1,091 matches
-
o prezență mai mult sau mai puțin Îndelungată a unor comercianți sau chiar a unor meșteșugari de proveniență egeeană, deși influența lingvistică, așa cum a reconstruit-o Emilio Peruzzi, presupune și contacte demografice. Centre de acest fel sunt atestate În Italia meridională (Scoglio del Tonno, lângă Tarent) și În Sicilia orientală (Thapsos). Fragmentele din Italia centrală sunt totuși punctul final al unui itinerariu comercial mai lung, iar unele pot fi puse pe seama unei producții „miceniene” locale din Italia meridională. Acest fapt arată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atestate În Italia meridională (Scoglio del Tonno, lângă Tarent) și În Sicilia orientală (Thapsos). Fragmentele din Italia centrală sunt totuși punctul final al unui itinerariu comercial mai lung, iar unele pot fi puse pe seama unei producții „miceniene” locale din Italia meridională. Acest fapt arată că sudul Italiei atinsese un grad Înalt de aculturație. Grație descoperirilor amintite, acum știm cu siguranță că regiunea de pe valea Tibrului este strâns legată de istoria epocii bronzului a Italiei meridionale, a Siciliei, Sardiniei și ariei egeene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei producții „miceniene” locale din Italia meridională. Acest fapt arată că sudul Italiei atinsese un grad Înalt de aculturație. Grație descoperirilor amintite, acum știm cu siguranță că regiunea de pe valea Tibrului este strâns legată de istoria epocii bronzului a Italiei meridionale, a Siciliei, Sardiniei și ariei egeene. În schimb, este mai greu să evaluăm consecințele care pot fi trase din acest fapt pentru protoistoria religiei romane. 2. Menținându-se În strânsă legătură cu cercetarea arheologică și cu o Înțelegere clară a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Milani, 1976; Pugliese Carratelli, 1968, pp. 320 sqq.). 3. Ar fi posibil să ne pronunțăm asupra tezelor lui Peruzzi dacă s-ar putea stabili Într-o anumită măsură o continuitate a locuirii din perioada submiceniană până În cea geometrică În Italia meridională sau În Sicilia, ca, de exemplu, la Thapsos (Sicilia), sau dacă plasarea sanctuarelor În afara zidurilor și cultele practicate aici ne-ar putea da indicii despre o tradiție miceniană care ajunge până În epoca coloniilor (Pugliese Carratelli, 1990, pp. 137-142; Graf, 1983
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
descendență nordică” a religiei romane și-au lansat atunci protestul radical (Bickel, 1940, pp. 12-43; cf. Altheim, 1930, pp. 151 sq.). Descoperirile unor noi inscripții și ale unor așezăminte cultuale bine Înzestrate datând din epoca arhaică, descoperiri făcute În Etruria meridională, În Latium - Gravisca, Pyrgi, Lavinium, Satrico - și În Roma, le-au permis oamenilor de știință să discute cu mai multă Îndreptățire despre „greci În Roma antică”2. Astăzi cunoaștem mult mai bine marile orașe care Întrețineau schimburi culturale cu Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Latinus 2: din acel moment și această parte a coastei tireniene este prezentă În literatura greacă. În monografia lui Despre Italia, Antioh din Siracuza povestește că Siculus a fugit de la Roma În vremea În care Morges domnea peste Italia (meridională) (În Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 73). Heraklesides din Pontxe "Pont" definește Roma ca pe o „cetate greacă” - polis Ellenis (De anima, fr. 102; În Plutarh, Camillus, 22, 2). Întemeierea unei zone sacre lângă Vulcanalium (Roma, Forul Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cantitate de material eterogen din mormintele Barberini, Bernardini și Galeassi (Preneste, secolele VII-VI Î.Hr.). Picturile și teracotele din templul lui Ceresxe "Ceres" de pe Aventin (cunoscut În 493 Î.Hr.) sunt opera lui Damophilos și Gorgasos, greci din Italia meridională (Pliniu, Naturalis historia, 35, 154). Aceste opere de artă pot fi considerate un discurs imagistic ținut despre religie și prin religie. Ele nu sunt semne mântuitoare lipsite de viață, inaccesibile celor care nu sunt specialiști, ci sunt citate vizuale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ele antropogonia și escatologia, mitul și ritualul (inițierea În misterii și Îngroparea). d) Aceste doctrine se pot defini ca „orfice” și pot fi corelate cu reprezentările lui Orfeuxe "Orfeu" pe unele vase și sculpturi prezente În ariile funerare din Italia meridională. Termenul mnemosșne (amintire), care pe unele plăcuțe este opus morții, desemnată ca uitare (lèthe), introduce o anumită legătură cu doctrinele lui Pitagora și ale „școlii” sale. Totuși, acest lucru nu se verifică decât În sudul Italiei. În plus, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
