1,662 matches
-
pomi. De ea și pomii și fructele lor am găsit de cuviinț ă să mă ocup eu, gospodarul lui tata. Cele opt prăjini de livadă, cu pruni, perji, corco duși erau mai la fundul grădinii, iar mai aproape de casă aveam merii, perii, gutuii, iar toamna, în afară că ne asiguram povirla necesară, reușeam să strângem și să păstrăm și alte fructe. În special merele și perele. Le culegeam cu atenție, să nu fie lovite, ne suiam în podul grajdului - unde țineam
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Universității Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc și melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meri diane, 1981; Ochiul și lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Ele mente pentru o etică a intervalului, Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); Limba păsărilor, Humanitas, 1994; Chipuri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Omologii lui de azi au probleme cu limba română, iar dintre limbile străine, abia dacă pot schimonosi o engleză de șlagăr pop. N aș vrea să par nostalgic, vetust, apoca liptic. Cred însă că e bine să luăm notă de mer sul lucrurilor, să ne întrebăm, la rece, ce am câștigat și ce am pierdut și, dacă se poate, să întreprin dem câte ceva pentru o recalibrare a facultăților noastre intelectuale și sufletești în contextul lumii contemporane. Marile reforme morale și instituționale
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la Ion, și-i cere îngăduința să scoată din fântâna lui o găleată de apă. Ceea ce Ion îi permite fără nicio rezervă. După numai câteva minute Gheorghe revine și mai cere o găleată de apă din fântâna lui Ion. - «No, meri și-ți ia câtă-ți trube», îi zice Ion îndatoritor. Și Gheorghe revine după apă de încă vreo două ori, până ce Ion contrariat îl întreabă : - «Da’ mă rog ție măi Gheo, la ce țâ-i ție de lipsă atâta apă, că
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
birău ! -«Rumunie, nem slobod !...Teremtette !» -«Eu n-am făcut niciun rău Măria Ta. Am luat cărți de unde erau și am dat la cei ce nu aveau...Ori ți se pare faptă slabă să-l trezești pe ăl din întuneric ?» - «No, meri kase de la tine Kerțane, ke eu face la tine dreptate !» Dar dreptate nu i s-a făcut. Niciodată. Curajul ce-l avea în fața autorității statului maghiar s-a văzut și cu ocazia inaugurării școlii primare de stat din Oprea Cârțișoara
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vești de la cei dragi de-acasă, de la iubită și de la prieteni. Să-l ascultăm și pe un alt pribegit Ioan Jivi, de prin Mărginime, stabilit tot acolo la Cincinnatti, în Ohio. Mi-e dor, mi-e dor, dor disperat, de merii din grădină Sub care-ades, copil, am stat în seri cu lună plină. Și iar mi-e dor, dorul nebun, mi-e dor iar de frăgarul Sub care-adesea am ascultat cum tânguia cavalul. Mi-e pieptul plin de amintiri din lunca
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
puține ori, la răsăritul soarelui, e o plăcere supremă să savurezi mirosul florilor ce-și arată frumusețea și gingășia lujerilor prin care se ridică spre soare. Cât de îmbătător și suav este mirosul multiplu al florilor de cireși, pruni, vișini, meri ori peri mai ales când toți înfloresc cam în aceeași perioadă de timp. Dar mirosul florilor viței de vie, combinat cu acel al crinilor și al Mâinii Maicii Domnului. E un adevărat deliciu olfactiv savoarea combinată a atâtor parfumuri pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mine. A rămas acolo ultimul stâlp vechi și vrednic de la Școala Normală. I-am scris și lui despre nenorocirea abătută asupra mea. Astăzi, după amiază, plec la Roman, unde am două surori, nepoți, casa părintească cu o frumoasă livadă de meri. Voi sta 10 zile, amintindu-mi și povestind celor mici despre copilăria și tinerețea mea, apuse pentru totdeauna. Cu toată dragostea, Apostoleanu Moinești, 14 noiembrie 1983 Dragul nostru Alecu, Am primit scrisoarea ta, scrisă din Brăila, de acasă de la colegul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
