KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...109 >

2,722 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

cu scuze! îl întrerupse Nobunaga. Aruncă totul! Ia altceva pentru banchetul de diseară! Și, făcând pe surdul, Nobunaga se îndepărtă. Mitsuhide stătu o vreme tăcut, aproape ca și cum i-ar fi pierit puterea să se miște În acel moment, sosi un mesager care-i dădu o scrisoare cu ordinul de a-și aduna forțele ca să plece, imediat, spre provinciile din apus. Vasalii clanului Akechi duseră prin poarta din dos numeroasele delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
stăpâne, spuse Masataka. Vasalii încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați în grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă în fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior Mitsuhide, plecați? se interesă omul. — Încă nu. Mă gândeam să mai trec o dată pe la castel, să-i salut pe Domnia Sa și pe Seniorul Ieyasu, apoi să plec. — Seniorul Nobunaga era îngrijorat că s-ar fi putut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
apus, ca ariergardă. Nu pierde timpul, riscând să ne faci să pierdem această ocazie strategică. Mitsuhide se prosternă, răspunzând că avea să respecte instrucțiunile ca la carte. Apoi, considerând poate că se arătase prea servil, se ridică, privi direct spre mesager și adăugă: — Te rog să-i vorbești Domniei Sale cum găsești de cuviință. Îl conduse pe emisar până la poartă. Cu fiecare pas, nervii îi erau întinși la limită de vântul care sufla prin clădirea aproape goală. „Până în urmă cu câțiva ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
a pleca, fie și dacă era în toiul nopții. De câte ori n-a spus Nobunaga: «Mai treci pe la o ceașcă de ceai,» sau « Dacă pleci dimineață, vino înaintea zorilor.» De ce a ajuns să mă disprețuiască astfel? A trimis până și un mesager, ca să nu fie nevoit să mă primească personal. Nu te gândi. Nici prin minte să nu-ți treacă.“ Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
câteva momente, Mitsuharu plecă și el. Trecând pe coridor, intră în apartamentele samurailor. Ceru imediat hârtie de scris și un penel, apoi lăsă pensula să alunece pe hârtie, ca și cum ar fi știut deja ceea ce urma să scrie. — Du-i-o mesagerului marelui preot din Yokawa și trimite-l înapoi. Îi dădu scrisoarea unui ajutor și, nepărând ca problema să-l mai intereseze cu ceva, întrebă un paj: — Seniorul Mitsuhide mai doarme? — Când m-am uitat, în odaia dumnealui era foarte liniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
părea stânjenit. Ținea în mână o scrisoare și ceva ce părea a fi o petiție scrisă pe hârtie groasă. În timp ce vorbea, se vedea limpede că era îngrijorat din cauza posibilei reacții a lui Mitsuharu: — La poarta castelului a venit încă un mesager din partea marelui preot din Yokawa și a insistat să-i înaintez, încă o dată, această scrisoare seniorului de la castel. Am refuzat, dar el a spus că primise ordin să vină și n-avea de gând să plece. Ce să fac? — Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-i accepta conținutul petiției, așa că n-are nici un rost să mă mai roage. Totuși, a stăruit, trimițându-mi încă două-trei scrisori după aceea. Nici vorbă, e încăpățânat. Refuză s-o primești și expediază-l. — Am înțeles, stăpâne. Cu aceste cuvinte, mesagerul plecă grăbit, continuând să țină petiția în mână. Arăta de parcă el însuși ar fi fost dojenit. Imediat ce omul ieși, Mitsuhide i se adresă vărului său: — Este vorba cumva de marele preot din Yokawa de pe Muntele Hiei? — Întocmai. Cu ani în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în ultimul timp, au început să caute sprijinul oamenilor de rând. Cutreieră toate provinciile, solicitând contribuții, bătând la fiecare ușă, și am auzit că au început chiar și să construiască provizoriu capele pe locurile vechilor temple. — Bine, și-atunci comisionul mesagerului pe care ți l-a trimis de două sau trei ori marele preot din Yokawa are vreo legătură cu cererea asta? — Nu, își feri grăbit Mitsuharu ochii, după care, îl privi calm pe Mitsuhide, drept în față. Adevărul este că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru restaurarea Muntelui Hiei. I-am spus că ambele cereri nu pot fi luate, sub nici o formă, în discuție. — Și, cu toate că i-ai spus că nu intră în discuție, ai refuzat și