2,843 matches
-
Autorului Pe poetul Teodor Dume nu mi-l pot imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
pătrunde. O simțea îndepărtată, străină, inaccesibilă.Se întoarse și porni pe drum la vale, cu sufletul hohotind. Nu întoarse capul cât timp știa că încă o mai putea vedea, cât timp știa că încă mai era acolo, în mijlocul drumului, pierdută, melancolică, frumoasă, iubită... Referință Bibliografică: Ultima vară / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nina Dragu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. Luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
cerului... Nopțile deveniră incandescente, Licuricii invadară plaja toridă, Sfărâmând-o și mutând-o din loc. Valurile continuau să lovească stânca, Unde Farul se prăbușise Și se pierduse În adâncul de taină Al mării... ...Și ploaia cădea, cădea necontenit, Ocrotitoare, caldă, melancolică... În sufletul pustiului, Începuse a se deschide albastru Floarea de Lotus... TU, DOR ȘI LUMINĂ În visul meu real, repetitiv, Urmăm un drum cu dealuri și cu văi, Pe urma noastră, neștiuți călăi... Și suntem unul altuia captiv. De-atâta
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
patimă, dorință, regret, iertare, înseninare, fiind recunoscător - în momentele în care poartă un dialog tainic cu divinitatea - pentru acest miracol dăruit muritorului de rând ( izgonit din starea sa angelică, primordială). * Cerul creației este brăzdat adesea de zborul unor păsări negre, melancolice, a căror strigăt anunță întristatea și naufragiul poetului pe un țărm al deșertăciunilor: „rămân un Veșnic îndrăgostit visător,/ în Efemerul care mă-nconjoară,/presărându-mi în / Calea spre Mântuire/ boabe din roua Fericirii, în lumini orbitoare...” Nicio singurătate nu poate
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
își răsfira degetele jucăușe Prin mustățile de grâu, afânate de lumină Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tuse, Picurând din stele roua pe sepale și tulpina. Florile de mușețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamătă în pulsul ierbii, verdele, plin de sfiala, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
își răsfiră degetele jucăușe Prin mustățile de grâu, afânate de lumină Și pictează-n rogvaiv pleoapa daliei în tușe, Picurând din stele rouă pe sepale și tulpină. Florile de musețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamată în pulsul ierbii, verdele, plin de sfială, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de tonatic: „Toamna îmi bate discret în geam/ cu degete de ploaie,/ se-aude cum plânge afară văzduhul/ șiroaie, șiroaie,/ lumea se-nvârte deodată cu frunzele/ în vârtejuri de vânt,/ vechi poezii se rescriu sub coperți/ în același cuvânt.// Cocori melancolici pleacă departe, departe,/ în pribegie,/ în aer plutesc ritmuri străvechi, risipite,/ de doină târzie.” - toate astea într-un „Septembrie” plin de brumă. Din nestemata toamnă antologică nu putea lipsi doamna Gabriela Mimi Boroianu. Ce înseamnă pentru domnia sa anotimpul ăsta... cu
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
POEZIA IUBIRII, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. POEZIA IUBIRII Am strâns într-o eșarfă Dealul. Și i-am șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în drum și cuiburile Iar păsările
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
copilărie" :(Pe poetul Teodor Dume nu mi-l pot imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar
GHEORGHE GRIGURCU, LA 80 DE ANI! de TEODOR DUME în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381090_a_382419]
-
cu noțiunea de Eminescu și cu nobilul epitet de eminescian, epitet ce semnifică o nuanță superioară a calității versului... Viața lui Eminescu o știm și majoritar o și înțelegem aproape în tot amănuntul ei gingaș, tensionat, vizionar, tragic și fericit, melancolic și de blîndă veselie. Ființa lui e permanent reală în imaginația noastră... E vorba de... dragostea de vers de Eminescu. A spune că sentimentul poetului se identifică cu sentimentul fericit al oricui, e și nu e adevărat. A zice că
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
și închipuire, până la vrajă și halucinație; e sugestionant și antrenant. De aici rezultă sinceritatea operei lui Eminescu, această calitate primordială a operei de artă-firește, e vorba de sinceritatea estetică, nu științifică, adică frăgezimea și intensitatea conținutului. Romantismul lui Eminescu e melancolic, pesimist. Nu orice romantism e pesimist, cum crede Nae Ionescu; e și un romantism optimist, fie practic, fie filosofic (Hugo, Fichte, Hegel). Melancolia sinelui său își trăgea seva din melancolia celorlalți: bucuria pentru bucuria celorlalți și suferința pentru suferința celorlalți
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
un realism tulburător de o inspirată reflexivitate în armonie relațională cu efectele și cauzele lor. *Sorin Cerin, (filosof, autor de aforisme, eseist, poet și romancier) *Citindu-l pe Teodor Dume mi-am reamintit de atingerea evanescentă a poeziei. Intim și melancolic, resemnat și robust, sensibil și lucid. O suită de expresii foarte izbutite și de o mare sugestivitate fac deliciul cititorului dezvăluind un univers liric ce se smulge simplului subiectivism și universalizează trăirea poetică a autorului. (*Călin Sămărghițan, scriitor) *”dacă eu
