2,484 matches
-
relaționale (că în cazul comparației), expresia paradigmatica a fost sistematic abandonată sau redusă (și acest fenomen continuă încă în zilele noastre: a se vedea, de exemplu, reducerea formelor cazuale ale pronumelor personale). Dacă limbile romanice, mai ales cele din spațiul mediteranean, de la portugheză la română, se aseamănă atît de izbitor, acest lucru se datorează nu numai bazei lor materiale comune și influenței reciproce, ci, mai ales, faptului că au fost create istoric prin aceeași tehnică, mai ales la nivelul tipului lingvistic
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
un pidgin începe să se transforme într-o creola în momentul în care ajunge să aibă vorbitori nativi. Cel mai vechi pidgin din lume este considerat lingua franca (sabir) un amestec de limbi folosit de negustorii și marinării din bazinul mediteranean între secolul al XIV-lea și sfîrșitul secolului al XIX-lea. Cele mai multe cuvinte proveneau din dialecte italiene (mai ales din cel genovez), dar și din alte limbi romanice (spaniolă, portugheză, catalana, occitană). În timp, au intrat și cuvinte din greacă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
celor șase trăsături) între ce familii lingvistice se aflau situate, în trecut, limbile care "au devenit" indo-europene. Trubetzkoy constată că, de pildă, trăsătură șase se întîlnește și în familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familia uralo-altaică, a cincea în limbile fino-ugrice, iar primele patru în limbi mediteraneene (caucaziene și semitice). Concluzia este că teritoriul în care au apărut primele dialecte indo-europene ar fi fost situat între aria limbilor fino-ugrice și cea a limbilor caucaziene mediteraneene și că limbile transformate în limbi indo-europene au trecut de la un tip asemănător cu cel al limbilor caucaziene de est la unul comun cu limbile fino-ugrice și altaice. Dintre numeroasele critici aduse acestei teorii le amintim pe cele după care
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o mare familie formată din aproximativ 240 de limbi (Ethnologue: 374), cea mai studiată după familia indo-europeană, si întinsă din Africa de Nord, Africa Sahariana și Cornul Africii pînă în Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu. Se vorbește și în Europa, în Malta, insula mediteraneană din sudul Siciliei. Glotonimele semitic și hamitic au fost create plecîndu-se de la numele celor doi fii ai lui Noe, Sem și Ham. Fiul lui Sem, Aram, poate fi originea numelui limbii arameene, limba vorbită și de Hristos. Eber, fiul lui
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
se povestește că diavolul, vrînd să-i ispitească pe basci, a încercat mai întîi timp de șapte ani să le învețe limba, dar nu a reușit și s-a lăsat păgubaș. limba izolată, probabil rămășită a unui grup de limbi mediteraneene pre-indo-europene; unii lingviști o considera ibero-caucaziană; aglutinanta; ergativă; cu elemente flexionare și polisintetice; SOV + OVS; subst. - adj. latină 38. bașkira O Rep. Bașkira (Rusia) / N Kazahstan, Uzbekistan familia altaica, ramura turcica, grupul kipchak de nord; armonie vocalica; aglutinanta; SOV; adj.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de islandeza și de vechea nordică; unii lingviști o considera dialect al limbii islandeze familia indo-europeană, ramura germanica, grupul scandinav occidental; SVO + VSO latină 108. feniciana LM; asemănătoare cu ebraica veche; Fenicia (Liban și Siria de azi); răspîndită pe coasta mediteraneană (mai ales in Cartagina antică - limba punica, peninsula Iberica, sudul Franței, Malta, Sicilia) familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; VSO feniciana, de prin 1050 i.C.; în linie, de la dreapta la stînga; fenicienii sînt considerați inventatorii alfabetului; stă la
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Limbi baltice 811.21/.22 Limbi indo-iraniene 811.214.21/.22 Limbi hinduse 811.214.21 Hindi 811.214.22 Urdu 811.29 Limbi indo-europene moarte (nelistate în altă parte) 811.34 Limbi moarte de afiliere necunoscută, vorbite în zona mediteraneană și Orientul Apropiat (cu exceptia semitei) 811.35 Limbi caucaziene 811.361 Limba basca 811.41 Limbi afro-asiatice (hamito-semitice) 811.411.16 Limba ebraica. Specificați fazele prin '0.... Exemplu(e) de combinații: 811.411.16'02 Ebraica biblică, 811.411.16
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
asemenea, este invocat, în acest context, așa-numitul "respect teritorial" distanța față de interlocutor la care te simți confortabil, diferită de la o cultură la alta (46 cm 1 m, în multe orașe de limbă engleză; 30 cm spațiul personal în zona mediteraneană și în America de Sud) Pease, 2007, pp. 86-87. 14 Vezi, de exemplu, diferențe între culturi în organizarea spațiului; de exemplu, la europeni, centrul camerei e gol sau ocupat cu o masă; la japonezi, centrul camerei e ocupat, iar pereții goi (Gherghinescu