iar ai refuzat, el a continuat să trimită mesageri la castel, de încă trei-patru ori? Mitsuharu, m-aș teme să-mi iscălesc numele pe lista de subscripție, din respect față de Seniorul Nobunaga, dar mă întreb dacă am motive să nu-l văd. Cred că nu are absolut nici un rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pentru el să nu aibă absolut nici o legătură cu refacerea Muntelui Hiei. Și nu era recomandabil să se întâlnească nici cu marele preot. Până aici, Mitsuharu putea să judece destul de clar, însă de ce păruse Mitsuhide nemulțumit de respingerea arbitrară a mesagerului și de refuzarea petiției? În esență, nu părea deloc satisfăcut de felul cum tratase Mitsuharu situația. Ce fel de plan ticluia Mitsuhide, cu Muntele Hiei în centru? În mod vădit, vizita lui Mitsuhide avea să constituie prilejul perfect pentru noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ca fiind membri ai clanului Akechi, îi invitaseră în curtea templului. Mitsuhide stătea pe un taburet de campanie, la umbra paravanului întins de ajutoarele lui. Își terminase masa și îi dicta secretarului o scrisoare. — Preoții Templului Myoshin... ar fi niște mesageri ideali! Cheamă-i înapoi! îi ordonă el unui paj. Când preoții reveniră, Mitsuhide le încredință scrisoarea pe care tocmai o scrisese secretarul său. — Ați fi buni vă rog să duceți această scrisoare, cât mai repede, la reședința poetului Shoha? Imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ceartă dintre soț și soție, dar misionarii care treceau prin apropiere la astfel de ocazii interveneau, încercând să-i împace. Astfel, își câștigaseră reputația unor oameni buni și înțelegători. — Muncesc cu adevărat pentru binele societății, spuneau oamenii. Poate că sunt mesageri ai zeilor. Cetățenii erau plini de admirație la adresa misionarilor, de o bună bucată de vreme. Faptele lor bune îi priveau și pe cei săraci, bolnavi și fără adăpost. Biserica avea chiar și un fel de spital de caritate și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
general al lui Nobunaga. Lângă încăperea de unde se auzea glasul lui Nobunaga, murmura un pârâu izvorând din grădină, iar din niște clădiri puțin mai îndepărtate pluteau, când și când, pe aripile brizei, râsete vesele de femei. Nobunaga vorbea cu un mesager de la al treilea fiu al său, Nobutaka, și de la Niwa Nagahide: Îi va fi de folos bătrânului meu ajutor, Nagahide. Informați-l că totul e asigurat. Peste câteva zile mă voi duce personal în provinciile apusene, așa că ne vom întâlni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ajutor, Nagahide. Informați-l că totul e asigurat. Peste câteva zile mă voi duce personal în provinciile apusene, așa că ne vom întâlni acolo curând. Armata lui Nobutaka și a lui Niwa urma să pornească spre Awa a doua zi dimineață. Mesagerul venise să raporteze acest lucru, precum și informația că Tokugawa Ieyasu călătorise de la Osaka la Sakai. Nobunaga întoarse capul spre cer, ca și cum abia atunci i-ar fi observat culoarea, și îi spuse unui paj: — Se înserează. Ridicați storurile din partea de apus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Kikkawa și a lui Kobatakawa, așteptau să salveze castelul izolat. În perioadele cu vreme frumoasă, umbrela lui Hideyoshi și stindardul comandantului puteau fi văzute limpede de inamic. În seara aceea, tocmai când Hideyoshi se întorcea la bivuacul său, sosi un mesager pe Drumul Okayama și fu imediat înconjurat de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
fu imediat înconjurat de gărzi. Drumul ducea la tabăra lui Hideyoshi de pe Muntele Ishii, dar călătorul putea să traverseze și prin Hibata, continuând spre tabăra lui Kobayakawa Takakage de pe Muntele Hizashi, pe același traseu. Evident, drumul era păzit cu strășnicie. Mesagerul, lovindu-și încontinuu calul cu cravașa, călărise din ajun fără să se oprească pentru a mânca sau bea. Când străjerii îl aduseră la tabără, își pierduse cunoștința. Era Ora Mistrețului. Hideyoshi încă nu dormea. Când reveni Hikoemon, acesta, împreună cu Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
