1,390 matches
-
prin nori/ ori niște cenușii aripi de mori de vânt" (Weltschmerz). Insistența asupra peisajului posomorât (ilustrat prin cromatica sumbră: negru, cenușiu), dar și împiedicarea zborului, imposibilitatea de a rupe legăturile cu pământul, căci păsările de țiglă sunt doar proiecții în materialitate a unei dorințe de înălțare, iar aripile morii sunt aripi false, veșnic ancorate în lumea pământeană, creând doar iluzia înălțării, pentru ca apoi să revină în planul teluric, într-o roată a destinului necruțător, toate acestea se înscriu în aceeași dorință
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care le apropie de ceea ce am numit, în sens larg, poemul ekphrastic. Impresia creată este de tablou descris, de lume bidimensională și nu de univers real. Dimensiunea care pare să lipsească acestor poeme este înaltul, verticala, sugestie a ancorării în materialitate. Tocmai revalorificarea, într-o manieră inedită, a acestui tip de poem apropie și mai mult generația amintită de procedeele de structurare a imaginarului poetic din literatura contemporană. Am putut identifica astfel și alte trăsături care apropie poezia albatrosistă de cea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
război, cînd va fi întîlnit și la alții. în epoca interbelică - atît la începutul deceniului trei, cît și la sfîrșitul deceniului patru - „inversiunile” erau ceva frecvent. Prima a fost renunțarea la „ideal” și angajarea masivă într-o viață de „aprigă materialitate”, necruțătoare. Ca la orice răscruce istorică, s au produs numeroase „năpîrliri”: inși care anterior - constata un critic - propagau „prejudecățile cele mai reacționare și mai puturoase” s-au transformat deodată în „oameni noi, puritani intransigenți, partizanii ideilor celor mai extreme, ai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
filosofică a "literaturii", o literatură ale cărei "suburbii" și "extremități" trebuie totuși să aspire la "legea veșnică". Fiind o operă culturală, The American Scholar reprezintă o reflecție asupra schimbărilor suferite de savant și de noii scriitorii, prin accentul pus pe materialitatea experienței, în timpul secolului al XIX-lea. Acest accent a apărut din necesitatea modelului pozitivist, văzut ca un model cultural pentru a vizualiza universul. Astfel, în 1854, prietenul și elevul lui Emerson, Henry David Thoreau, cândva un jurnalist literar narativ, a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu sunt neliniștitoare, ci dimpotrivă „leagăne urmașilor stăpâni” Frământându-le „mii de săptămâni”, poetul a dat cuvintelor sale puterea de a reprezenta pe cei din viitor: „Le-am prefăcut În versuri și-n icoane”, printr-un proces de transfigurare a materialității lor: „Făcui din zdrențe muguri și coroane” dar și printr-o mutație adâncă, anume aceea a substanței generatoare. Mutația rămâne Însă incompletă: „Veninul strâns l-am preschimbat În miere, / Lăsând Întreagă dulcea lui putere. / Am luat ocara, și torcând ușure
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în urma ta, la numai câțiva pași, simțindu-i răsuflarea parfumată în ceafă, caldă, mângâitoare, uneori precipitată de emoția limpede a clipei. E de ajuns să întorci puțin capul, pe furiș, și-l zărești... cu ochii uimiți, mari, parcă speriat de materialitatea fragedă a frumuseții lumii acestia... Și atunci înțelegi că și tu îl aperi pe el, îl obișnuiești cu lucrurile, cu ființele, cu plantele, cu animalele... da, îl protejezi de singurătatea instaurată brusc în jur... Și sufletul ți-e mistuit de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
ei (1966-1977), Alexander Alberro delimitează o varietate de genealogii ale istoriei artei, care au dus la o sporire a conceptualizării practicilor artistice în anii '60. Ca atare, Alberro identifică patru traiectorii-sursă ale artei conceptuale: auto-reflexivitatea (picturii și sculpturii moderniste), reductivismul (materialității obiectului), negarea conținutului estetic (în favoarea informației) și problematizarea locației. Unificarea discursului artistic și a teoriei se realizează la nivelul câtorva modele ale artei conceptuale. Unul dintre aceste modele ar fi "conceptualismul lingvistic" din lucrările lui Joseph Kosuth, ale Christinei Kozlov
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de artă. Graham analizează critic moștenirea formală și materială a esteticii minimale care, perpetuând etosul măiestriei constructiviste, restaurează statutul de marfă al operei, condiționată astfel de valoarea de schimb. Intervențiile realizate de Graham în diferite reviste surprind atitudinea sa față de materialitatea artei. Astfel, în Other Observations (scris în 1969)173, propus ca un comentariu asupra studiului său anterior Schema (din 1966), Graham pune în discuție caracterul de semnificant semiotic al oricărei pagini scrise vis-à-vis de care conceptul de "materialitate" se referă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
