1,871 matches
-
ritmică: care se auzise insistent la începutul mișcării. Partea II ( andante molto mosso), intitulată ,,Scenă la pârâu”, începe cu o melodie cântată de viorile prime pe un acompaniament ce sugerează curgerea apei: Sentimentul de contemplare este întregit de un fragment melodic cântat de viorile prime și, mai ales, de către tema II, adusă de fagot. Iată tema II: Către sfârșitul mișcării, Beethoven caută să sugereze pentru un scurt moment cântecul a trei păsări: privighetoarea, pitpalacul și cucul, redat de flaut, oboi și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
altor melodii din Simfonia a VIII-a, a fost găsită în caietele beethoveniene de schițe din vara anului 1812. Ea e atacată dintr-un început de viori, ajutate de suflătorii de lemn iar clarinetul răspunde ,,dolce” acestui început viguros: Fragmentul melodic cântat de clarinet aduce, prin timbrul moale al instrumen tului, un colorit pastoral. Urmează o punte, tranziția către tema a doua, în care se prefigurează acele complexe elemente de natură melodică, armonică, orchestrală, la care se adaugă jocul de accente
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
lemn iar clarinetul răspunde ,,dolce” acestui început viguros: Fragmentul melodic cântat de clarinet aduce, prin timbrul moale al instrumen tului, un colorit pastoral. Urmează o punte, tranziția către tema a doua, în care se prefigurează acele complexe elemente de natură melodică, armonică, orchestrală, la care se adaugă jocul de accente ce zdruncină ritmica și metrica, alternarea și opunerea nuanțelor, toate la un loc constituind mijloace capabile de a da naștere unui umor simfonic greu de definit prin cuvinte, dar ușor de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de o alta deosebit de expresivă, care nu mai e susținută de ritmul ce sugera tic-tac-ul metronomului: Partea a III-a ,,Tempo di Menuetto”, se deschide cu o temă ce amintește menuetele viguroase ale lui Haydn. În schimb, a doua secțiune melodică vădește o fină rezonanță mozartiană. Este parcă o evocare a ,,frumoaselor vremuri de odinioară” o parodiere a stilului pompos, aici de o grație excesivă, a saloanelor veacului al XVIII-lea. Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
și un motiv caracteristic, intonat puternic de întreaga orchestră: Semnalăm, de asemenea, dialogul cursiv dintre viorile prime și cele secunde, susținut de fagoți și clarinet. După o parte conclusivă, revine în pianissimo fremătul de la începutul mișcării. Urmează dezvoltarea, prelucrarea materialului melodic, a temelor și motivelor. Se deslușește în această dezvoltare, spunea Bernard, când o voință severă, puternică, când o dezamăgire tragică, iar pe alocuri se ivesc episoade visătoare, lirice, expresii ale idealu rilor frumoase, atrăgătoare, pentru a căror înfăptuire se duce
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
o coda la sfârșitul căreia reauzim pentru un scurt timp frânturi din trio. Partea III-a a Simfoniei este una din cele mai vibrante pagini create de genialul compozitor. E compusă în formă de variațiuni și bazată pe două idei melodice. După o scurtă introducere a suflătorilor, corzile, care-și fac apariția pe nesimțite, lasă să se ridice prin glasul viorilor o melodie deosebit de expresivă, bogat armonizată. Iată începutul acestei melodii: Instrumentele de suflat preiau firul melodic, în timp ce corzile fac să
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
bazată pe două idei melodice. După o scurtă introducere a suflătorilor, corzile, care-și fac apariția pe nesimțite, lasă să se ridice prin glasul viorilor o melodie deosebit de expresivă, bogat armonizată. Iată începutul acestei melodii: Instrumentele de suflat preiau firul melodic, în timp ce corzile fac să se audă sunete arpegiate. Acest moment evocă parcă figura unui rapsod ce-și acompaniază singur versurile. Apare pe urmă cea de-a doua idee muzicală, plină de melancolie. Melodia aceasta, legănată de contrabași și fagoți, este
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
unul după altul. CADENȚA. - În general concertele instrumentale cuprind unele părți în care orchestra tace, lăsând pe solist să cânte singur. De obicei aceste părți - denumite cadență oferă prilej solistului să-și desfășoare virtuozitatea. În alt context este o formulă melodică și ritmică de încheiere a unei idei sau desfășurări muzicale, putând crea impresia de oprire provizorie sau definitivă CANON. - Cuvînt de origine grecesc - regulă. Practică frecventă de scriitură a muzicii baroce, reprezentând o polifonie la două, trei, patru sau mai
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pe procedeul reluării succsesive a unuia și același fragment muzical de către toate vocile sau instrumentele. Există și fugi mixte, vocal instrumentale, în care vocile omenești colaborează cu instrumentele în dezvoltarea aceleiași teme. FUGATO. - Reluarea succesivă, prin imitații, a unui fragment melodic într-o îmbinare în care vocile se fugăresc, parcă. MUZICA PROGRAMATICĂ. - sau muzică cu program. Ea cuprinde compozițiile care se întemeiază pe un subiect literar, o poveste sau un poem, constituind așa-numitul ,,program”, pe care compozitorul vrea să-l
