11,720 matches
-
pactul. Ce e asta? Vin, vin, și o să vezi. O prinde din nou, o strânge în brațe și o sărută pe gură, sărut din acelea care rămân. Și așa, supusă, sufocată săraca, cu inima tulburată, el îi spune: Tu... tu... Marina...tu... Vai, pentru Dumnezeu, Avito, vai... pentru Dumnezeu... și închide ochii. La fel Avito și-i închide o clipă, auzindu-se doar bătaia inimilor. Și vocea interioară îi zice lui Carrascal: "Inima umană, această bombă impulsivă și absorbantă, bătând în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
primelor zile, risipit norul care din apele științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină nu e mai mult decât splendoarea stupidității umane, ale acestei stupizenii care reprezintă sănătatea perfectă, echilibrul stabil. Marina nu mă înțelege; nici ea nu poate înota în aer, nici eu zbura în apă. A o educa? Imposibil! Femeia, în totalitate, este ineducabilă; propria femeie, mai mult decât cea a altuia. Așa gândește Avito. Și Marina? La puține zile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
perfectă, echilibrul stabil. Marina nu mă înțelege; nici ea nu poate înota în aer, nici eu zbura în apă. A o educa? Imposibil! Femeia, în totalitate, este ineducabilă; propria femeie, mai mult decât cea a altuia. Așa gândește Avito. Și Marina? La puține zile de la transferarea puterii fratelui său la aceea a soțului, se întâlnește în regiuni vagi, nedeslușite și fantastice, doarme și, în vise, continuă să trăiască, în vise incoerente, mica dominație a figurii maritale care merge, mănâncă, bea și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
află pe masă, și aceste vase stranii, gradate, și cu eticheta lor de H2O, și sarea cu NaCl, și toate aceste closete... ce lume, Doamne, ce lume! * Într-o noapte, ieșind o clipă din visul cronic, înainte de a începe altul, Marina murmură niște cuvinte la urechea lui Avito, îl îmbrățișează fără a se putea abține și nu doarme toată noaptea. Deja se află în funcție pedagogul. Hai, Marina, puțin mai multă fasole!... Dar dacă nu am chef? N-are importanță, n-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Într-o noapte, ieșind o clipă din visul cronic, înainte de a începe altul, Marina murmură niște cuvinte la urechea lui Avito, îl îmbrățișează fără a se putea abține și nu doarme toată noaptea. Deja se află în funcție pedagogul. Hai, Marina, puțin mai multă fasole!... Dar dacă nu am chef? N-are importanță, n-are importanță... acum trebuie să mănânci mai mult cu capul decât cu gura.. hai, puțin mai multă fasole... aliment fosforat... fosfor, fosfor, mult fosfor este ceea ce trebuie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
capul decât cu gura.. hai, puțin mai multă fasole... aliment fosforat... fosfor, fosfor, mult fosfor este ceea ce trebuie... Dar apoi nu mai pot mânca cotletul... Cotletul? N-are importanță! Carne? Nu, carnea înviorează instinctele atavice de barbarie... Fosfor! Fosfor! Și Marina se forțează să se sature cu fasole. Imediat voi termina de citit biografia lui Newton... ce mare om! Nu ți se pare? Nu ți se pare că era un mare om Newton? Da. Gândește bine ce mare om era... Dacă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
său. Avito o privește, zicându-și: Of, atavismul! și izbucnește într-o disertație împotriva tuturor sfinților din Anul creștin, oameni antisociali, mai mult chiar, antisociologici. Și, văzând expresia soției sale, își zice: "până în pântecul însuși! asta își va face efectul!" * Marina se simte rău și Avito e îngrijorat pentru ea. Îi pare că s-ar putea să fie o naștere prematură și, surprins de presimțirea sa cu privire la aceasta, gândește să ceară un incubator lui Hutinel, așa ca din întîmplare. Și până
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întâlnirea cu destinul. Se lamentează Materia din când în când, ridicându-se, plimbându-se o clipă, întorcându-se să se așeze. Nu pot, nu pot, don Antonio, nu mai pot... mor, ah! Mor... nu mai pot... Asta nu-i nimic, Marina, o mică durere fără importanță; ajută-l, ajută-l... vine o durere decentă, o durere cum trebuie și s-a sfârșit totul... Am mai mult, don Antonio, am mai mult... asta e altceva... asta e mai grav... mor... vai! Adio
