. Cercetarea manuscriselor a fost lăsată pe seama lui Topârceanu iar criticul ieșean, se știe, a fost principial potrivnic postumelor, cum reiese din studiul său din 1908 Postumele lui Eminescu. Lucrînd efectiv după manuscrise, Octav Botez publică, în 1933, ediția Poesii, socotită de editor
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
adolescență fiind selectate integral într-o secțiune separată, finală. Cercetarea manuscriselor a fost lăsată pe seama lui Topârceanu iar criticul ieșean, se știe, a fost principial potrivnic postumelor, cum reiese din studiul său din 1908 Postumele lui Eminescu. Lucrînd efectiv după manuscrise, Octav Botez publică, în 1933, ediția Poesii, socotită de editor una "cu adevărat științifică". Volumul, apărut la Ed. Cultura Națională, are 550 pagini, dintre care 285 poezii iar restul note, variante și lămuriri. Sînt publicate puține postume (șase cu totul
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
postume (șase cu totul) iar ordonarea materiei e, are dreptate autorul cărții pe care o comentez, amendabilă. Strădania editorului G. Botez e însă de a restitui limba originară a poetului, comparînd textul poeziilor din Convorbiri, din ediția Maiorescu și din manuscrise. De aici s-au produs numeroase inadvertențe, determinînd obiecțiile îndreptățite ale specialiștilor. De menționat, în această ediție, corpul de Note și Variante de care are parte fiecare piesă din sumar. Totuși Perpessicius considera că ediția Botez propune un text aproape
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
trihotomic, ediția lui Dragomirescu e bizară și inconcludentă, stîrnind puternice - îndreptățite - obiecțiuni în epocă, fiind și plină de greșeli de tipar. N-a făcut furori nici ediția Călinescu din 1938, deși marele critic examinase atent și migălos întreg corpusul de manuscrise eminesciene. Nici n-a voit să-și definească ediția drept critică, ci numai "ediție întocmită și comentată". Reține, ca fiind menționabile ca documente de epocă, edițiile Maiorescu, Ibrăileanu și Botez și consideră că ideea că s-ar putea alcătui o
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
între ei. Timp de patruzeci de zile, Matei Călinescu nu face altceva decât să se gândească intens la M. Îi caută silueta tremurătoare prin hârtii și amintiri mai vechi și îl înfășoară cu dragoste în cearșaful ocrotitor al filelor de manuscris, încercând să-l exprime și să-l "traducă" înțelegerii noastre. La sfârșit, avem un părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide în paginile ei mai multe sertare ale memoriei, în
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
Alex. Ștefănescu Arhivă Mircea Motrici, talentat reporter din Suceava, care, în perioada afirmării sale, l-a entuziasmat pe Geo Bogza, se află în posesia unei arhive de o valoare - istoriografică și literară - excepțională. Este vorba de lucrările în manuscris, caietele de memorii și dosarele cu documente ale unui ascendent al său, arhimandritul Dionisie Udișteanu, profesor-subdirector în perioada dinainte de război al Seminarului Monahal de la Mânăstirea Cernica, persecutat, în perioada postbelică, de regimul comunist. Recent, Mircea Motrici a început să publice
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
materialul industriosului ucenic. Mai recent, istoricul literar clujean Mircea Popa a făcut o investigație sistematică în toate zonele în care au rămas pe dinafara unei ediții de opere poezii nereeditate: în manualele didactice la care poetul a fost coautor, în manuscrise, în periodice, versificări ocazionale - cuprinse generos în volumul Ochiul lui Dumnezeu (poezii inedite și regăsite), apărut ca urmare a colaborării dintre editurile Charmides (din Bistrița) și Eikon (din Cluj-Napoca). De notat și sprijinul financiar acordat de Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud și
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]