1,340 matches
-
nu rămînea, Într-un an, mai mult de cinci-șase nopți În casa ei. Cum se Însera, acesta, de obicei, pleca. Între ei, mai totul se petrecea ziua, pentru a evita cît de cît continuitatea, obișnuința. Liniștea Înșelătoare a unui posibil menaj. Nu o căuta niciodată. Ingrid, prin Învăluire - așa socotea Thomas manevrele ei -, devenea tot mai sufocantă, mereu venea În garsoniera lui, era bine să se termine odată povestea asta. Nehotărîrea lui era pornită și din calcul, nu găseai pe toate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
așa fel, încât zilnic mâncăm aproape aceleași feluri, în aceeași ordine și aceeași cantitate. Urăsc schimbarea și Elena o urăște și ea. La mine acasă trăim după ceasornic. Mă rog, da; asta-mi amintește ce zice amicul nostru Luis despre menajul Romera, care obișnuiește să spună că sunt soț și soție necăsătoriți. Într-adevăr, nu există burlac mai înrăit decât bărbatul însurat fără copii. Odată, ca să înlocuim lipsa copiilor, deoarece la urma urmelor sentimentul paternității nu murise în mine, după cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ați dorit-o atâta...? — Da, la început, în primii doi, trei ani, ceva mai mult. Dar acuma, acuma... S-a întors dracul în casă, au revenit neînțelegerile. Și acum, ca înainte vreme, când fiecare dădea vina pe celălalt pentru sterilitatea menajului, ne acuzăm pentru ce ne-așteaptă. Și-am și început să-l numim... Nu, asta nu ți-o spun ... — Bine, nu-mi spune dacă nu vrei. Am început să-l numim „intrusul“! Și eu am visat că murea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
face parte și unul ca bărbatul Vetei. IMGB-ul e o amintire. Doar țuica a mai rămas consolare eternă. Și, în plus, nevestei nu-i mai poate arde una peste bot, ca să-și descarce frustrările. Nu de alta, da’ face menajul la tot soiul de feministe și i s-a urcat la cap că-i face bocceaua dacă o mai atinge. She is a breadwinner, cum îi zisa în lumea noastră nouă. El e postproletar, postclasă conducătoare. Omogenizarea s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
înțelege, bancurile sunt non politically correct) al acelor vremuri era cum nu se poate mai grăitor: Bulă se însoară cu Bulina. Femeia nu știa să gătească decât omletă cu cartofi prăjiți. Bulă o trimite la o reciclare la școala de menaj din București. Întoarsă acasă, Bulina continuă să-i facă omlete. Contrariat, bărbatul o întreabă ce a învățat o lună întreagă, zece ore pe zi, la școala tinerelor gospodine. Bulina i-a răspuns: „Vai dragă Bulă, de-abia am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Și nu din cauza noastră, a ’telectualilor civilizatorii, cu atât mai puțin din cauza politicienilor care manageriază menajeria bunurilor publice. Ci din cauza exodului la muncă în lumi care n-au stat să caște gura la dialogul cu veșnicia. Din cauza căpșunelor, măslinelor, construcțiilor, menajului și chiar și a prostituției învățate în stil vestic. E clar însă că astăzi Andrei m-a făcut să gândesc că am în față mai puțină Americă și e cazul să mă bucur de ea, așa puțintică cât mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
regăsi echilibrul. Durerea de cap începe să cedeze, dar mă simt ușor amețită și ciudat de detașată de realitate. Totul mi se pare ca într-un vis. OK, femeia asta are o viață groaznică. Singurul lucru care o interesează e menajul. În timp ce ne plimbăm fără grabă dintr-o cameră splendidă într-alta îmi arată întruna lucruri care au nevoie de curățare specială și locul în care ține aspiratorul. Acum a luat-o complet razna, îmi spune despre mașina de spălat. — Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la pământ. Și eu care credeam că e foarte stresant să fii avocat. UNSPREZECE În momentul în care Trish se întoarce în bucătărie, mi-am mai revenit. Pot să fac asta. Sigur că pot. Doar nu e fizică cuantică. E menaj. — Samantha, mi-e teamă că azi va trebui să te lăsăm singură, spune Trish ușor îngrijorată. Domnul Geiger a plecat la golf, iar eu mă duc să văd Mercedesul cel nou al unei foarte bune prietene. Crezi că te descurci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un prosop de bucătărie. Trish încă se mai ține de scaun, de zici că e posibil să cadă în orice clipă. — Nu înțeleg. Eddie lasă prosopul jos brusc și se întoarce spre mine. Cum ai reușit să combini avocatura și