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
dea el semnificație; pune într-o pălărie silabe, scoate trei și dă-i așa nume". Avito replică: "Taci!taci!taci!" și rămâne cu Apolodoro, fără să-l confirme sau să-l rectifice după roadele pe care le poate da. * Visul Marinei se face mai profund, coboară în realitățile eterne. Se simte izvor de viață când dă piept copilului. Desprinde sugarul capul și rămâne privind-o, se joacă cu biberonul apoi, iar când în somn surâde, își zice mama: Se visează cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Leoncia, au dus copilul să-l boteze. Principiul său de autoritate, bază și fundament ale întregii pedagogii sănătoase, a fost nesocotit și cum? Prin sfatul deductivei? Nu se poate lăsa să treacă asta așa, fără protest. Nu ți-am spus, Marina, că nu vreau ca să-i faci copilului aceste lucruri? Așa s-a făcut mereu, răspunde femeia cu un rest de independență care îi iese din pântec. Tu nu vrei decât să impui legi noi... Cine ți-a spus asta? și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nu vreau ca să-i faci copilului aceste lucruri? Așa s-a făcut mereu, răspunde femeia cu un rest de independență care îi iese din pântec. Tu nu vrei decât să impui legi noi... Cine ți-a spus asta? și cum Marina tace, continuă ridicând vocea: Cine ți-a spus-o? Să vedem, răspunde. Nu știi că sunt soțul tău? Săraca Materie, strângând geniul la pieptul său, simte cum o bilă de teamă îi ridică întâi pe dinlăuntru pieptul umflat, îi înfundă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
întors animalul în mine, acest animal pe care îl dominasem și când m-am îndrăgostit s-a deșteptat; această nefericire nu are vină... L-a botezat? De ce? Lucruri de femei! Cum se amuză de ceva săracii". Și întorcându-se la Marina, cu vocea mai dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pe care îl dominasem și când m-am îndrăgostit s-a deșteptat; această nefericire nu are vină... L-a botezat? De ce? Lucruri de femei! Cum se amuză de ceva săracii". Și întorcându-se la Marina, cu vocea mai dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mai dulce: Hai, Marina, am fost dur, o recunosc, dar... și se apropie oferindu-și buzele, în timp ce vocea interioară murmură: "Ai căzut, te întorci să cazi și vei cădea de o sută de ori mai mult...". Se lasă sărutat de Marina, strângând la piept copilul și recade în somnul vieții sale. Da, am fost dur, dar... dar este nevoie, trebuie să-mi împlinesc voința... și botezul? De ce? Pentru a se spăla de păcatul originar? Dar tu crezi că această inocentă creatură
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
demonului familiar: Da, nu are păcat, dar duce păcatul originar: acela de a se fi născut din iubire, din legătură de instinct, din căsătorie inductivă; dragostea și pedagogia sunt incompatibile; biberonul cere completare....". Nu îl săruta, nu îl săruta așa, Marina, nu îl săruta; aceste contacte sunt originea microbilor. Și vocea: Dar când ai sărutat-o tu pe ea? Te-a contagiat, te-a contagiat cu microbii ei, cu microbii personalității sale, pentru că fiecare dintre noi are microbul său, microbul său
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
contagiat, te-a contagiat cu microbii ei, cu microbii personalității sale, pentru că fiecare dintre noi are microbul său, microbul său special și specific, bacillus individuationis, cum îl numește don Fulgencio, și te-a contaminat...." Asta a fost ieri iar astăzi Marina găsește pe soțul ei înțepând copilul cu un ac, și trezindu-se din somn inima sa de mamă, exclamă: Dar ești nebun, Avito, ce faci? Și tatăl surâde, se întoarce să-l înțepe și răspunde: Tu nu înțelegi... Dar, Avito
