42,328 matches
-
stat, în redactarea literaturii clasice, devenise cunoscut. Stilizam Ana Karenina,... pe Dickens... și alți autori mari ce se traduceau în viteză. Totul a fost mai complex. În privința culturii, un rol important în epocă l-au jucat criticii, scriitorii evrei de marcă ai vremii, - respectînd ideea lui Troțki - cei retrași din politica discreționară, înzestrați cu o profundă cultură și cu simțul critic fundamental de care vorbește G. Călinescu. Păstrasem secretul... * Pînă ce, prin anii '60, la Mogoșoaia, într-o iarnă, pe lacul
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
tonalitatea imnică a generosului Claudel. Trăiesc momentul Intrării lui Isus în Ieruslaim, nu Răstignirea Sa. Sărbătoarea primirii, minunea Nașterii, în peșteră, nu am ajuns la golgota, deși știu că drumul meu spiritual nu e complet. De unde vine în poezia purtând marca "A.P." obsesia luminii (sau considerați de datoria criticii să deceleze asta?) Unde se termină blândețea și unde începe, în sufletul de poet, teroarea? Obsesia luminii trădează nostalgia unui spațiu și timp paradisiace, visul decorporalizării, al trupului diafan, în locul celui greoi
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
regăsesc aceste coordonate sau proporția lor nu e majoritară, critica etichetează pozitiv și victorios: iată o literatură dură, viguroasă, o mână forte etc." (Cîteva pagini mai încolo, Dumitru Chioaru despre Elena Ștefoi: "Poezia Elenei Ștefoi nu mai păstrează nici una dintre mărcile retoricii feminine, dar rămîne feminină ca substanță, datorită problematicii celui de-al doilea sex. Un scepticism sumbru răsucește gîtul retoricii sentimentale, transformînd-o din "călcâi vulnerabil" al feminității în mască agresivă. Textualizarea agresivă exhibă frustrările și dezabuzarea sensibilității femeii rănite de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
de la "Banana Republic" uneia de la "Braiconf", puloverul "Gap" celui de la "Arta textilă" și deux-piece-ul "Armani" celui croit la fabrica din Oradea -, fie că e vorba de prestigiu, lumea investește sume enorme în simple formule. Se întâmplă adeseori ca între o marcă și alta să nu descoperi nici o diferență calitativă. Diferența o dă acel obiect dreptunghiular, numit etichetă. Adică prestigiul și imaginea. Acest lucru l-au înțeles, la fel de bine ca și comercianții, politicienii. Ei și-au dat seama că iluziile vândute cetățeanului
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
părți pentru constituirea unui corpus literar oniric și pentru analiza sa ar putea produce și la noi o creștere a interesului în domeniu. Din perspectiva lingvisticii textului și a analizei discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
unor dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de incertitudine ("se pare că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se reflectă în mărci temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C.
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a se desfășura înaintea ochilor
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
a accentuat, prin contrast, conotația excesiv dezinvoltă a construcțiilor cu ăla. Tot așa, existența în română a diferitelor modalități de desemnare politicoasă prin pronume de politețe - dumnealui, dumneasa, domnia lui, domnia sa - transformă, cel puțin în anumite contexte, pronumele el în marcă a impoliteții (și întărește uzul politicos al pronumelui dînsul). Mulți evită să folosească pronumele el când vorbesc despre un superior ierarhic sau despre o persoană pe care o consideră demnă de mare respect. Și mai mulți se simt ofensați de
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
miracol, Infinitul turbulent). Dar nici drogul nu-i oferă cunoașterea pe care o aștepta, îl plictisește. În schimb, n-a contenit să scrie poezie. Poemele lui Michaux sunt scrise cu aceeași bucurie a copilului care se joacă. Construiește cuvinte, suprimă mărcile gramaticale, modifică verbele sau le elimină și folosește repetiția până la exces: "Vânt/ vânt suflă peste Araho/ Vânt// Ananiă Iniji/ Annan Anima Inji/ Orananian Iniji/ și Iniji nu mai e însuflețită/ Jumătate de corp iese/ Jumătate de corp moare/ Annaneja Iniji
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
