1,107 matches
-
Chandler, Alfred D., The Visible Hand: The Managerial Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. Ciaramicoli, Arthur P., Ketcham, Katherine, The Power of Empathy, Dutton, New York, 2000. Clark, Wesley K., Waging Modern War, Public Affairs, New York, 2001. Condorcet, marchizul de, Outlines of an Historical View of the Progress of the Human Mind, J. Johnson, Londra, 1795. Cooper, Charles, The English Table in History and Literature, Sampson, Low, Marston & Company, Londra. Cooper, Robert, The Post-Modern State and the World Order
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fac reverență oricărui vin de clasă mare. O sarma de varză acră în fața unui Chambertin, Romanée-Conti sau Nuits St. Georges evocă imaginea grotescă a unei spălătorese cu picioarele goale și mânecele sumese, pregătindu-se să execute o gavotă cu un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe ori fierte în borș, pentru că poporului i s-a părut dintotdeauna că acreala este o valență imuabilă a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
asemenea modernă a unui stat definit în sens larg prin teritoriu și prin locuitorii săi. Această concepție va suscita atît rezistențe cît și supralicitări fracționiste. Louis XVI exprimă un punct de vedere evident discordant cînd, în decembrie 1791, îi scrie marchizului de Breteuil: "Este necesar ca națiunea aflată în nenorocire, să nu găsească altă soluție decît aceea de a se arunca în brațele mele"174 La rîndul său, odată raliat cu monarhia prin forța împrejurărilor, Mirabeau reflectă opinia tuturor celor ce
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de tipul "umor de spânzurătoare" (germ. Galgenhumor, "veselie cruntă și în situații penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști, în teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
54, 299 Ribot, Th., 33 Riffaterre, Michael, 27, 28, 33, 252, 307, 308, 311, 313, 314, 316 Rosenkrantz, Karl, 99, 100, 189, 300 Rosetti, Al., 43, 60, 101, 112, 113, 114, 115, 119, 219, 241, 249, 271, 293 S Sade, Marchizul de, 110 Sadoveanu, Mihail, 20, 27, 95, 156, 290, 295, 313 Sartre, Jean-Paul, 190, 192, 193, 300 Sasu, Aurel, 183, 294 Schelling, Fr., 34 Schlegel, Fr., 87, 109, 259 Schopenhauer, Arthur, 31, 34, 190 Sebastian, Mihail, 20, 27, 65, 116
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se atribuia o cupă plină cu aur. Adus în Europa de către cuceritorii spanioli, sub denumirea de „Indiaco", jocul s-a răspândit foarte repede, nu numai în Spania, ci și în Franța, Italia și alte țări apusene. Dintr-o conversație între marchizul de Posa și infantă, în piesa „Don Carlos" de Schiller, reiese că jocul acesta era una din distracțiile curtenilor („... Odată, în timpul jocului, s-a întâmplat că mingea cu pene a lovit ochii sorei mele, regina cehilor...") (Demeter-Erdei, Z. 1983). Cele
Badminton : curs pentru studenţii facultăţilor de educaţie fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/361_a_643]
-
Valeria Sadoveanu); William Saroyan, Unu, doi, trageți ușa după voi, pref. trad., București, 1964 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu), Mă cheamă Aram, București, 1969 (în colaborare cu Teodora Sadoveanu); Anatole France, Crinul roșu, București, 1967; Al. Dumas, Doctorul misterios. Fiica marchizului, I-II, București, 1976; Eudora Welty, Bătălii pierdute, București, 1976. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Mormolocul”, VRA, 1934, 331; N. Pora, „Mormolocul”, ADV, 1934, 15 383; Octav Șuluțiu, „Mormolocul”, RP, 1934, 14; E. Duval, „Visuri americane” la Teatrul Național Iași, „Gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
catolic. Apendicele includea o scrisoare a Secretarului de Stat (cardinalul Merry del Val) în care acesta mulțumea pentru primirea cărții (pe care o lăudase în numele Sfântului Părinte), o scrisoare de-a Papei către episcopatul lombard și o scrisoare deschisă către marchizul Filippo Crispolti, cu titlul Due tipi di giornalismo cattolico? Practic, prin aceste referințe, lucrarea era girată de Sfântul Scaun autoritatea supremă a Bisericii Catolice, care hotăra în definitiv care trebuia să fie concepția Bisericii despre presă și care era rolul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
avertisment difuzat sub egida Sfântului Scaun, în care erau menționate publicațiilor în cauză. Această amenințare era făcută în contextul "crizei moderniste", când unii dintre autorii blamați de Vatican au publicat în ziare catolice. Apendicele cuprindea și o scrisoare deschisă către Marchizul Filippo Crispolti. Era un răspuns la un opuscul pe care-l scrisese acesta, în care punea problema existenței a două tipuri de jurnalism catolic: unul defensiv, cu un limbaj violent, puține mijloace tehnice, excesiv de teoretic, puțin influent și cu o
