1,167 matches
-
concentraționară. Autenticitatea mărturiei e dublată de autoanaliza minuțioasă, iar concluzia asociază o mizantropie temperată cu un optimism moderat. Comunist dezamăgit, dar rămas credincios idealului care l-a făcut să îmbrățișeze în tinerețe o ideologie cu efecte dezastruoase, G. e un memorialist incomod pentru cei dispuși să cosmetizeze unilateral (indiferent în ce direcție) istoria contemporană. SCRIERI: Masacrul, București, 1956; Eclipsa, București, 1997. Repere bibliografice: Savin Bratu, Un document de care-ți aduci aminte, GL, 1957, 12; I. Peltz, „Masacrul”, „Steagul roșu”, 1957
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor de coloratură populară definesc și concretizează atitudini, idei, intenții. Devenit memorialist în ultima parte a Istoriei Besearicei...., M. conturează un tablou afectiv al epocii, cu personaje prinse cu umor sau cu sarcasm. Tradusă după o versiune italiană a scrierii lui Fénelon, Întâmplările lui Telemah, fiului lui Ulise (Odisseus) (1818) este considerată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
1985, 53-56; Constantin Cubleșan, „Viața fiecărui om este un roman”, RL, 1988, 19; Mircea Zaciu, Fișă biobibliografică, RL, 1988, 19; Băileșteanu, Aorist, 173-176; Tihan, Apropierea, 80-83; Mircea Muthu, Dalta și condeiul, LCF, 1990, 8; Vlad, Lect. prozei, 317-321; Constantin Cubleșan, Memorialistul Ion Vlasiu, ST, 1993, 5; Olga Caba, Cheia personajelor romanului autobiografic „Drumul spre oameni”, JL, 1995, 21-24; Iulian Boldea, Reflecție și confesiune, LCF, 1996, 41; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 78-81; Nicolae Prelipceanu, Artistul și amintirea, LCF, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
vor vedea de aici mult mai bine...”. America! America! (1994) este jurnalul liric al unui emigrant inadaptabil, înregistrând, cu impresii cotidiene și stări depresive, refuzul noii condiții. Percepția lumii libere, diferită de aceea a „autorilor de jurnale comerciale” și a „memorialiștilor de ocazie” („America nu este ceea ce vă închipuiți boieri dumneavoastră”), reflectă perspectiva înstrăinatului. Un lung poem inaugural se încheie cu un strigăt, amintind de Allen Ginsberg: „America! America! strigă colacele de salvare fără supraviețuitori/ America! America! strigă fiica mea nenăscută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
, Al.[exandru] (20.X.1895, București - 27.II.1990, București), memorialist și editor. Este fiul Zoei (n. Cornescu) și al lui Petre Rosetti Bălănescu, avocat și moșier. Elenei C. Cornescu, bunica sa după mamă, i-a închinat Ion Heliade-Rădulescu poezia Zburătorul. Urmează la București cursurile Liceului „Gh. Lazăr” (1906-1914) și Facultatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
l-au atras ei pe poet, cum acesta nu se mai desprindea de rotativa tipografiei, cum au ajuns ei să-i zică „Meșterul” și pentru meșteșugul tipografic dar și pentru talent, etc.). După moartea lui Mihai Eminescu se observă, la memorialiștii săi, două tendințe: cei mai în vârstă (I. Slavici, Al. Vlahuță, Titu Maiorescu, Al. Ciurcu, Gr. Ventura, Nicolae Pătrașcu, etc.) se întrec între ei care a descoperit mai devreme semnele bolii poetului, iar cei tineri (Al. I. Hodoș, Ilie Ighel
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
chete publice pentru poet, demonstrând, pe seama sa, că societatea burgheză nu-și protejează geniile, etc. Iar toate aceste demonstrații s-au făcut cu tăierea în două a operei lui Eminescu și aruncarea la coș, ca netrebuitoare, a ziaristicii. în general memorialiștii epocii sunt extrem de indulgenți cu socialismul juvenil ieșean, considerându-l fie o curiozitate, fie o formă de acordare a sufletului la Europa occidentală, oricum, o manifestare a vârstei și prea puțin mai mult decât atât. Artur Gorovei, un martor bun
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la al lumei fund”. În acest sens, da: ultima biografie a lui Eminescu, cea construită de G.Călinescu, ar deveni și singura... Este, însă, cazul să idealizăm? Imaginile lui Eminescu ies și reintră în istorie de peste tot, fiecare critic sau memorialist al său are una și o exhibă când îl deranjezi din somnul de veci; cum ar putea rămâne G.Călinescu singura voce în ceea ce s-a definit ca fiind un cor? Și înaintea lui și după el au apărut asemenea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dintre țări. Europa nu era o entitate omogenă din punct de vedere al nivelului civilizației materiale, după cum nu era nici la nivel politic. Sursa principală de informații privind viața politică și socială europeană o reprezintă scrierile memorialistice oficiale și apocrife. Memorialiștii oficiali își păstrează atitudinea voit detașată și, de regulă, optează pentru prezentarea unei imagini de ansamblu a circumstanțelor producerii unui eveniment și a desfășurării faptelor care îl preced Memoriile apocrife prezintă o altă imagine a evenimentelor, conspirațiile și înțelegerile secrete
