1,349 matches
-
purpurie slabă, jos, în nisip, pulsând slab. — Asta e? — Asta e, spuse Manuel. Era o femelă cam de o sută de kilograme, și de un metru și un sfert lungime. Avea plăcile carapacei normale, cam cât o palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
scria MORI ÎN IAD“, un trening de velur, un ghips de picior detașabil, un Mossberg 590 cu țeavă scurtă și două Parabellum negre, de 45. Pentru acea zi, se îmbrăcase într-un sacou sport de tweed, pantaloni obișnuiți și pantofi maronii cu șireturi. În fine, întinse pe pat trei fotografii. Prima, bărbatul, Frank Burnet. Cincizeci și unu de ani, bine făcut, fost infanterist marin. Fiica tipului, Alex, abia trecută de treizeci de ani, avocat. Nepotul tipului, Jamie, opt ani. Bătrânul dispăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toate motivele să încerce să termine repede. Fă-o cu puștiul, își spuse el. Simplu și la obiect. Intră Dolly, cu o hârtie în mână. În acea zi purta un costum bleumarin, pantofi fără toc, cămașă albă. Avea o servietă maronie, de piele. Ca de obicei, trăsăturile ei obișnuite îi permiteau să nu atragă atenția. — Cum ți se pare? întrebă ea, întinzându-i hârtia. Se uită repede peste ea. Era o notiță gen „Pentru cei interesați“, semnată de Alex Burnet. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Trebuie să vorbiți cu el, spuse directoarea. Este în detenție, în sala alăturată. Lynn intră într-o cameră mică. Era plină cu fișete metalice verzi, foarte înalte. Dave stătea încovrigat pe un scaun de lemn, părând foarte mic, cu pielea maronie. — Dave. Ce s-a întâmplat? — L-a rănit pe Jamie, zise Dave. — Cine? Nu-i știu numele. Ie dân clasa șase. Clasa a șasea? își spuse Lynn. Asta însemna că era un copil mult mai solid. — Și ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
baseball. Jamie și Maimuțache. Pe ei! Billy îi lovi din lateral, venind în viteză, iar cei doi zburară ca niște popice, exact lângă groapa de la marginea terenului. Jamie alunecă frecându-se cu bărbia de sol, ridicând un nor de praf maroniu, iar Maimuțache se izbi de parapetul din sârmă din spatele terenului de baseball. Din apropiere, amicii lui Billy urlau: — Sânge! Vrem sânge! Văzând că puștiul, Jamie, gemea în praf, Billy se duse direct spre Maimuțache. Îl atacă cu placa, cu roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
încet pentru că n-aveam nici o grabă, ne amuzam cu remarci hazlii pe care ni le aruncam unul altuia ca la pimpong. Doi muncitori lucrau de zor, fumând și astâmpărându-și din când în când setea cu o dușcă dintrun lichid maroniu, destul de neplăcut presupun, de vreme ce se strâmbau după fiecare înghițitură. Mihai, cel mai în vârstă dintre noi, care părea și cel mai serios, îi abordă politicos: - Domnilor, nu vă supărați, spuneține și nouă, mai avem mult până la Iași? Uitându-se la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Pe jos, că-i mai sănătos. Facem mișcare, că nu strică. Abia stăpânindu-și uluiala ce risca să degenereze într-un hohot de râs având în vedere dificultatea de a-și menține o mimică normală, deși vizibil afectat de lichidul maroniu, omul s-a străduit totuși să nu ne jignească:D'apoi să tot aveți cam vreo zece zile de mers! Dar de ce nu luați trenul, că vine peste vreo două ore? - Două oreeee?! Mamăăă, da'noi ne grăbim, navem timp