personalității zeiței, cel legat de sfera fertilității. În epoca elenistică, paralel cu o răspândire tot mai largă a cultului ei, atestat În marile centre din Asia Mică, din insulele Mării Egee, din Grecia continentală și, În Occident, În Sicilia și Italia meridională, unde Herculanum și Pompei au dat ample mărturii pentru el, Isis cunoaște o extraordinară Îmbogățire a atributelor și prerogativelor, ajungând chiar la dimensiunea de zeitate panthea, după definiția lui Apuleius (Metamorfoze, XI, 5), numen unicum venerat sub nume diferite la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
versanții munților Caucaz (vitis causica), apoi în Mesopotamia. Mai târziu, în mileniul al III-lea, începe să fie plantată în Egipt și folosită la fabricarea vinurilor funerare. Grecii, promotorii vinului în Europa, răsădesc vița de vie în Sicilia și Italia meridională, apoi, îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o narațiune în care zeitățile joacă unul sau mai multe din rolurile principale."3
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
masă al populației a fost însoțit în domeniul rural de o specializare a culturilor. Astfel, în momentul în care în regiunile cu policultură, defavorizate din punct de vedere climatic, se observă un regres al culturii viței de vie, în departamentele meridionale se înregistrează o dezvoltare a acesteia. Replantările ce au urmat invaziei filoxerei din 1855 au creat deja, la începutul secolului al XX-lea, o suprafață viticolă superioară celei din 1850 în Aude, Gard, Hérault și Pirineii Orientali. Cele patru departamente
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
560 ha) reprezentând doar 23 % din podgoriile franceze (spre exemplu, Herault producea 66 hl pe hectar, pentru o medie națională de 29 hl/ha)69. Mai mult, în 1909, cu ajutorul viticol oferit de departamentele Bouches-du-Rhone și Var, cele șase departamente meridionale reprezentau 54 % din producția metropolitană. În concluzie, cultura viței de vie tindea să dispară din regiunile climatice nefavorabile, concentrându-se și extinzându-se în cele meridionale. Situația din secolul al XVIII-lea s-a schimbat: producția avea să se izoleze
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Fernand Khnopff. Artista reia pe baza unor ritmuri interne un personaj arhetipal, un anumit tip de femeie, cu o notă de androginitate, un anumit decupaj capilar scurt, urmând fidel forma capului, o anumită alură a corpului și un anumit pigment meridional. În Ritm, femeile apar așezate pe un fel de rotondă, un postament, înconjurate de câțiva arbori cu tulpini groase, ficuși, dar cu un aspect fitomorf de lăstari uriași, de o senzuală suculență și cu frunze cărnoase care incorporează în vegetal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își exercită încă influența benefică asupra celor de la nord de Dunăre și de pe cursurile inferioare ale afluenților săi, conducând, în final, la cristalizarea etniei românești. Alt argument prin care se poate demonstra prezența etnosului românesc la începuturile sale, în partea meridională a Moldovei, pe văile apelor curgătoare din spațiul acesta geografic, inclusiv pe teritoriul comunei Umbrărești, îl constituie identificarea ceramicii aparținând culturii de tip Dridu. Am descoperit astfel de ceramica în următoarele locuri umbrăreștene: - Pe Casadie, în urma lucrărilor agricole și de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
2. Pajiștile de Festuca rubra (păiuș roșu) Răspândire și ecologie. Arealul fitogeografic al pajiștilor de Festuca rubra, corespunde etajului pădurilor de molid (Picea abies), cunoscut și sub denumirea de etajul boreal, care atinge altitudinea de 1.800 m în Carpații Meridionali și Carpații Occidentali și 1.600 m în nordul Carpaților Orientali. La limita inferioară, pajiștile de Festuca rubra se întrepătrund cu cele de Agrostis capillaris, coborând în unele situații până în etajul nemoral la 700-800 m altitudine. Solurile sunt oligobazice sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/257529_a_258858]
-
și inului de fibră. În spațiul românesc culturile textile s-au bucurat de tradiție și apreciere a calității fibrelor în marea majoritate a zonelor de cultură din partea sub-carpatică estică cu județele Suceava, Neamț, Bacău, zona de curbură Vrancea, Buzău, zona meridională, Prahova, Dâmbovița, Mehedinți, în Transilvania cu județele Maramureș, Bistrița, Mureș, Covasna, Harghita, Brașov, Sibiu, Cluj, Bihor, Sălaj, Satu-Marte și țărmul Mării Negre, asigurând necesarul de materie primă pentru industria textilă. Cânepa este o plantă termofilă ce crește spontan în zonele sudice
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272720_a_274049]