Evenimentul zilei = EZ, 2313, 2000, 2) etc. Cuvîntul face parte din categoria mijloacelor evaluative cu sens foarte general; în cazul dat, sensul global negativ se poate particulariza ca "rău", "prost", "urît" etc. Cuplul antonimic mișto - nasol nu a dispărut, dar marca de actualitate și avantajul de frecvență par să aparțină de cîțiva ani perechii marfă - nașpa. Aceasta e asimetrică din anumite puncte de vedere: în vreme ce marfă e un cuvînt foarte cunoscut și frecvent, avînd o evoluție semantică destul de transparentă, nașpa e
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
fost sau este una reală; problema e că ieftinătatea suportabilă a unei astfel de lumi e însoțită insuportabil de o concepție rudimentară asupra literaturii. Ceea ce e deja prea mult. Să începem cu ceea ce a fost cel mai des invocat ca marcă a acestui autor: lumea sudică. De aici, comparații aiuritoare: cu Ștefan Bănulescu sau Panait Istrati. E într-adevăr vorba în tot ce a scris Fănuș Neagu despre un cosmopolitism dunărean care a făcut faima multor scriitori de la noi, în România
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
le-a încredințat misiunea de-a anihila protestatarii din străinătate - și când spun anihilare mă gândesc la eliminarea fizică: "...Bebe a jucat un rol important în organizarea asasinatelor și a tentativelor de asasinat cărora le-au căzut victime reprezentanții de marcă ai opoziției anti-comuniste din străinătate. Din acest motiv, François Mitterand, pe atunci președintele Republicii Franceze, a calificat spionajul românesc drept "o bandă de asasini"", scrie Ziua. Or fi occidentalii naivi, dar chiar atât de proști încât să-și lase informațiile
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
Vîrsta unei reviste se împlinește în numere și, ținînd cont că, din varii motive, multe publicații dispar înainte de a cumula "rotundele" demne de sărbătorit, "22" merită felicitări pentru felul cum trece peste dificultăți și își păstrează cititorii datorită colaboratorilor de marcă. În chip de laudă colegială, Cronicarul mărturisește că uneori e gelos: și-ar fi dorit în paginile noastre anumite materiale cu teme literare. De pildă eseul memorabil al lui Mircea Martin, de acum o lună, intitulat Rezistența prin cultură, cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
ceva obscur, o pornire subconștientă mă făcuse să intru într-o mică ceasornicărie din centrul orașului unde, vorbind prin semne, stânjenit, îi dădusem de înțeles patronului că vreau să cumpăr un ceas de perete... Un Wanduhr. Alesesem unul mare, roșu, marca Prim, pe care-l țin și azi pe perete, în birou. Patronul mă privea cu un dispreț evident. La început nu-mi dădusem seama. Cu timpul, însă, știu când cineva mă place sau nu mă place; e ca un miros
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
debutul mileniului III, specialiștii susțin că cinematograful se află la o răscruce similară cu cea de la apariția sonorului sau a colorului. Dacă Războiul stelelor al lui George Lucas, conflagrație intergalactică reactualizată pe ecrane și casete în 2000 cu mare tamtam, marca în 1977 nașterea unui gen aparte, curînd efectele speciale ajungînd să fie practic personaje cheie, astăzi se încearcă o modalitate extremă de a ieși din impas: împingerea experienței pînă la limita absurdului: eroii sînt "născuți" de calculator aplicîndu-se sinteza fotorealistă
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
inumană, dar gustul sigur și diagnosticul exact sînt mană cerească pentru critic, iar Al. Cistelecan le probează cu succes pe amîndouă. Prețuind scriitura poeților, criticul o cultivă și pe a sa, construind o sintaxă deopotrivă caligrafiată și semnificativă, ale cărei mărci stilistice îl fac ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea de limbaj ar aluneca în verbozitate, în manieră obositoare, într-atît stă pe muche de cuțit ingeniozitatea. Practicînd această
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
fiecare popas, pentru a ajunge la București, în cazul în care surugiii nu fug, după o zi și o noapte de drum. Treisprezece ani mai târziu, Neruda pleacă de la Giurgiu cu trenul, "în niște vagoane mici și elegante ce poartă marca unei firme engleze", iar la București s-ar fi putut crede la Paris dacă nu ar fi părăsit străzile principale, pentru a descoperi atmosfera orientală descrisă de Kunisch și de alții înaintea lui, convingându-se că "Parisul de pe Dâmbovița e
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