menajul ? — Da ! exclamă Trish, reînsuflețindu-se brusc. Cum naiba ai putut să fii și avocată în City și să mai găsești și timp să te specializezi cu Michel de la Roux de la Blanc ? O, Doamne. Tot nu pricep ? — Adevărul e că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de comenzi pentru margarină Rama, lapte condensat, pastă de dinți Maxam compot de ananas cubanez, țigări BT; la Crevedia pentru ouă; la shopuri pentru cafea Alvorada și ciocolată Toblerone; la magazinul Victoria pentru chiloți tetra și cisme de cauciuc; la Menaj pentru Dero și cablu coaxial; la Farmacia 1 pentru vată și medicamente de import; la magazinul Vidra, cu sediul la Orăștie, pentru cojoace Alendelon; la Cugir, pentru mașini automate de spălat; la Carne, pentru carne”...(mă-ndoiesc că un student
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Județeană. Îmbătrânise Băcănel. Se stafidise, slăbise, numai haine și ciolane. Avea culoarea vișinie a înserărilor. Se ținea însă drept, cu un fel de semeție a lujerului de porumb desfrunzit, fără știuleți, ars de brumă. Murise și femeia care îi ținea menajul, Caliopeea Pârțângău, o rudă îndepărtată a maestrului avocat Pârțângău. La ultima eliberare din pușcărie i-o adusese în casă chiar avocatul. Băcănel intenționase chiar să se căsătorească oficial cu Caliopeea, dar femeia tot îl amâna din motive numai de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la tacâmuri cu mulți de-i servea, maiorul Goncea cum încă era el pă atunci se ținea cu sora lui Gasperină, numai ce murise doamna Viorela la congres și Sanepida, sora lui Gasperină, se mutase la Goncea și-i făcea menajul în casă cum ar fi, o mai alunga din când în când, când venea ordin să-i ridice pă vreunul de-ai lui Brandaburlea, că Ceaușescu trimitea ordin din când în când, de sărbători mai ales, să raporteze cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mult, Antoniu renunțase la casa confortabilă plină de cărți și de obiecte care-i aduceau aminte de trecut, o cedase cu acte În regulă, după moartea tatălui, cu tot ce se afla În ea, femeii de serviciu care le făcea menajul de când mama Își curmase zilele. Câteva rude hulpave au vrut să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat cu devotata servitoare, fusese cum s-ar spune ,,beton,, și deci, era cu neputință atacarea lui. Antoniu a părăsit casa Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să fiu cea care să-i povestească ei despre lucruri de genul ăla. Nu invers. Nu mai spune, a murmurat ea. 65tc "65" Am golit portofelul mamei, luând cam vreo sută treizeci de lire. Probabil că tocmai primise banii de menaj. Apoi i-am șters praful și de pe cartea de credit și am luat-o și pe aia ca măsură de siguranță. Am ezitat când am vrut să fur bani de la Anna, dar, din fericire, nu avea decât opt penny în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și unchiul meu, autorul acestor rânduri din roman. Păcat că nu a trăit să și-l termine! * Omul - un izvor de dorințe. Două lucruri sunt nemărginite iremediabil: materia și flecăreala femeilor. * Nu știu dacă este vreo deosebire esențială între cuvintele menaj și manej, gelozie și nerozie! * Sufletul în sus, sufletul în jos! Odată mort fiind, capacitatea materiei de a reflecta și interpreta materia încetează iar presupusul spirit repauzează iremediabil. * În final, viața rămâne o amintire. Întrebarea este cine o mai ține
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
cu suc natural, făcut de ei din portocale și grapefruit. În fiecare dimineață Își pregatesc suc natural, câte o sticlă de doi litri. “Puteți să cumpărați În fiecare zi fructe? Îi Întreb”. “Nu, noi. Avem o femeie care ne face menajul și are carnet de conducere, merge cu mașina noastră și cumpără lăzi de fructe de la en- gross pentru toată săptămâna și alte cumpărături. O plătesc copiii noștri, ei ne trimit bani”.Din vorbă În vorbă, pentru că mă uitam spre cartea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cu dânsa, iar aș începe să mă plictisesc groaznic, cum m-am plictisit tot timpul. Sau poate între doi care se cunosc total, care au terminat de a gunguri amorul și care îl practică la ore fixe, ca într-un menaj autentic, plictiseala este inevitabilă? Sau port cu mine această plictiseală? Sau numai sunt sugestionat de ideea asta? Sunt incapabil de dragoste proaspătă mereu reîncepută, cu toate că mintea mea o visează întotdeauna. Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a izbutit să scape de privirile prietenilor și să vie la mine pentru o clipă. Era și timpul... Hamiri, măturîndu-mi camera, mă întreabă dacă sunt "măritată". Ea este! Are 15 ani, și nu 12, cum credeam. Îmi istorisește scena din menajul ei, din care eu nu pricep decât foarte puțin. Acum s-a vârât sub pat cu măturatul, dar povestirea nu și-o curmă. Sâmbătă. Și am plecat pe neprevăzute, fără să-mi iau rămas bun nici de la mare, nici de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