O să înțelegi când vine iarna. E foarte grea și lungă. Există un loc amenajat pentru animale dincolo de Poartă. Acolo dorm. Curge un râu prin apropiere, așa că au și apă de băut. La o oarecare distanță se află o livadă cu meri care se întinde cât vezi cu ochii. E ca o mare împădurită. Pe Zidul de vest se înalță trei turnuri de control. Am urcat într-unul dintre ele cu ajutorul unei scări mobile. Acoperișul e simplu și trainic. De la fereastra zăbrelită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sufletul nu se mai poate întoarce la ea. Bătrânul încuviință iar. — Am fost la primărie și am verificat. Umbra ei a murit când avea șaptesprezece ani. Nu există nici o îndoială în sensul acesta. A fost îngropată într-o livadă de meri, așa cum se stabilise și există dovezi în sensul acesta. Întreab-o pe ea amănunte. O să fii mai convins dacă auzi din gura ei. Și-apoi vreau să-ți mai spun ceva. Ea a fost privată de umbră înainte să apuce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nici ce-a făcut în răstimpul acela. Nici ea n-a mai știut nimic de mine. Când aveam șaptesprezece ani, s-a întors în oraș ca să moară. Umbrele revin întotdeauna aici ca să moară. Paznicul a îngropat-o în livada de meri. Atunci ai devenit cetățean al orașului? Umbra a fost îngropată împreună cu ceea ce mai rămăsese din sufletul meu. Tu susții că sufletul nostru e ca vântul, dar eu sunt de părere că noi suntem ca vântul. Trecem prin lume fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de început de iarnă. Am să sun imediat goarna, așa că fii atent! — Spectacol de început de iarnă? — O să vezi. Am urcat în turnul de lângă Poartă fără să știu la ce să mă aștept. Am privit dincolo de zid. În livada cu meri se adunase zăpadă multă, de parcă ar fi suflat-o vântul pe toată într-acolo. Un nor dansa deasupra ei. Coama dealului de nord și a celui de sud erau complet albe. Doar câte-un colț de stâncă mai altera puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că urma să se întâmple ceva. — Cutremur? am întrebat. — Nu, răspunse fata scurt. Ne paște ceva mult mai grav. 22 La capătul lumii Fumul cenușiu Colonelul avusese dreptate. Vedeam mult fum cenușiu înălțându-se spre cer, în apropierea livezii cu meri. În fiecare zi. Norii groși îl înghițeau imediat, nori ce păreau fabricați chiar de livadă. Cel puțin asta era impresia pe care ți-o lăsau când îi priveai îndelung. Fumul începea să se înalțe fix la ora trei după-amiază și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe paznicul de acolo. S-ar putea să-ți găsească el ceva. — Termocentrală? am întrebat uimit la culme. — Doar acolo ai putea găsi, zise Paznicul arătând spre becul de deasupra capului. De unde crezi că ne vine curentul? Din livada de meri? zise el izbucnind în râs. A luat o hârtie și-un creion și mi-a făcut o schiță, explicându-mi în același timp cum se ajunge. — O iei pe drumul din sudul râului și mergi pe marginea lui, în amonte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că faci mișcare zilnic. — Mișcare? se miră ea privindu-mă în ochi. Halal mișcare! Paznicul mă târăște cu el în fiecare zi ca să incinerăm împreună animalele moarte. Încărcăm mai întâi cadavrele în căruță, ieșim pe poartă, mergem în livada de meri, turnăm gaz peste ele și le ardem. Înainte de a le arde, Paznicul le taie capul cu toporișca. I-ai văzut colecția de unelte ascuțite, nu? Individul nu-i în toate mințile. Dacă ar fi după el, ar ciopârți tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Temperatura scade și mai mult noaptea. E îngrozitor. Cu cât ninge mai mult, cu atât mor mai multe animale, ceea ce înseamnă că Paznicul are de lucru, nu glumă. O vom întinde cât e el ocupat cu incinerarea în crângul cu meri. Îi iei cheile de pe perete, descui aici și fugim amândoi. — Pe poartă? — Nu se poate pe-acolo. O să încuie poarta pe dinafară, și chiar dacă reușim să o întindem, ne prinde imediat. Nici peste Zid. Doar păsările îl pot trece. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-a fost încă depistat de Zid. — Crezi că mi-a mai rămas vreo urmă de suflet? Că nu mi-au ucis Umbra complet? Ca în cazul mamei? — Nu, nu cred. Umbra ta e moartă și îngropată în crângul cu meri. Așa scrie și în registrul Orașului. Dar presupun că se mai transmit niște sentimente prin intermediul mamei tale. Ca un spectru fragmentat. Ele sunt cele care te mai frământă, după părerea mea. Dacă ai putea ajunge la ele, s-ar rezolva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