sa față de materialitatea artei. Astfel, în Other Observations (scris în 1969)173, propus ca un comentariu asupra studiului său anterior Schema (din 1966), Graham pune în discuție caracterul de semnificant semiotic al oricărei pagini scrise vis-à-vis de care conceptul de "materialitate" se referă la limbajul întrebuințat ca material "imaterial" (de felul unui eter mediumistic), sistemul de informație (in-formația) aflându-se la jumătatea distanței dintre material și concept, fără a fi niciunul dintre ele, reducând astfel Schema la formula unei reflexivități auto-referențiale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
într-o manieră care susține relațiile de dominare curente"780. Oratorul (tradițional), prin urmare, va contribui la proliferarea dialecticii controlului și, desigur, atâta vreme cât nu întreține o relație dialectică cu ideologia, nu va reuși să rămână agent în contextul sistemului social. Materialitatea discursului, pe de altă parte, atrage atenția asupra "praxis"-ului folosit de retorica critică. Dacă Aristotel înțelegea prin praxis înțelepciunea practică, oferind termenului conotația sa etică tradițională, retorica critică, precizează McKerrow, renunță la această dimensiune, înțelegând prin praxis un mod
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pleca în Israel - dacă se va mai pleca vreodată. Parcă detectez un fel de angoasă eshatologică aici... Toată această plecare este cumva abstractă, deși devine tot mai personală; pe măsură ce afli mai multe despre spațiu - ținta plecării, Israelul, capătă o oarecare materialitate, cel puțin grație imaginilor mișcătoare din jurnalul cinematografic -, devii tot mai nesigur în privința timpului. Pe scurt: plecarea rămâne abstractă fiindcă este imprevizibilă. M.I.: Total. S.A.: Moshe, mi-ai vorbit cu alt prilej de cuferele în care îți ții cărțile. Cuferele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sunt numai o entitate gânditoare, nu pot distinge în mine însumi nici un fel de părți, ci doar mă pot percepe pe mine însumi ca fiind unul și întreg"7. Iar raționamentul pe care se bazează argumentul exclude orice determinație de materialitate din caracterizarea minții tocmai în baza simplicității sale. Ceea ce nu are părți nu poate fi material, întrucât tot ceea ce este material are părți. Astfel, premisa intuitivă a acestei înlănțuiri demonstrative (teza că nu pot distinge părți în conștiința unificată (unitară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de sine pe latura ei activă și de teribila irumpere a forțelor inconștiente în constelația imaginală a universului tematic al unui creator. Sau poate o esență spirituală supra-conștientă guvernează teritoriul extralingvistic și aduce un aer transcendent în câmpul supraîncărcat de materialitate al operei. Expresia autenticității și valorii unei creații artistice depinde poate și de aportul suprafiresc al unor determinări neîncadrabile, inefabile, supra-raționale. Ele coboară transfigurator în operă și întregesc armonic o alcătuire dispersată de incongruente articulări ale unei țesături tematice prea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ediție a Bienalei de la Veneția. Propunând un concept-limită, European Influenza, a reușit să enerveze o serie de oameni politici și jurnaliști Încrâncenați. În fond, Knorr a propus ultima fază a artei contemporane, când obiectul a fost Înlocuit cu conceptul, și materialitatea spațială cu percepția personal-temporală care materializează opera. Deschizând total un pavilion național a Încercat să dezvăluie ceea ce românii Încă nu știau: că Europa (ca organism politic, economic și social) va intra, ca un virus contagios, În România, că dispar limitele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
materialismul era o profesiune de credință. De altfel progresele științifice și revoluția industrială creau impresia că omul este măsura tuturor lucrurilor și stă în puterea lui să stăpânească și să domine natura, context în care părea justificată concepția filosofică despre materialitatea lumii, totul reducându-se la materie și energie. Dintre personalitățile autohtone care au încercat să-l combată pe Paulescu, două s-au remarcat, prin aceea că au provocat răspunsul savantului în revista „Convorbiri literare”, întrucât chiar lui Titu Maiorescu (directorul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
narațiunilor oficiale“, propunând interpretări ironice, uneori chiar cinice, care ar reevalua situații impuse imperativ ca status quo-uri. La rândul lor, reprezentând participarea României în competiția culturală a pavilioanelor, Cristi Pogăcean, Victor Man, Mona Vătămanu și Florin Tudor reconsideră ideea și materialitatea monumentalității într-un joc colectiv al deconstruirii soclurilor conservate în conștiința publică. Carpeta orientală pe care e țesută imaginea excesiv mediatizată a celor trei jurnaliști români răpiți în Irak, flancați ostentativ de militanții islamiști, reconstituie flagrant scenariul unui moment critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