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
trădătorii titoiști au lăsat trupele monarho-fasciste să intre pe teritoriul iugoslav și împreună cu ele au deschis foc mârșav în spatele trupelor democrate grecești”. Cu siguranță nu vor rămâne aici, extinzînd alianță la Turcia, Italia și alte state pentru a realiza „pactul mediteranean” proiectat de ei. În plus au fost normalizate relațiile cu Austria, fiind grațiați criminalii de război austrieci și germani. Nikos Zahariadis, secretar general al Partidului Comunist Grec, este autorul articolului „Crearea Axei Atena - Belgrad primejduiește pacea”, unde este de părere
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
bănuiam ca fiind membrii sau simpatizanții unor partide despre care aveam încă de la București suficiente informații. Concluziile mele după reuniune erau că fie foștii studenți ciprioți se molipsiseră de la noi de patimile specifice "românului imparțial", fie era în caracterul lor mediteranean un soi de mimetism, însușit cu sau fără voie din avatarurile propriei istorii care în folclorul nostru era atât de plastic sintetizat în binecunoscuta zicală: "Fă-te frate cu dracul până treci puntea". Imediat după reuniune, s-a declanșat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
mănânce decât murdării. Dar Dumnezeu binecuvântă albina. Murdăria pe care o va mânca să devină miere” ). Va spune imediat că un astfel de mit cosmogonic este diferit de cele întâlnite în tradiția biblică, pe de o parte, și în tradițiile mediteraneene, pe de altă parte. De altfel, diferența de mai sus nu privește numai „oboseala lui Dumnezeu”, ci și alte elemente ale scenariului mitic. „îi lipsesc amploarea, măreția cosmogoniilor greacă și biblică. Desigur, Marile Ape primordiale sunt prezente, dar scenariul și
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
în folclorul religios românesc (probabil cea mai frecventă, dacă avem în vedere ceea ce s-a publicat la noi până acum). Observă de la bun început că scenariul cosmogonic propus de acest mit diferă atât de cel vetero-testamentar, cât și de cele mediteraneene. în cazul mitului cosmogonic românesc, observă că motivul scufundării cosmogonice se corelează cu cel al „pasivității lui Dumnezeu” și cu antagonismul adversarului, toate acestea într-un scenariu destul de dramatic. Insistă mult asupra arhaismului unor motive, așa cum este cel al Dumnezeului
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
aibă unde să spună câte o rugăciune Domnului. Grecii sunt oameni foarte credincioși și asta s-a văzut foarte clar peste tot în drumul meu prin această țară minunată. Pe de-o parte mă încânta vegetația specifică zonei de climat mediteranean, cu plantațiile de măslini, smochini, sau chiparoși, dar pe de altă parte întâlneam dealuri golașe cu stânci pleșuve care mă făceau să-mi aduc aminte de pădurile bogate de pe la noi, de iarba mare și fragedă din poienile noastre și de
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
un fel, caracterizarea lui Paul Valéry că Europa este „un apendice al Asiei”. Europa s-a confruntat, în decursul timpului, cu diverse tipuri de diviziuni, care i-au marcat evoluția și i-au pecetluit destinul istoric. Dincolo de diviziunea geografică (Europa mediteraneană, de vest, de nord, de est), a existat o diviziune etnică (Europa latină, germanică sau slavă), care a caracterizat feudalismul timpuriu, apoi o diviziune religioasă (Europa catolică, ortodoxă, protestantă) și ideologică (Europa capitalistă sau comunistă). Nici un alt continent nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
durata istoriei, semnificația valorilor acesteia. Deopotrivă cu expansiunea în timp, ei dobândesc, prin călătorii, o imagine asupra lumii despre care își dau seama că este finită, confruntându-se direct cu America, Asia, Africa. Spațiul cunoscut se lărgește considerabil, la cel mediteranean adăugându-se Oceanul Pacific, Atlantic, Indian. Ideea europeană se îmbogățește prin raportarea la celelalte continente, iar universul mental al omului se transformă rapid. Bogăția acestei perioade constă în marea fluiditate a frontierelor culturale europene. Erasmus din Rotterdam, cel mai cunoscut umanist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Geografie a Universității din acest oraș și o aplicație practică de itinerar în regiunile sudice ale Franței. Am parcurs astfel cu microbuzul (și pietonal în sectoarele dificile) Alpii sudici francezi, regiunea deluroasă Provence, cursul inferior și Delta Ronului, întreg litoralul mediteranean francez cu al său renumit "Soleil du Midi" și Munții Ceveni (Cevennes) din Masivul Central Francez ... totul finalizându-se cu o fastuoasă masă de încheiere la Marsilia și cu vizitarea principalelor obiective culturale și turistice ale Parisului: Universitatea Sorbona (cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