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer diabolic, Ascuns-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e soarta despotul - O lege infamă și aspră-a naturii; Să cauți amorul la granița urii Desfide nimicul, dar poate fi totul! E
ATUNCI CÂND PE BOLTĂ-UN LUCEAFĂR... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381190_a_382519]
-
deși, în realitate, tu (cititorul) ai trecut deja pragul dincolo, în iarnă: „Mi se pare, nu mai știu exact, că ți-am mărturisit, cât de mult iubesc toamna cu încărcătură ei de taine, de bogații, de chemări în brațele ei melancolice și languroase. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna, cu nemărginită ei metamorfoza, cu întregul ei alai, gătit, cu răbdare, de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată în ce tăcere solemnă se
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
îl ninge... Ca rege-al himerei și rob al iubirii, Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii. Pe inimi de ceară depus-a scânteie, În suflete fade privind melancolic; Captiv risipit pe un cer diabolic, Ascuns-a în slove a patimii cheie. De vrei nemurire, ți-e soarta despotul - O lege infamă și aspră-a naturii; Să cauți amorul la granița urii Desfide nimicul, dar poate fi totul! E
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
îl ninge...Ca rege-al himerei și rob al iubirii,Revarsă în cosmos simțirile-i nude; Când versu-i vibrează - și jertfă, și jude, Se nasc diamante în sfera gândirii.Pe inimi de ceară depus-a scânteie,În suflete fade privind melancolic;Captiv risipit pe un cer diabolic,Ascuns-a în slove a patimii cheie.De vrei nemurire, ți-e soarta despotul -O lege infamă și aspră-a naturii;Să cauți amorul la granița uriiDesfide nimicul, dar poate fi totul!E somnul
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
se manifestă din nou, încântând pe cititor cu poemele pline de miez și profund sensibile din volumul Suflete de ceară, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în 2016. Asupra poemelor planează un benefic lirism, surprinzând: misterul zâmbetului melancolic; convertirea iubirii în dorință, în milă, regret, stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile... Primul poem, Când suflete de ceară..., se vrea nu numai o poezie programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
se manifestă din nou, încântând pe cititor cu poemele pline de miez și profund sensibile din volumul Suflete de ceară, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în 2016.Asupra poemelor planează un benefic lirism, surprinzând: misterul zâmbetului melancolic; convertirea iubirii în dorință, în milă, regret, stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile...Primul poem, Când suflete de ceară..., se vrea nu numai o poezie programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
MAI VII, VREODATĂ TOAMNĂ?, de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016. Frunzele cad asemeni unor picături ruginii, iar eu zâmbesc și alerg în mijlocul lor să le prind. Am mâinile întinse precum un copil fericit și melancolic și-mi place să le las să-mi ningă părul și chipul... Toamnă "are fulgi" umezi și colorați...niște palme cu nervuri de viață. Undeva printre ele trăiesc câteva clipe ce știu încă să mai bată atât de frumos în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
de iubire...ne-a rămas un ocean calm și senin. Tu pe un ... Citește mai mult Frunzele cad asemeni unor picături ruginii, iar eu zâmbesc și alerg în mijlocul lor să le prind. Am mâinile întinse precum un copil fericit și melancolic și-mi place să le las să-mi ningă părul și chipul... Toamnă "are fulgi" umezi și colorați...niște palme cu nervuri de viață.Undeva printre ele trăiesc câteva clipe ce știu încă să mai bată atât de frumos în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
-nfrunzit, Frunzărește prin ochiuri de gând.. Podind lacrima din rouă ...cu îngeri, Ce curg din râurile albastre-ale cernelii El...timpul se lasă scos din iaduri adânci, Se-așează în spaima cântată de vioară Înfricoșându-se urlă de-o vedenie rară Melancolic se lasă plâns de simfonia goală. El.. timpu-i cuibărit în poala singurătății Nu mai scrie poezia dulce son al nopții.. Din vreo firavă și nouă iubire-ncolțind Supune iele nebune într-un ritm dănțuind El .. timpul s-a așezat pe-un
EL...TIMPUL de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380960_a_382289]
-
31 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În dimineața asta se trezise mai devreme decât oricând, zorit de... Nici el nu știa. Comme d’habitude, aruncase întâia privire înspre tabloul său din rama ferestrei de la Răsărit. Același peisaj autumnal: copaci ușor melancolici, împuținați de frunze, ciori și pescăruși într-o gâlceavă aripată pentru supremație, doi guguștiuci tânjind de pe un ram de nuc la firimiturile matinale... Și-atât! Grăbi spre masa de scris, doar "Time stands still for no one", nu?! Îl aștepta
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele melancolicelor deșteptări. III Tata despică inima nucului, Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
Emotie > BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Bonjour Paris! Am fost la Paris să mor un pic Umbra lui Bălcescu din Cartierul Latin privea melancolic înainte de a fi răpus de dor iar Brâncuși sfredelea în coloana infinitului cerul doar banca lui Cioran din grădina palatului vorbea în limbi turiștilor despre filosofia schimbării la față a unui pământ uitat de autor Canțonetele lui Minulescu veseleau tristul
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]