narațiunile în proză. Poezia nu este o formă de scriitură bine adaptată dispozitivului pornografic; în schimb, ea este preferată pentru a reprezenta erotismul și obscenitățile, cum vom vedea în continuare. Prin natura ei, poezia pune, într-adevăr, în prim-plan materialitatea semnificantului verbal, în timp ce scriitura pornografică privilegiază tranzitivitatea limbajului, presupus a-și pierde din importanță în fața spectacolelor pe care le lasă să se întrevadă. Desigur, această tensiune este variabilă în funcție de genurile și curentele de poezie (epopeea este funciar narativă, dar nu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
poată rememora peste ani. Faptul că le găsesc înseamnă că nimeni altcineva nu a vrut să le păstreze sau că astăzi nu mai este nimeni care să o facă. De multe ori aud voci care contestă fotografiile digitale, criticând lipsa materialității și susținând că imaginile pot dispărea odată cu distrugerea hard-disk-ului, dar mie mi se pare că nu asta contează. Important este să aibă cine să le privească, indiferent care le-ar fi suportul. De ce ar fi fotografiile pe peliculă mai presus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
fi real, daca nu al limbajului în general, cel putin al limbilor, care sînt tocmai formele istorice ale limbajului. 2. Limbajul prezintă, într-adevăr (și este determinat în esență și în manifestările sale de) cinci dimensiuni universale: creativitatea sau enérgeia, materialitatea, semanticitatea, alteritatea, istoricitatea. Cu alte cuvinte: a) că forma a culturii, limbajul este o activitate liberă sau creatoare; b) limbajul se realizează în "lume" prin forme materiale (fonice, grafice etc.); c) limbajul semnifică (fiecărei forme lingvistice îi corespunde un "conținut
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de asemenea, "a celuilalt" (de aceea, limbajul este modul esențial și manifestarea primară a lui "a-fi-cu-celălalt" al omului; cf. Aristotel, Politica); e) limbajul se prezintă întotdeauna și cu necesitate sub forma "limbii": tradiția istorică a unei comunități istorice. Creativitatea și materialitatea sînt universalii ale tuturor formelor culturii care, toate, sînt "activitate creatoare ce se realizează în lume prin forme materiale". Semanticitatea este "diferența specifică" a limbajului față de celelalte forme ale culturii. Alteritatea este trăsătură distinctiva a actului de a semnifică lingvistic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
339 marcare 52, 68, 92, 95, 96, 101 marca 94, 205, ~ actanțială 56, ~ de plural 178, ~ formală 63, ~ gramaticala 59, 204, 205, ~ morfologica 204, 205 marchiziană 284 mari (ceremîșă) 179, 284, 328, 332 marshalleza (ebon) 198, 284, 328 marwari 285 materialitate 33 maya 95, 223, 268, 275, 285, 295, 318, 323, 351, ~ clasică 109, ~ yucateco 328, proto-~ 285 mehri 169, 170, 285 meitei (manipuri) 188, 285, 325 mende 212, 285, 333 meroitică 209 meru 286 metalimbaj 29, 71, 133, 356 metalingvistic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
în contondenta absență a deplinului, în ciobul degradat, decăzut, consubstanțial spațiului întunecat, dar atîrnînd strîmb pe cerul nopții. Pătrunderea în sfera luminii veridice presupune cu necesitate o decantare rituală, un soi de alchimie, prin care să fie înlăturate toate urmele materialității impure. Lumina este cea care dă contur formelor și tot ea creează umbrele, impregnînd decorul de atmosfera irealului sideral. în călătoria sa astrală, magul călător prin stele întîlnește un călugăr rătăcitor ce intonează o melopee tristă pe coardele ruginite ale
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
Rogojin este posesorul copiei după tabloul lui Hans Holbein, în care Hristos este prezentat ca înfrânt definitiv de moarte. Imaginea, care-i uluise atât pe Mîșkin, cât și pe Ippolit, constituie o emblemă a casei lui Rogojin, ce subliniază că materialitatea sumbră triumfă asupra spiritului. Motivul demonului va fi prezent și în volumul următor. De această dată, nu identificăm, doar un singur personaj construit după acest tipar, ci o întreagă serie. Mai mult decât atât, chiar titlul romanului, Demonii, include în
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
romanul Frații Karamazov. O parte a familiei lui Alexei Karamazov („omul lui Dumnezeu”) se situează de partea binelui: mama sa credincioasă, Sofia Ivanovna, părintele său spiritual, starețul Zosima. Dmitri (numele său ar putea aminti de Demeter, zeiță a pământului, sugerând materialitatea, dar și necesitatea morții pentru a ajunge la înviere) este un personaj care are toate aparențele răului, dar în sufletul căruia se produce un miracol, o transformare. Deși nu este vinovat, în sensul strict al faptelor, Dmitri s-a gândit
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
a speciilor este percepută ca un fenomen de alienare a lumii, provocând o reacție simultană de groază și de râs crispat. Elementele lumii, care sunt în mod obișnuit incompatibile, capătă, prin pervertirea rațiunii, prin contradicția logicii și a eticii, o materialitate șocantă, exprimând o realitate imposibil de ignorat. Un procedeu satiric des folosit de satirist este raportarea prin reducție, diminuare, depreciere la obiectul satirei sale, devenit victimă neputincioasă. Cantemir se ferește să numească el însuși viciul, dar are grijă să-l
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]