scolastica, a perioadei istorice a Evului Mediu. 2. Invitația la asceză a lui Plotin (240-270 e.n.) Perioada istorică a începutului de mileniu a fost marcată de frământări sociale profunde, de răscoale și războaie civile care au zguduit stabilitatea întregii lumi mediteraneene. În aceste condiții apare și se distinge personalitatea lui Plotin, ca reprezentativă pentru o tendință mai largă a vremii, de reîntoarcere la antici, la perioada de echilibru de pe vremea lui Platon, a stoicilor, a epicurienilor, la tradiția pitagoreică și mai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ce se ocupă de preistorie să califice această perioadă drept "revoluție", cu toate că ea se întinde pe mai multe milenii. Încă din această epocă, Franța este supusă unei duble influențe care a rămas una din datele constante ale istoriei sale: curentul mediteranean, favorizat de primele dezvoltări ale navigației maritime, și curentul Europei Centrale dunărene. Din aceste două direcții pătrund în Franța influențele exterioare, în special cele orientale. Oricare ar fi ritmurile regionale, rezultatele converg către un același tip de evoluție: primele comunități
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se conturează cu caracterele lor proprii. Ansamblurile regionale. Prima regiune atinsă de fenomenul neolitic este Franța de Sud începînd cu mileniul al VI-lea și mai ales în cursul celui de-al V-lea. Îmbinată cu condițiile locale, influența axei mediteraneene a fost, în mod cert, esențială. Prezența vaselor de lut decorate cu ajutorul unei cochilii, cardium, a dat numele culturii numite "cardială". Ea se întinde pe ansamblul regiunilor de coastă mediteraneene, neatingînd mai mult de 100 de kilometri în interiorul teritoriului. Cardialii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de-al V-lea. Îmbinată cu condițiile locale, influența axei mediteraneene a fost, în mod cert, esențială. Prezența vaselor de lut decorate cu ajutorul unei cochilii, cardium, a dat numele culturii numite "cardială". Ea se întinde pe ansamblul regiunilor de coastă mediteraneene, neatingînd mai mult de 100 de kilometri în interiorul teritoriului. Cardialii sînt încă atașați structurilor trecutului: cules, adăposturi sub stîncă, dar în același timp ei practică creșterea oilor și a caprelor; cultivă grîul și orzul. Există așezări în aer liber, sate
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
astfel definite au evoluat în mileniile al IV-lea și al III-lea sub influența unei noi culturi, șaseanul. Cultura șaseană. Își trage numele de la situl de la Chassey din Saône-et-Loire, dar este originară din sudul Franței. Acolo, în special, elementele mediteraneene au jucat un rol esențial. Foarte repede, această cultură ocupă cea mai mare parte a țării, cu excepția regiunilor din est. Ea se caracterizează printr-o dezvoltare demografică și prin intensificarea agriculturii; siturile locuite se înmulțesc, după cum și formarea de mari
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
celților. ...la prima epocă a fierului (de la -700 la -450 aproximativ) Descoperirea fierului. Începînd cu secolul al VIII-lea î. I. C. și fără să dispară totuși bronzul, folosirea fierului se introduce progresiv în Occident. Originea sa trebuie căutată în Orientul mediteranean, în regatul hitiților, către -1500: acest popor, din platoul anatolian al Turciei, a pus la punct tehnicile de topire și de preparare a fierului. După decăderea acestui regat pe la -1200, răspîndirea metalurgiei fierului s-a făcut prin regiunile balcanice și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu bijuteriile sale, diadema de aur și numeroase vase, dintre care cel mai celebru este un vas grecesc din bronz cîntărind 208 kilograme. Vasul de la Vix este o dovadă a bogăției acestor familii princiare și a relațiilor lor cu lumea mediteraneană. Problema colonială și întemeierea Marsiliei. În timp ce diferitele popoare ale primei epoci a fierului se stabilesc definitiv, Franța de Sud este rîvnită de țările care caută să controleze comerțul mediteranean. Ea constituie un sector privilegiat, punct de întîlnire a marilor curente
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a bogăției acestor familii princiare și a relațiilor lor cu lumea mediteraneană. Problema colonială și întemeierea Marsiliei. În timp ce diferitele popoare ale primei epoci a fierului se stabilesc definitiv, Franța de Sud este rîvnită de țările care caută să controleze comerțul mediteranean. Ea constituie un sector privilegiat, punct de întîlnire a marilor curente comerciale care converg către Mediterana și aduc aici chihlimbar, cositor, blănuri, aur etc. Ea este de asemenea o bază de expansiune către interiorul țării pentru fenicienii care tocmai au
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]