demonstreze că nu stăteau acolo doar de decor. Yuko îi calmă mai întâi pe tinerii cei îndărătnici, apoi întrebă: — Senior Asano, ce s-a întâmplat? Asano îi arătă caseta de scrisori pe care o ținea în mână, spunându-i despre mesagerul care tocmai sosise de la Kyoto. Auzise că întrunirea era privată, dar considera că mesajul nu era lipsit de importanță, așa că dorea să vorbească un moment cu stăpânul său. — Așteptați o clipă, vă rog. Yuko reveni înăuntru, dar se întoarse imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
luând caseta. Hasegawa Sojin era partenerul de ceai al lui Nobunaga. Cum nu se afla în relații deosebit de intime cu Hideyoshi, era ciudat că maestrul ceaiului trimitea, dintr-o dată, un mesaj urgent în tabăra lui. Mai mult, conform lui Nagamasa, mesagerul plecase din Kyoto la amiază cu o zi în urmă și sosise chiar acum, la Ora Mistrețului. Acest lucru însemna că avusese nevoie de o zi întreagă și jumătate și de o noapte întreagă pentru a străbate cele șaptezeci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în fața lui ca un lanț de munți. Părea să fi ajuns la o concluzie. Avea o șansă dintr-o mie, iar decizia de a-și miza viața pe acea unică posibilitate i se vedea pe fruntea hotărâtă. — Unde e acum mesagerul? îl întrebă Hideyoshi pe Asano, aproape imediat ce pajul plecă. — I-am ordonat samuraiului să-l pună să aștepte lângă templul principal, răspunse Asano. Hideyoshi îi făcu un semn lui Hikoemon: — Du-l la bucătărie și dă-i ceva de mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
degeaba. Nu-mi dați și mie niște ordine? îl rugă Kyutaro. Nu, vreau să mai rămâi puțin, răspunse Hideyoshi, încercând să-i alunge nerăbdarea. Kanbei trebuie să sosească în curând. Știu că Hikoemon s-a dus să se ocupe de mesager, dar, dacă tot avem câteva momente libere, de ce nu te-ai duce să verifici? Kyutaro se ridică imediat și porni spre bucătăria templului. Mesagerul se afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Kanbei trebuie să sosească în curând. Știu că Hikoemon s-a dus să se ocupe de mesager, dar, dacă tot avem câteva momente libere, de ce nu te-ai duce să verifici? Kyutaro se ridică imediat și porni spre bucătăria templului. Mesagerul se afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul nu mâncase și nu băuse nimic, de la amiaza zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
afla într-o cameră mică de lângă bucătărie, înfulecând, flămând, mâncarea care-i fusese oferită. Omul nu mâncase și nu băuse nimic, de la amiaza zilei trecute, iar când, în sfârșit, se sătură, se lăsă pe spate, cu burta plină. Văzând că mesagerul terminase, Hikoemon îi făcu semn să-l urmeze și-l însoți până la o cameră din apartamentele preoților, unde se țineau depozitate sutrele. Urându-i somn ușor, îl introduse în odaie și încuie cu grijă ușa pe dinafară. Chiar atunci, Kyutaro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dinafară. Chiar atunci, Kyutaro apăru încet lângă Hikoemon și-i șopti ceva la ureche. — Domnia Sa e îngrijorat că vestea despre incidentul din Kyoto ar putea ajunge la urechile oamenilor. În ochi i se citea intenția de a-l ucide pe mesager, dar Hikoemon clătină din cap. După ce făcură câțiva pași, îi spuse: Probabil va muri acolo unde e, de mult ce-a mâncat. Lasă-l să moară în liniște. Privind spre magazia sutrelor, Hikoemon întinse o palmă din piept, în rugăciune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
ISHIDA SAKICHI, vasal al lui Hideyoshi SAMBOSHI, nepotul și moștenitorul lui Nobunaga TAKIGAWA KAZUMASU, vasal superior al clanului Oda MAEDA GENI, vasal superior al clanului Oda SAKUMA GENBA, nepotul lui Shibata Katsuie SHIBATA KATSUTOYO, fiul adoptiv al lui Katsuie UN MESAGER FĂRĂ NOROC Hideyoshi nu se mișcase. Fire fine de cenușă cădeau în jurul bazei lămpii - probabil, resturile scrisorii lui Hasegawa. Kanbei intră șchiopătând, iar Hideyoshi îl salută, înclinând capul. Îndoindu-și piciorul infirm, Kanbei se așeză pe podea. În timpul captivității sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
m-ați încurajat foarte mult. Acum nu mai putem face decât un singur lucru, spuse Hideyoshi, cu convingere. Să încheiem cât mai repede și mai tainic cu putință pacea cu clanul Mori. Călugărul Ekei venise la tabăra lui Hideyoshi ca mesager din partea clanului Mori, pentru a negocia un tratat de pace. Ekei luase mai întâi legătura cu Hikoemon, datorită cunoștinței lor de lungă durată; apoi se întâlnise cu Kanbei. Până acum, Hideyoshi refuzase să ajungă la un acord cu clanul Mori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]