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
doar în lumea operei, alcătuiește un ansamblu - aș scrie preclasic, dacă vocabula „operă“ n-ar submina construcția frazei. Iată cum lucrează secția vocală: prima voce enunță tema; a doua reia tema, dar nu și textul; a treia voce împinge linia melodică în sus sau în jos cu un semiton măcar; a patra o răstoarnă. Iar când tema revine la prima voce, dinamica e schimbată, vocalistul e în alt registru, a făcut o strâmbătură, s-a dat peste cap, a luat ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
pe care-l inspiră muzica care poate fi energică, majestuasă, sprințară, lirică sau o temă de mișcare plastică bazată pe improvizație, variate teme de compoziție date de profesor care să dezvolte capacitatea inventivă deci imaginația executantului. De exemplu o linie melodică de o anumită factură muzicală, poate fi temă pentru a traduce motric caracterul acestuia: dramatic, vesel sau eroic. De la simplul ritm de percuție al tobei până la complexa piesă orchestrală, executanții trebuie să fie sensibilizați și să se manifeste motric
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
stări sufletești În corespondență cu variatele genuri muzicale. În vederea pregătirii muzicale se vor efectua diverse combinații, variații, structuri pentru a se recepționa caracteristicile specifice acompaniamentului muzical și anume: - sesizarea măsurii muzicale, - recunoașterea diverselor ritmuri - recepționarea frazării muzicale - dinamica muzicală - linia melodică, - caracterul muzicii Mijloacele realizării pregătirii muzicale sunt: - teme ritmice - pentru sesizarea ritmului - jocuri muzicale - concepute pe caracteristicile muzicale menționate anterior. - variații de pași de dans (clasic de caracter modern). Acompaniamentul muzical judicios selecționat pentru tema de studiu sau improvizație, inspiră
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
finalizare ca număr de spectacol, va avea o valoare artistică deosebită dacă va fi realizată cu acompaniament muzical. Un element de forță emoțională În paralel cu euritmia Îl deține muzica. Cursul emoției executanților ca și al spectatorilor prin mijloace ritmice, melodice, dinamice, etc. ale muzicii vor face să crească și forța cuvântului rostit Îmbrăcat În mișcările și simbolurile euritmice. Este necesar să precizăm rolul acompaniamentului muzical, acesta urmărind Îndeosebi conturarea atmosferei de fond și conținut de idei a poeziei sau prozei
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
shock în jurul artistului complet (& cumplit!) Robert Cummings. Agresiv, acid și antrenant, utilizând recuzita producțiilor horror, decadente și malefice, universul propus de Rob Zombie posedă calitatea - rară într-o lume ghidată din plin de modă, profit și consumabil - numită coerență stilistică, melodică, ritmică pe mai mult de câteva discuri. Viteza, forța, șocul vizual sunt elemente strânse sub îmbrăcămintea unei melodii fără cusur, memorabilă și - paradoxal - ușor cantabilă!... Seria videoclipurilor de pe DVD-ul antologic Past, Present, Future (2005) conturează un artist pe cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
lovitura inițială a fost nemiloasă. „You boring little fuck/Who cares what you do?/Who cares about you? So What! So What! So What!“ Piesele au curs în nota - de mult obișnuită urechii mele - ce face marca acestui cvartet: linie melodică & texte memorabile, virtuozitate instrumentală, timbru vocal unic. Și, mai presus de toate - dinamică! Nici un adjectiv, nici o scamatorie lingvistică nu poate defini amprenta sonoră a grupului, obținută cu toate mijloacele hi-tech avute la dispoziție. Și care nu e deloc artificială, forțată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
un cuvînt. Aceste variații sînt determinate de numărul de vibrații pe secundă și gradul de contracție a coardelor vocale" (DSL, 544). Se știe că, din perspectiva foneticii acustice, consoanele sînt zgomote, în timp ce vocalele sînt tonuri. Există tonuri punctuale, modulate, tonuri melodice. Tonurile nu trebuie confundate cu accentul tonic și intonația prozodica. Tonemul, ca unitate tonala minimala, este o unitate suprasegmentală, ceea ce înseamnă că, pentru a fi perceput, are nevoie de suportul unui fonem. În limbile tonale pronunțarea silabelor respectă un ton
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
același act etc.); cadrului temporal scenic i se subsumează, de asemenea, elemente ale limbajului teatral prin fond sonor, prin lumini, prin elemente de decor se poate limita un interval temporal (de exemplu, o epocă istorică reprezentată printr-o anumită linie melodică; un moment al zilei reflectat printr-o manieră particulară de utilizare a luminilor sau prin anumite elemente de decor aferente trezirii din somn, unei anumite perioade politice etc.; * text dramatic operă literară aparținând genului dramatic, caracterizată prin modalitatea alternativă de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