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
regelui. Multe dintre scrisorile celor doi au adnotări pe marginea lor, care indică punctul de vedere al regelui. Acesta de multe ori este total diferit de cel al cardinalului. Puțin probabil ca regele să fie mânuit de cardinal, așa cum unii memorialiști vor să sugereze. În plus, atunci când Ludovic al XIII-lea nu se afla pe câmpul de luptă, participa la toate întrunirile de consiliu și impunea tuturor dorințele sale. După ce a analizat cu atenție corespondența dintre cardinal și rege, Tropin concluzionează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de la teatru, ordonanțelor ofițerilor, scutierilor cavalerilor, valetul regelui devine o persoană indispensabilă.„ El era cel care transmitea toate ordinele și mesajele secrete, intermedia audiențele neluate în seamă și pe care le introducea regelui, scrisorile ascunse ale regelui și de rege “. Memorialistul Saint Simon recunoaște că o serie din informațiile secrete privind intrigile de la curte le-a obținut prin intermediul unui personaj misterios, pe care îl numește„un simplu valet“. Identitatea acestuia a fost dezvăluită datorită strădaniilor depuse de cercetătorii istorici și literari
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
familia regală. Prin urmare, trebuiau să se situeze deasupra oamenilor obișnuiți, și acest lucru putea fi realizat numai prin demonstrarea abilității de a evita implicarea emoțională în relatarea evenimentelor pe care le descriu. De asemenea, trebuie să precizăm că ambii memorialiști scriau pentru ei și pentru cei apropiați lor. În nici un caz nu-și propuseseră ca memoriile lor să se adreseze publicului larg și ne permitem să credem că tocmai acesta este motivul pentru care rămân relativ imparțiali: pentru a-și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din lucrare, cu titlul: Fragments des Mémoires inédits de Dubois, gentilhomme servant du Roi, valet de chambre de Louis XIII et de Louis XlV, iar în 1936 Louis de Grandmaison publică lucrarea integral. Revenind la stilul adoptat de cei doi memorialiști, La Porte preferă abordarea generală, regizorală, în timp ce Du Bois descrie detaliat copilăria regelui intrând în foarte multe amănunte. Singurul personaj descris în culori sobre și ale cărui defecte au fost evidențiate de către La Porte, este Mazarin. Aceasta atitudine se datorează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
principală de inspirație a memoriilor apocrife o reprezintă evenimentele de la Versailles, aventurile persoanelor importante sau, pur și simplu bârfele locale. Acestea făceau deliciul cititorilor, dar, în același timp ofereau o imagine asupra moravurilor societății europene în secolul al XVIIlea. Printre memorialiștii oficiali, recunoscuți ai perioadei secolului al XVIIlea, care au furnizat detalii importante despre viața la curte și imaginea regelui se numără și ducele de Saint Simon, doamna de Sévigné, cardinalul de Rez. Louis de Rouvroy, duc de Saint-Simon, este fiul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
informații privind viața cotidiană franceză, fiind un exemplu pentru elocvența, logica și spiritul deschis cu care abordează probleme dintre cele mai diverse. Jean François Paul de Gondi, cardinal de Retz, este unul dintre personajele principale ale Frondei și un cunoscut memorialist. În ultimii zece ani de viață a adunat o cantitate impresionantă de material memorialistic, adresat unei doamne necunoscute. Se presupune că ar fi vorba chiar de doamna de Sévigné, însă nu există dovezi clare în acest sens. Desigur, există un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de viață cazon. Din acest motiv și rata mortalității în acele lăcașuri de cult era mare. în lucrarea memorialistică intitulată Mémoire de la mère Angélique pour servir d’éclaircissement contre celui de Monseigneur de Langres, Maria Jacqueline Angélique, care era sora memorialistului Arnauld d‘Andilly, povestește cum a intrat de la vârsta de opt ani la mânăstire. Tot ea îi apreciază pe ducele și ducesa de Noailles, care, având nouă fete, au dat dovadă de o atât de mare bunătate creștinească, încât le-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