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Nu. A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o reacție cam exagerată, ție nu ? Vreau să spun, el ți-a dezvăluit public absolut toate secretele. Iar tu nu ai vorbit decât despre... — Nu Înțelegi. Rămân cu ochii la mocheta maronie uzată. Lucrul de care mi-a vorbit nu e deloc ceva lipsit de importanță. E ceva extrem de prețios pentru el. Și a venit până aici ca să-mi spună despre lucrul ăsta. Să-mi arate că are Încredere În mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acea zi. Au vizitat alte două orașe mai mici dar Încărcate de istorie, apoi Amina a comandat: Direct Merzouga, mai precis la Erg Chebbi! De la un timp, ochii românului erau atrași de mari Întinderi de nisip și dune Înalte și maronii. Nu mai văzuse și era surprins. În Merzouga, cei doi merseră la un magazin cu specific popular plin cu Îmbrăcăminte și Încălțăminte purtate de beduinii din deșert. Cu un surâs de neascuns, Amina Îl rugă să probeze unul din cele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de noi.A luat mâna Mirei,a pus-o în mâna mea și ne-a condus pâna în dreptul ușei batante.Pluteam.Simțeam furnicături în degete.Nu puteam să articulez niciun cuvânt.Ii priveam părul proaspat vopsit.Șuvițe negre și șuvițe maronii spre auriu.Mă gândeam la toaleta ei.In cealaltă încăpere era un magazin pentru doamne.Mira și-a ales o rochie lungă.Părea mai înaltă.M-a facinat.M-a luat de braț și am patruns într-o nouă încăpere
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sufrageria unde stăteam cu toții. Salariul de avocat al tatei, care refuzase să intre În NSDAP, la național-socialiști, ne ajungea tot mai greu, taxele pentru școlile noastre, logodna Klarei cu Hermann... Mâna tatei strânsă pe toarta cafetierei toarnă grijulie lichidul subțiat, maroniu. — ...Pune-ți azi lapte cât vrei, Christa! Prințul ne-a trimis trimis cadou două sticle... Cele cinci cești de porțelan așezate la distanțe egale, lângă felia subțire de pâine, cu miez umed. — Nu aruncați nici o firimitură, copii! Faceți economie... Gheata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din spate. Nu neg spiritul meu de aventură, draga mea! Însă, dacă aș fi considerat că există cuadevărat un risc, fii sigură că nu te-aș fi invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca nu cumva să strici acest ornament delicat și discret. Pe peretele de lângă ușă, În partea dreaptă, cum se intră, se afla o icoană , reprezentându-l pe Iisus Cristos, apoi, masa din lemn , vopsită În alb, cu suprafața din furnir maroniu, un scaun cu spătar tapițat În nuanțe de maro Închis, combinat cu maro deschis, până la culoarea cafelei cu lapte. În partea stângă, se afla cuierul. O placă de lemn furniruit, de 1,5 metri lățime, și doi metri Înălțime. Deasupra
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
moșteni ceva. Așadar, tata m-a lăsat să văd cu ochii mei ce se afla acolo, înăuntru. Erau teancuri de hârtie îngălbenită și plicuri groase, unele din ele sigilate. Se mai afla acolo o mapă subțire de piele de un maroniu închis. Și un desen pe care-l făcusem în copilăria mea îndepărtată. îl reprezenta pe bunicul, cum credeam eu că arăta în iarna când tocmai își pierduse, printre altele, părul. Dar în fundul dulapului, într-o izolare demnă și nobilă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Jemima slăbea - ei și? Să fii slabă nu înseamnă că devii automat frumoasă. Jemima n-a reprezentat niciodată o amenințare pentru ele, dar așa, cum stă ea în ușa sufrageriei, în noii ei pantaloni croiți parcă pe ea, cu pantofii maronii în picioare, Jemima Jones arată exact ca femeile care au încercat să devină Sophie și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
este privit ca fiind un ciudat, un outsider, unul care nu inspiră încredere. Așa că trăiește în blugii ei, iar dacă ea și Brad ies seara în oraș, își asortează blugii cu un body crem, o curea din piele de crocodil maronie și o jachetă. A stat de una singură la o masă lungă cu piedestal de lemn din Marmalade și a răsfoit Outlook-ul - ziarul local din Santa Monica - cât a mâncat trei salate, încercând să nu pară disperată să vorbească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Poți să cobori și tu fără grijă! îl îndemnă Cristi. Cu un băț găsit în apropiere, Toma ridicase șapca de jos și i-o arăta colegului său. Era încă udă și plină de noroi și resturi de ace de brad maronii. Nu era ruptă și nici țesătura nu părea putrezită, fapt ce îl bucura întrucât însemna că nu zăcea de multă vreme în pădure, ba chiar mărea foarte mult șansele ca obiectul să-i fi aparținut șoferului de camion, dispărut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