la vîrsta copilăriei, dar rămîn copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau pozitiv ("ființă iubită, prețuită; spec. copil") - are o marcă ironică puternică, tocmai pentru că evocă un act de alint: "mama puștoaicei a descins să-și ia odorul de la terasa complexului" (EZ 2482, 2000, 3). Și în acest caz ironia vizează relația de rudenie, nu vîrsta: "Ca orice soacră, e cicălitoare
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
ce poartă numele lui Herbert von Karajan; sunt tineri ce urmează, ulterior, după ani de studiu, de practică, de selecții, a face parte din marea formație, respectându-i tradițiile, contribuind la formarea acelui unic, inimitabil sunet al orchestrei, o veritabilă marcă de identitate a acesteia... și tocmai în acest sens, bucuria mea a fost mare atunci când, la unul dintre pupitrele rezervate violelor, l-am putut zări pe tânărul Răzvan Popovici, originar din România, un muzician tenace, dinamic, aflat într-o etapă
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
evocat. Actuala conducere consideră, probabil, că de vreme ce domeniul lor de activitate e "naționalul", să-i mai slăbim cu fandacsiile noastre "internaționale"! Așa se gândește în strada Nuferilor, așa se gândește și în stepa sovietică! Eforturile supraomenești ale câtorva intelectuali de marcă trimiși în străinătate au îmbunătățit, atât cât s-a putut, imaginea României. Contribuția extraordinară a lui Marian Papahagi - nu mă sfiesc să spun că acest cărturar-patriot a ajuns în mormânt tocmai datorită luptei inegale cu prostia, tâmpenia, reaua-credință întâmpinate, atenție
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
tehnica filmului de la sfîrșitul secolului și dilatarea operată de modelul proustian sau joycean din prima sa jumătate. Ion Bogdan Lefter - Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Editura Paralela 45, Pitești, 2001, 262 p., f.p. Cezar Baltag, azi Mărcile generaționiste, cu siguranță formulele de identificare cu cel mai mare succes în epoca postbelică, operează, cu toate contestările și impreciziile delimitărilor, ca marcaje frontaliere cu aproape aceeași retoricăși aceleași animozități interteritoriale ca granițele politice. După contestarea formulei, transcendenței și a
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
astfel că finalul textului - "într-un col mai bhrăsbenios" - sună aproape familiar. Limba spargă a Ninei Cassian păstrează nu numai instrumentele gramaticale și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în plus, are o surprinzător de clară marcă stilistică: fiind o limbă populară, identificabilă ca atare prin cuprinderea în forme de versificație și specii poetice tipice (strigături, orații), prin fonetisme și chiar prin asemănările cu cuvinte populare reale ("S-a crupit țelea-n bizarcă"; "Scorțopește-te un pic" etc.). Formula
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
din ultimii ani, în care s-au implicat specialiști în pedagogie mai mult sau mai puțin adevărați, pare că s-a uitat un lucru: terminologia oricărui domeniu are nivelurile ei specifice de accesare. Un ziarist, fie el și unul de marcă, nu e nevoit să o cunoască (sau să creadă că o cunoaște) la nivelul unui cercetător în domeniu, dar unui profesor trebuie să-i fie mai familiară această terminologie decât ziaristului. Nu pentru că ăsta ar fi trend-ul impus de
Școala românească și reforma by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15655_a_16980]
-
cîteva distincții suplimentare. Ea se referă la două serii de mijloace: înșiruirea (ani la rînd) e mai apropiată de valoarea "mulți", iar caracterul complet (ani întregi) de valoarea "mult din punctul de vedere al...". Bun - cu sensul său generic, de marcă a orientării pozitive și relative - face parte din ultima categorie.
"Ani buni" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15677_a_17002]
-
și cred că și pe alții. Dar cui îi pasă? Parcă aud vocea imperativă care îmi ordonă să consum delicioasa ciocolată ,,Poiana". E ,,ciocolata ta preferată", strigă la mine cineva nevăzut-necunoscut, nelăsându-mi nici o șansă de opțiune în materie de mărci de ciocolată. N-am nici un chef de ciocolată ,,Poiana", n-o recunosc drept ,,a mea", dar și mai puțin chef am să-mi spună oricine tu. La fel procedează cu noi și dezinvoltele domnișoare de la buletinele ,,Meteo". Parcă le aud
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]