podul de vest și am luat-o spre nord. Am văzut fumul înălțându-se dincolo de Zid. Ca de obicei. La început fâșii albe, subțiri, apoi tot mai groase și mai întunecate... pe măsură ce ardeau animalele. Paznicul era deci în crângul cu meri. Zăpada îmi ajungea până la genunchi și înaintam greu, dar încercam să mă grăbesc ca să ajung cât mai repede la ghereta lui. Era liniște în jur. Toate zgomotele fuseseră absorbite de zăpadă. Vântul nu bătea, păsărelele nu ciripeau. Se auzea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
trăit aici fericit, fără probleme. În felul tău. — Probabil. Numai eu sunt de vină. — Nu-i nimic. Cu ocazia asta am învățat și eu ceva. Umbra ridică ochii și privi dâra groasă de fum care se ridica din crângul de meri. Cred că Paznicul mai are până termină, zise ea. Apucăm și noi să urcăm ce-avem de urcat și nu ne mai rămâne decât să ocolim dealul de sud. Dacă ajungem până acolo, am scăpat de pericol pentru că Paznicul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
desăvârșit; dar și pentru că de aici se vede foarte bine orașul împărțit de râul Adige, munții și colinele, și o bună parte a aceleiași câmpii. Îl înconjoară grădinile cultivate, drumurile lungi de rânduri de vie, întinderi de măslini, migdali, cireși; meri și smochine, precum și pomi de tot soiul. Și din acea mare de verde, se înalță în vânt spre cer împrăștiați obscurii chiparoșii. E o încântare de primăvară. Celor reîntorși din cruciade, acele locuri le apăreau ca niște amintiri îndepărtate al
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cânt și în gând, mă însoțesc și la acești ani pe care vi-i doresc să-i dumneavoastră. depășiți și Trei călători Trei călători mergeau pe un drum În noaptea sfintei Învieri, De prin livezi veneau molcom Mirosul florilor de meri. Sorbind al florilor miros Drumeții mei vorbeau încet. Cel mai bătrân credea-n Hristos Iar ceilalți în Mahomed. Un clopot începu să sune Creștinul s-a-nchinat supus Și celor doi porni a spune Minuni din viața lui Iisus. Dar ca un
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ceapă, roșii, lăptuci pentru salată, fasole, și a început să arate gospodăria noastră frumos. Creșteam păsări și porc, numai cu buruiană cărată cu sacii. Impreună cu frățiorii mai mari, tăicuțu a plantat pomi fructiferi în curte și grădină, aveam prunii, merii și nucii noștri, zicea să nu cerem la lume. Ne luau părinții de copii la muncă, ne învățau să țesem pânză, să tricotăm, să croșetăm, să cârpim frumos cămășuțe și izmănuțe la frați, - și apoi, trebuie să știți, părinții se
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
invitai pe la voi să învățăm împreună. Veneam de fiecare dată cu multă plăcere și tragere de inimă. Dar nu atât pentru învățătură cât pentru livada voastră din spatele casei, pe o costișă destul de abruptă. Mi-aduc aminte că pomii ăia fructiferi - meri, peri, cireși, nuci... - mi se păreau gigantici. Înainte de a ne apuca de învățat, dacă cumva ne apucam, ne umpleam burțile cu tot felul de poame. Îmi plăceau enorm, înutrcât, dacă mi-aduc bine aminte, majoritatea pomilor voștri erau altoiți. Și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
lemn de salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci, (foarte rar, foarte puțini meri), uneori viță de vie, (dar cei mai mulți gospodari aveau vie plantată la pământul arabil din afara satului). Cel mai mult teren, din grădina din spatele casei, era rezervat pentru pepeni și legume. Se cultiva în grădină fasole oloagă și de harag, castraveți, varză
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Moldova (17 februarie 1701): „Să nu fie pustiită această țară (Moldova, n.a.), nu ai găsi alta ca ea! E pământul făgăduinței, dă tot felul de roade”. Pietro Diodato descria, și el, bogățiile acestor locuri: viile, pe suprafețe mari, pomii fructiferi (merii, perii, piersicii și nucii) și un număr mare de animale sălbatice. Vizitând Moldova în 1722, ieromonahul Silvestru stabilea granițele, apoi enumera județele țării, printre care și județul Fălciu, care „Are două târguri mai de seamă: Fălciu și Huși. În acest
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]