imperiale; cu Junie, care, cu toată gravitatea evenimentelor, nu va ceda fără inelul de nuntă pe deget. Din pricina închipuirilor lui Racine, Irina, singura cu respirația veritabilă, mi se pare bicisnică și fadă. A fost între noi și o încercare de menaj. Câteva minciuni acasă, și Irina a putut merge cu mine într-un sat mic în mijlocul munților, lângă Sinaia. Casă țărănească, cu cerdac, cu patru camere și cu antrețel la mijloc. Camera noastră cu oale pe pereți, cu perne multe cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pereți. Parfum, culoare, melodii. I-am spus, cu tot trupul zvîcnind: "Suntem fericiți, Irina! Ce e mai minunat decât clipa aceasta! Cine e în stare să facă la fel? Ce dragoste seamănă cu a noastră?" O temps, suspends ton vol! Menajul nostru a avut multă poezie, cel puțin eu simțeam astfel. În urmă însă o întîmplare a venit să arunce o îndoială, dacă nu asupra sentimentelor mele, în tot cazul asupra trăiniciei lor. Trebuia să plecăm într-o zi fixată de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o împac. De altminteri, simțeam așa. Îmi plăcuse timpul petrecut acolo, dar două săptămâni ajungeau și mi se părea intolerabil să mai prelungesc, mă iscodeau alte planuri, iar Irina mi se părea o închisoare. Mă știam în altă parte așteptat. Menajul nostru minunat îmi devenise brusc anost: mă credeam ridicol. În momentul plecării, în sfârșit, am arătat o figură mai indulgentă. Tot timpul, în trăsură și în tren, Irina a plâns, cu lacrimi încete, subțiri și neîntrerupte. Am căutat s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în tren, Irina a plâns, cu lacrimi încete, subțiri și neîntrerupte. Am căutat s-o împac: iarăși teorii asupra stăpânirii de sine, indispensabile unei intelectuale. De atunci m-am întrebat întotdeauna cum se pot uni doi oameni pentru toată viața. Menajul meu nu putuse duce mai mult de două săptămâni, cu toate condițiile excepționale în care fusese făcut. Se lasă blând noaptea, cuminte, ca să nu mă tulbure și să mă împace. De mai departe se aude un piano. Sunete înăbușite, nedistincte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei mai competenți. Bineînțeles, păstrau și pentru ei un mic colț unde nu ai voie să intri, când eram ascultat numai cu bunăvoință, căci acolo domnul e specialist și a fost motivul de admirație al doamnei din prima zi a menajului. Astfel, domnul e cunoscător mare în agricultură. A trebuit să spun și eu câteva vorbe despre grâu și despre ovăz și să ascult cu atenție toate explicațiile primite. Dialogul a început cu inevitabilul: - Te vei mulțumi cu târgul nostru mic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
asigurarea mea, dar desigur că nu au priceput mare lucru. Un locuitor de lângă mare nu scoate din minunea ce se desfășoară în fața lui decât posibilitatea de a face plajă sau de a mânca pește mai des și mai ieftin. O dată cu menajul Axente au apărut și celelalte două nepoate ale lor, Viky și Roza. Pe Viky, sora Ioanei, o cunoșteam mai de mult: grațioasă, descurcîndu-se ușor printre oameni, plăcând imediat băieților, întrebuințînd cu ușurință câteva cunoștințe despre muzică sau literatură căpătate din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tordre... a venit la Charles o fetiță de 15 ani și l-a rugat să-i ia fecioria... A avut câteva succese monstre... să vezi... - Și Arabella? Arabella era metresa lui de multă vreme și alcătuise cu dânsa aproape un menaj (dar cu despărțiri mari, semănând aproape definitive). Ioana povestea despre ea lucruri uimitoare și, cu toată viața ei de câine al nimănui și cu aparențe ușuratece, o socotea drept cea mai serioasă femeie din câte a cunoscut. - Arabella e drăguță
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]