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu el. Acum, în timp ce este un nevertebrat psihic, un suflet fără vertebre, nici creier, la fel ca el, mama sa, dar așa cum îi semnalează conștiința reflexivă, așa cum între vertebrate, așa cum mi se prezintă amfiaxus pshic, le iau în contul meu. Marina, de partea sa, somnambulează, suspinând: Ce lume e asta, Fecioară Preasfântă!, și-și adoarme copilul cântându-i: Dormi, dormi, copilul meu, dormi îndată, dormi, pentru că mama ta își doarme a sa viață. Dormi, soare al ochilor mei, dormi, încântarea mea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nostru metadramatic, de această oră misterioasă depinde întregul nostru destin. Și, înainte de toate, știi dumneata, Avito, ce este vâna? Nu, răspunde Carrascal gândind la căsătoria sa, la ora aceea misterioasă a vizitei sale la Leoncia, când s-a întâlnit cu Marina, la acel moment metadramatic în care ocheadele actualei sale soții i-au spus, ceea ce nu se știe și nici nu se va ști vreodată, în acel moment de libertate... de libertate? De libertate sau de dragoste? Dragostea dă sau ia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
văzând roata montată pe cărămida științei, se liniștește. Capitolul V La fel cum fiecare început are un sfârșit, fiecare sfârșit implică un început și în ăsta se află Apolodoro mereu. Deja are un amestec de atenții și amabilități, moștenite de la Marina. Tatăl îl face să mănânce la oră fixă, la ora h și câteva minute, apăsându-l mâncarea pe care i-o dă și apoi îl apasă pe el, de trei ori pe zi. Igiena și educația fizică înainte de toate; deocamdată
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
meargă. Pentru a reuși, îl lasă tatăl într-o mare cameră în totalitate tapisată în care să se descurce, oferindu-i scaune și alte obiecte de care să se agațe și un băț care îi servește de baston. Și dacă Marina vrea să vină la el, să-l vadă cum se clatină, întinzând brațele: Fii calmă, calmă, lasă-l să cadă, că nu va trece de pământ. Ce lume e asta Sfântă Fecioară! Și continuă visând, mama. Mama, care pe furiș
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fiul și acolo este sărutul visului din somnul său. Mama, spune dragule. Dragule! Dragul meu! Bogat! Regele casei! Cer! Drag! Drag!... Luis, Luisito, Luisito, Luis-ul meu.... Pentru că la botezul făcut i-au pus numele Luis, numele bunicului dinspre mamă, tatăl Marinei, în locul acelui urât Apolodoro, și Luis este numele prohibit, rușinosul, intimul. Luis, Luis-ul meu, al meu Luis, Luisito, Luisito al meu și-l mănâncă cu sărutări. Îi apasă gura pe gura sa scuturând capul o dată, se desprinde apoi imediat, rămâne
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Luisito, Luis al meu, mult, mult, soare, cer, al meu Luis, Luisito.... ! Luis! Mă iubești mult, mamă? Mult... mult... mult... Luis, soarele vieții mele... Luis! Cât mă iubești? Mai mult decât toată lumea. Mai mult decât pe tata? Se înnourează fruntea Marinei, dacă ar vedea asta Avito... Cu remușcarea unei ascunse crime, îngrozită în fața apariției invizibile a destinului, se ridică repede și lasă copilul pentru a continua visând. Și aici, acum, ca altă dată, strângându-l la piept exclamă: al meu, al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii tatălui, adaugă : "Apolodoro" ! Termină Apolodoro de închinat la Tatăl său și inima începe să-i sâcâie pieptul Marinei, însă, of, logica somnului!, o dată mai mult nesperatul. Mi-am închipuit, Marina, mi-am închipuit, și nu vreau să mă cert, căci am vorbit deja cu don Fulgencio despre el. Embrionul trece prin toate fazele prin care a trecut specia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
instinctul, pentru că noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu? Du-te, du-te! exclamă Apolodoro într-o zi ce grasă s-a făcut mama! Și în timp ce sărmana Marina se îmbujorează, tatăl zice: Privește Apolodoro, de aici, din această grăsime va ieși un frățior sau o surioară... De aici? exclamă copilul. Ce batjocură! Avito! suspină în vise, petiționar, Materia. Da, de aici. Nimic din astea care se aduc de la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]