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la sfârșitul secolului, mai întâi cu El Movimiento Católico (1888-1899) și apoi cu El Universo a lui Ortí y Lara, fondat în 1900. Acesta din urmă a primit încurajările cardinalului Sánchez y Hervás, episcopului de Salamanca, augustinului Tomás Cámara și marchizului de Comillas, care a contribuit economic la dezvoltarea publicației. Pe lângă aceste încercări, s-au aprobat măsuri preventive, precum lectura și distribuirea ziarelor în seminarii și printre preoți, motivarea ziariștilor catolici și căutarea de colaboratori în rândurile preoților și mirenilor pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de gruparea social-creștină din Zaragoza, fiind condus de ziaristul și sociologul Severino Aznar. Încă de la început, a dovedit un sindicalism orizontal și o neutralitate politică, înfruntând Consiliul Național al Corporațiilor Catolico-Muncitorești (sindicalism mixt și monarhie alfonsină), al cărui președinte era marchizul de Comillas 188. Sindicalismul catolic a susținut și el diferite mijloace de opinie, asociate Sindicatelor Catolice Libere, precum La Voz del Trabajo (1913) sau El Tranviario (Madrid) și La España Ferroviaria. Ultimele două s-au unit în 1918, formând El
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
influență, se desprind aceia care ard de dorința de a-și împărtăși sentimentele erotice și de a fi acceptați în intimitate. Revendicativi erotici din categoria curtezanilor sunt bărbați și femei. Au intrat în istorie curtezani celebri precum: Don Juan, Cassanova, Marchizul de Sade, Grigori Rasputin ș.a. numai că posteritatea i-a numit, simplu, libertini. Femeilor, însă, li s-a rezervat un loc special în această categorie, cele mai multe sunt (real sau nu) practicante ale sexului interesat, plătit, răsplătit și se înscriu într-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se îndrăgostească de un episcop, mult mai tânăr decât ea, Ioan din Ravenna a cărui ascensiune pe scaunul papal a susținut-o, devenind papa Ioan al X-lea (914-929). După moartea părinților ei, Marozia, căsătorită după calculele lor cu Alberic, marchiz de Camerino, însărcinat cu asigurarea protecției militare a scaunului papal, a continuat ambițiile mamei sale Theodora, reușind performanța de a instaura papalitatea ereditară în familia ei. Fiul, nepotul și strănepotul ei au ocupat tronul papal. Consecventă ambițiilor ei, l-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
soț Alberic, aranjând uciderea lui și căsătoria cu fratele lui, cumnatul ei. Chiar papa Ioan al XI-lea, fiul ei, a fost acela care a oficiat căsătoria. Numai că, în timpul banchetului ce a urmat ceremoniei de căsătorie, fiul legitim cu marchizul Alberic, Alberic al II-lea, și-a denunțat mama, acuzând-o de trădare. S-a creat o busculadă, revoltații de comportamentul ei au capturat-o pe Marozia și, la ordinul fiul ei, a fost întemnițată în pivnița castelului unde a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
întrețină prin conversații. Fermecătoarea Ninon nu și-a legat viața de un soț oficial, căsătoria fiind, în concepția ei, o tiranie, și a avut mai mulți amanți dintre oamenii influenți ai vremii printre care: contele de Coligny, prințul de Condé, marchizul de Villarceaux, marchizul de La Châtres, contele d'Estrées, contele de Fiesque, baronul de Bernier, fiul unui general suedez (Ninon avea șaptezeci de ani), tânărul abatele iezuit Gédouin, ultima pasiune, ea avea optzeci de ani. A și fost supranumită Doamna noastră
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Fermecătoarea Ninon nu și-a legat viața de un soț oficial, căsătoria fiind, în concepția ei, o tiranie, și a avut mai mulți amanți dintre oamenii influenți ai vremii printre care: contele de Coligny, prințul de Condé, marchizul de Villarceaux, marchizul de La Châtres, contele d'Estrées, contele de Fiesque, baronul de Bernier, fiul unui general suedez (Ninon avea șaptezeci de ani), tânărul abatele iezuit Gédouin, ultima pasiune, ea avea optzeci de ani. A și fost supranumită Doamna noastră a amorurilor. Erau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu frumoasa și spirituala curtezană: plătitori pentru compania ei, suferinzii din dragoste și favoriții care veneau în salonul ei pentru a o asculta și admira cântând. A avut câțiva copii dintre care un fiu dintr-o relație de dragoste cu marchizul de Villarceaux, apropiat al regelui Ludovic al XIV-lea. Acesta a fost cavalerul Louis de La Boissière, devenit un apreciat ofițer de marină. Cultura și rafinamentul conversației pe care o întreținea rafinata Ninon au trezit interesul și admirația Regelui Soare care