groapa aceea. Nu era prea adâncă, abia o jumătate de palmă față de nivelul restului terenului. Îi dădu ocol și apoi se aplecă dintr-o dată, cercetând cu toată atenția locul. Iată aici ceva interesant! exclamă el entuziasmat. Câteva picături de culoare maronie se vedeau împrăștiate la unul dintre capetele scobiturii. La o privire mai superficială ar fi putut trece neobservate printre frunzele de pe jos. Inspectorul își scoase telefonul mobil și făcu câteva fotografii din mai multe unghiuri. Pot să bag mâna în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
celălalt sertar de sub catedră și întinzându-i o cutie cu mănuși de cauciuc. Cristi scoase din buzunar pachețelul în care pusese frunzele din pădure și îl desfăcu cu grijă. Își puse mănușile și apoi începu să radă cu bisturiul petele maronii de pe acestea. Pulberea cădea în vasul Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului câteva granule de praf și le răsturnă pe o lamelă de sticlă. Presără deasupra o cantitate egală de pudră de sare și câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pasărea a început a ciuguli din carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i plăcea. A mâncat pe săturate, după care a zburat pe trupul inert al ursului. Avea aer de învingător. îndată și-a șters ciocul de blana maronie și a început să-și lustruiască penele de pe aripi. După ce vânătorul a luat blana ursului și cât a putut din carnea acestuia, îndreptându-se către casă, a băgat de seamă că pe deasupra lui zbura, la joasă înălțime, și pasărea. Ajungând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am înainte o viață întreagă pe care pot să o trăiesc după puteri și dorințe. Aveam un carnețel cu coperți maronii pe care-l purtam mereu în secret la buzunarul de la piept și pe foile lui îmi așterneam năduful sau vorbe alese pe care visam că am să le rostesc odată și-odată în fața alesei, dar eram prea timid. Poate nici
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un gard, cu capul spart, zăcea paznicul inconștient. Era un om în pragul pensionării, nepregătit pentru astfel de situații, un om blând, care te ducea cu gândul la bunici. Un tip blond, îmbrăcat în haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea și fete și băieți laolaltă. Kyta, cel mai masiv ceasornicar, era ocupat cu un alt țigan care avea în mână un cuțit lung cât o sabie. Rupsese o scândură dintr un gard vecin și căuta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acela, care arăta atât de Îmbietor. ― Îmi place, am recunoscut când am intrat. Înăuntru era un spațiu micuț, dar foarte bine organizat, Într-un decor vintage de care m-am Îndrăgostit pe loc. Pe unul din pereți scria cu litere maronii „ Cafeneaua viselor” și totul era Încadrat Într-o ramă de tablou. Nu știu de ce, dar numele mi se părea drăguț și amuzant totodată. Am mai aruncat o privire În jur și am decis că Adi chiar avea gusturi bune. ― Stăm
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cusut „de picior“, care ne transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu cahle luate de la demolări. Vată cu câlți și maroniul murdar de hârtie igienică aspră. * În gura mea, cele mai grele trei silabe din viața unui om au o dezamăgitoare ușurătate de a fi. Teiubesc nu știu să spun și poate nici n-aș vrea, dar, habar n-am cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]