scena istoriei, pentru care centrul universului o reprezenta propria viață? Memoriile acestor anonimi, pe lângă o mulțime de detalii neimportante, oferă o imagine total diferită decât cea oferită de cărțile de istorie sau de literatură, care completează perspectiva oferită de către marii memorialiști. Jurnalul lui Jaques de Filhot ne oferă detalii despre Frondă, iar memoriile lui Oudard Goquault ne informează despre realitatea crudă a vieții țăranilor francezi. Prin memorii înțelegem toate acele relatări în care autorul, prezentând vicisitudinile existenței sale la curtea regelui
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
subiective nu pot fi încadrate nici în categoria fanteziilor, nici în categoria documentelor literar istorice. Memoriile intime emană aroma implicării emoționale, cititorul simțind adeseori entuziasmul sau ura autorului față de alte personaje. Gaspard de Saulx, senior de Tavannes, a descris sentimentele memorialistului„Arareori, spune la începutul relatării sale, cei care doresc să prezinte publicului memoriile lor o fac folosind toată sinceritatea necesară. Aceștia sunt, în mare parte, scriitori interesați să prezinte lucrurile mai puțin din punctul de vedere al autenticității și mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
, Gabriel (6.II.1916, Borod, j. Bihor), filolog, istoric literar, memorialist și poet. Este fiul Mariei (n. Venter) și al lui Florian Țepelea, țărani. Urmează școala primară în satul natal, Liceul „Emanuil Gojdu” din Oradea (1926-1933) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția limbi romanice, a Universității din Cluj (1933-1937). Beneficiază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
latină, CC, 1996, 1-2; Teodor Vârgolici, „Interpretări și restituiri”, ALA, 1996, 325; Valentin Chifor, Caleidoscop critic, Oradea, 1996, 244-249; Alex. Ștefănescu, Lumea dinaintea războiului, RL, 1997, 14; Alexandru Niculescu, „Scriitori străromâni” în limba latină?, RL, 1997, 23; Nicolae Mihăescu, Un memorialist lucid: Gabriel Țepelea, ALA, 1997, 390; Nicoleta Sălcudeanu, Secvențe de viață, VTRA, 1997, 9; Aurel Pantea, Însemnări cu spatele la lume, VTRA, 1997, 9; Gheorghe Bulgăr, Istorie, cultură și filologie, VR, 1998, 7-8; Rusu, Membrii Academiei, 536-537; Ion Simuț, Meandrele memoriei, „Cuvântul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
ȘTIRBEI, Barbu (c. 1753 - 1813, București), memorialist. Descendent din familia Buzeștilor, Ș. e fiul Dumitranei și al postelnicului Constantin Știrbei. Vornic înainte de 1790, el mai primise rangurile de serdar, vel paharnic și clucer. Nu prea interesat de viața de la curte, boierul, fire retrasă, își petrecea timpul citind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
constate, astfel, că portul românesc intrigă, dar și place. Dorul de ai săi începe treptat să îl încerce și se interesează mai des de ceea ce se întâmplă în țară, arătându-se satisfăcut de mazilirea „tiranului” Alexandru Moruzi. Ș. e un memorialist ingenuu. SCRIERI: [Scrisori], în N. Iorga, Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni către Casa de negoț sibiană Hagi Pop, București, 1906. Repere bibliografice: N. Iorga, Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni către Casa de negoț sibiană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
, Vasile (13.VII.1895, Susleni, j. Orhei - 30.I.1987, Iași), istoric literar și memorialist. A absolvit școala elementară și Seminarul Teologic din Chișinău. Din 1916 colaborează la ziarul „Cuvânt moldovenesc”, devenind mai târziu prim-redactor; publică aici prima variantă a poeziei Limba noastră a lui Al. Mateevici. Ulterior este redactor la „România nouă”, ziar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
ROSETTI, Radu (14.IX.1853, Iași - 12.II.1926, București), prozator și memorialist. Este fiul domniței Aglae, fiica cea mare a domnitorului Grigore Alexandru Ghica, și al lui Răducanu Ruset „cel tânăr”. Nobilității i se adaugă vocația culturală a familiei. Răducanu Ruset stăpânea o bună greacă veche clasică și urmase filosofia la München
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
Croicu și Petre Croicu, București, 1978, 123-207; Gala Galaction, Opinii literare,îngr. și pref. Gh. Cunescu, București, 1979, 259-261; Piru, Ist. lit., 243-244; Ornea, Interpretări, 84-165; Z. Ornea, Amintiri de demult, RL, 1996, 41; Dicț. scriit. rom.,IV, 101-103; Săndulescu, Memorialiști, 73-81. S.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]