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un cadou asemănător și să scrie "Povestea târfelor mele triste". Cultura solidă, inteligența și încrederea în sine i-au fost temeiuri frumoasei și seducătoarei curtezane Ninon de Lenclos să-și exprime gândurile, într-un registru moralist pedagogic, în Epistole adresate marchizului de Sevigné, îndrăgostit de mademoiselle Ninon ce avea doar cincizeci și șapte de ani. Epistolele au fost adunate și publicate în 1720. Circulau deja fragmente din textele ei: Dacă Dumnezeu apare des femeilor este că ține să facă parte dintr-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
religioasă, era catolică, și remarcată prin virtute. Din respect și admirație pentru mama ei, Ana de Austria a desemnat-o pe frumoasa și fascinanta Athénaïs drept domnișoară de onoare a Mariei Teresa alături de alte cinci doamne. S-a căsătorit cu marchizul de Montespan, deși avea o zestre modestă. Athénaïs era o frumusețe accentuată, blondă, ochi albaștri, înălțime medie, cu tendințe de îngrășare, era provocatoare și vicleană. Avea o inteligență sclipitoare, scria Saint-Simon, avea un fel de a fi fermecător, fascina pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
doilea spațiu cuibușor de nebunii Templul Venerei, avea o mare piscină cu apă parfumată. Athénaïs a născut patru copii pe care regele nu i-a recunoscut, marchiza de Montespan fiind căsătorită iar copiii aveau statut clar de bastarzi. Soțul ei, marchizul de Montespan era exasperat de viața scandaloasă a soției sale la Curtea regală care, între timp, se liniștise, întrucît prin plecarea Louisei de La Vallière la mânăstire, scăpase de concurența unei metrese oficiale. În schimb, s-au declanșat ostilități din cauza imoralității
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o fire încântătoare, cu o sobrietate evlavioasă. Abatele Gobelin a simpatizat-o pentru comportarea ei evlavioasă și a susținut-o să devină educatoarea copiilor regelui Ludovic al XIV-lea și ai marchizei de Montespan. A păstrat discreție absolută, de teama marchizului revoltat de viața de Curte a soției lui. A trezit simpatia și admirația celor din jur prin faima de prețioasă, prin conversațiile spirituale, prin felul de a fi amuzantă, prin blândețea ei seducătoare. Regele a recompensat-o cu titlul de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lor în care să-și tăinuiască și să-și trăiască iubirea. Vraja se rupe când vede cartea Cunună de iubire pentru Marion, își dă seama că Marie este de fapt curtezana cunoscută de mulți, Marion. Didier intră în altercație cu marchizul Saverny, a cărui viață fusese odată salvată de Didier. Ambii se duelează și, întrucât se decretase duelul interzis, Didier este încarcerat. Disperată, Marion merge la rege, se umilește, rugându-l să-l grațieze. Regele i-a promis grațierea, dar cel
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-l să-l grațieze. Regele i-a promis grațierea, dar cel care a anulat grațierea a fost cardinalul de Richelieu. Bănuitor, Didier a acuzat-o pe Marion de trădare, a întrebat-o de partea cui este, a lui sau a marchizului. Ea îi jură iubire, el rămâne impasibil, îi azvârle portretul pe care-l purta ca medalion și s-a consolat că va muri. Îi mărturisește și el iubirea, numai că trecutul va sta mereu între ei. De Richelieu apare, este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia îi scapă în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este una din dificultățile majore de care se lovește autorul comic. "Dorante Căci, în fine, cred că este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
timpului lor. Conștienți fiind că gustul variază cu epocile, ei resping, cu multă lipsă de respect, modelele vechi, antice sau clasice. Stendhal începe, în termenii aceștia, Prefața primului său Racine și Shakespeare. Nimic nu seamănă mai puțin decât noi cu marchizii acoperiți de haine brodate și de mari peruci negre, costând mii de scuzi, care au apreciat, în 1679, piesele lui Racine și Molière. Acești oameni însemnați au căutat să desfete gustul acestor marchizi și lucrează pentru ei. Consider că trebuie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]