construcția romanului Răscoala poate fi asemănată cu un edificiu arhitectural sau muzical, însă nu cu unul simplu sau simplist, ci cu variantele cele mai complexe care presupun dimensiuni vaste, planuri tematice largi, conflicte ascuțite, cu îmbinarea polifonică a diverselor linii melodice. Analiza pe care o întreprindem, realizată din perspectiva comparatismului estetic, presupune o lectură din interiorul căreia romanul nu mai este înțeles numai ca formă și cu atât mai puțin ca o simplă expresie tematică a dramei pământului, ci este privit
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
la ușă și bat!” Acesta este apelul celebrului motiv al destinului, nucleul generator al întregii simfonii. Aici Beethoven ne dă exemplul genial de prelucrare motivică. Această plasmă ritmico-motivică de patru sunete, care apare în 28 de variante, cu un desen melodic ușor schimbat, va fi apoi descompusă în sunetele sale constitutive de a lungul întregii piese muzicale. Tema a doua, în paralelă majoră (Mi bemol major), cu o evidentă notă eroică, constituie celălalt element esențial al simfoniei. într-o confruntare continuă
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
inversarea fiind cerută de viața însăși. Partea a doua a Simfoniei - Andante con molto - apropiată oarecum prin atmosfera lirică de Simfonia nr. 4, este viziunea măreției strălucitoare ce se conturează promițător în depărtări. Mersul lin, pulsul ritmic învăluit de desenul melodic al suflătorilor, capătă uneori accente maiestuoase, conferind ideii centrale virtuțile unei meditații, un răgaz în vederea luptei apropiate. Clădit în formă de rondo mic (cu o singură temă) care, revenind în mai multe rânduri, este despărțit de cuplete mereu noi, Andantele
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
admise în catolicism și în protestantism. Din punct de vedere al purității sentimentului religios, restricția e întemeiată. Pentru ortodoxie, muzica e vorbire cântată. Textul liturgic e o convorbire cu Dumnezeu și sensul cuvintelor se potențează și se dilată prin patosul melodic al glasului omenesc. E adevărat că și muzica instrumentală poate crea dispoziții religioase, dar prin faptul că nu e cântată de glas, prin care sufletul participă direct la actul adorării, ci executată de instrumente, ea pare ceva exterior și seamănă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
geniul păstoresc a ridicat sentimentul nostalgiei la proporțiile unui mit grandios. Chipul ciobanului asemuit în umbra din lună nu e altceva decât portretul proiectat în cosmos al acestui sentiment de singurătate și de înstrăinare; iar doina, cu nesfârșitele ei inflexiuni melodice și cu pătrunzătoarele-i nuanțe cromatice de o prăpăstioasă melancolie, nu e altceva decât sublimarea muzicală a distanței. Doina e strâns legată de mitul ciobanului din lună și nu putem înțelege toată adâncimea ei afectivă decât considerând-o în complexul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e altceva decât sublimarea muzicală a distanței. Doina e strâns legată de mitul ciobanului din lună și nu putem înțelege toată adâncimea ei afectivă decât considerând-o în complexul acestui simbol cosmic al singurătății și al înstrăinării. În structura ei melodică, alcătuită din modulații înscrise într-o monotonie dominantă, jelania durerii de a nu fi unde te dorești se rostește prin aceste nesfârșite ghirlănzi de tonuri minore, iar distanța, care rămâne mereu aceeași între subiect și locul dorit, e semnificată prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că izbutește să se păstreze până la sfârșit în aureola fragedă a prunciei. Cu toată multipla și uimitoarea sa inteligență, Goethe făcea contemporanilor impresia unui copil bătrân. Viața lui Mozart pare o tainică întrupare a ideii acesteia. Muzica lui e imaginea melodică a unei gingășii și a unei frăgezimi ce nu cunoaște bătrânețea. Sugerată de această apropiere, există chiar încercarea interesantă, dar fără sorți de izbândă, de a lămuri originea artei prin analogia cu jocul copiilor. Pe de altă parte, Evanghelia aseamănă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din punct de vedere fonetic, modificarea sunetului laringian, în cavitatea orală, sub formă de suflu sau explozie. Fiecare limbă utilizează un sumar material sonor care este relativ ușor învățat. Dificultățile încep odată cu utilizarea acestui material sonor în funcție de deprinderile articulatorii ritmice, melodice și lingvistice individuale. Astfel vocalele sunt anterioare și posterioare prin ridicarea progresivă a vălului de la „a” spre „o”, „u”, „e” și „i”, închise și deschise, orale și nasale, nasalitatea fiind un fenomen de asimilație datorită alăturării unei consoane nasale. Dacă
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]