KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...133 >

3,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

vestea trimisă de Hideyoshi. De asemenea, sublinia faptul că propria lui armată ajunsese până la Yanagase. Analizând ceea ce știa acum, atât din conținutul scrisorilor cât și de la cei doi mesageri, Katsuie nu mai era sigur ce să facă în continuare. După ce mesagerii plecară, alese un număr de tineri cu picioare solide și-i trimise de la Otsu la Kyoto, pentru a cerceta adevărata situație din zonă. Părea hotărât să rămână cu tabăra pe loc până când cunoștea întreaga poveste. — Există vreun motiv de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nopții. A doua zi, de la cartierul general al statului major începură să pornească grăbiți în toate direcțiile curieri cu mesaje. În același timp, Katsuie însuși îi adresă o scrisoare deosebit de prietenoasă direct lui Takigawa Kazumasu. Deși îl trimisese deja pe mesagerul lui Nobutaka înapoi la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi servitori iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
o scrisoare deosebit de prietenoasă direct lui Takigawa Kazumasu. Deși îl trimisese deja pe mesagerul lui Nobutaka înapoi la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi servitori iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința contactelor cu ceilalți vasali apropiați, doi scribi notară cuvintele lui Katsuie, după care petrecură jumătate de zi redactând peste douăzeci de epistole. Esența scrisorilor era în prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu reflecteze la propria sa timiditate. Înainte, se temuse de ceea ce se putea ascunde în inima lui Hideyoshi, iar acum era ușurat. De mult timp era considerat un strateg inteligent și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
intra în citadela principală, îi spuse unuia dintre paji: — Spune-le lui Gozaemon și Gohei să vină neîntârziat în camera mea. Amândoi erau vasali importanți ai clanului Shibata și bătrâni pe ale căror sfaturi se bizuia Katsuie. — Ai trimis un mesager la Maeda Inuchiyo? îl întrebă Katsuie pe Gozaemon. Da, stăpâne, răspunse omul. A plecat nu demult. Doriți să mai adăugați și altceva, stăpâne? Katsuie dădu din cap, tăcut; părea pierdut în gânduri. În seara trecută, tot clanul discutase o problemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
forțele din provincia Ise; Nobutaka avea să-l convingă pe Gamo Ujisato să treacă de partea lor și să ceară ajutorul lui Niwa Nagahide; Katsuie însuși urma să-i scrie lui Tokugawa Ieyasu pentru a-i sonda intențiile, iar un mesager fusese trimis deja la intrigantul shogun vechi, Yoshiaki. În sfârșit, se spera că, la momentul potrivit, clanul Mori urma să-l atace pe Hideyoshi din spate. Acesta era planul, dar atitudinea lui Ieyasu rămânea complet neclară. Și cu toate că era ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Katsuie trebuia să facă pace cu Hideyoshi. Katsuie îi urmase sfatul și hotărâse că era cel mai sigur mod de a face față situației. — Dacă mai aveți și altceva ce-ați dori să-i spuneți Seniorului Inuchiyo, trimit încă un mesager, repetă Gozaemon, observând expresia preocupată a lui Katsuie. Katsuie le mărturisi celor doi îndoielile lui: — La conferință, am stabilit să trimit doi vasali de încredere, împreună cu Inuchiyo, pentru a negocia pacea cu Hideyoshi, dar acum nu mai știu ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
trimit doi vasali de încredere, împreună cu Inuchiyo, pentru a negocia pacea cu Hideyoshi, dar acum nu mai știu ce să zic. Ce vreți să spuneți, stăpâne? întrebă unul dintre servitori. Nu știu ce să zic de Inuchiyo. — Vă îngrijorează priceperea lui ca mesager? Îi cunosc bine talentele. Dar, pe vremea când Hideyoshi era încă doar un soldat pedestru, au fost prieteni apropiați. — Cred că nu aveți nici un motiv de îngrijorare. — Așa crezi? — Cu toată convingerea, declară Gozaemon. Atât provincia lui Inuchiyo din Noto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
cu Hideyoshi, dar mă tem că s-ar putea să se fi zvonit altfel, spuse Katsuie, râzând. Pe măsură ce se maturizează, omul dobândește priceperea unui mod de a râde care-i ascunde adevăratele sentimente. — Pare ciudat, continuă el, să trimit un mesager la Hideyoshi când nu suntem în război, dar am primit mai multe scrisori, atât de la Seniorul Nobutaka cât și de la Takigawa, îndemnându-mă să trimit pe cineva. N-au trecut nici șase luni de la moartea Seniorului Nobunaga și deja circulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
la Castelul Takaradera a doua zi. Acesta era câmpul de luptă unde fusese învins Mitsuhide în vara trecută. În locul unde înainte nu fusese decât un sat sărăcăcios, cu un oficiu poștal dărăpănat, acum răsărea un prosper oraș de castel. După ce mesagerii traversară râul Yodo, putură vedea schelele care înconjurau castelul. Drumul era brăzdat adânc de urmele boilor și ale cailor, și tot ce vedeau indica energicele planuri ale lui Hideyoshi. Până și Inuchiyo începea să-și pună întrebări cu privire la intențiile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
munte întreg. Dar, când privesc situația așa cum ai explicat-o tu, reiese că am mers prea departe. Și, în acest sens, am greșit. Inuchiyo, las totul în seama ta. Negocierile se încheiară pe loc. Hideyoshi vorbise atât de franc, încât mesagerii erau cam nedumeriți, dar Inuchiyo îl cunoștea bine pe Hideyoshi. — Îți sunt foarte recunoscător. Simplul fapt de a auzi acest lucru face să fi meritat tot drumul din miazănoapte până aici, spuse el, cu mare satisfacție. Fuwa și Kanamori, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
cap: — Așa? Atunci, vă rog ca la înapoiere să-i transmiteți salutările mele Seniorului Katsuie. Nu mă îndoiesc că Seniorul Katsuie va fi încântat de rezultatul tratativelor de pace. — Mie mi-a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de doi vasali superiori ai clanului Shibata, Shukuya Shichizaemon și Asami Dosei. Timp de două zile, au fost mai mult sau mai puțin întreținuți. Altminteri, însă, se părea că erau duși cu vorba. Ishikawa Kazumasa se scuză insistent, spunându-le mesagerilor că Ieyasu era încă ocupat cu probleme militare. Emisarii bombăneau față de răceala primirii. Ca răspuns la numeroasere daruri de prietenie din partea clanului Shibata, servitorii clanului Tokugawa nu primiseră decât o listă de cadouri, fără ca în rest să li se arate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ați venit cale atât de lungă cu așa de multe daruri de prietenie. Seniorul Katsuie o duce bine cu sănătatea? Vorbea într-un stil extrem de demn, iar glasul său îi copleșea pe ceilalți, deși era scăzut. Servitorii îi priveau pe mesageri, care se simțeau amândoi ca reprezentanții unui clan dependent aducându-și tributul. Ar fi fost insuportabil să transmită în acel moment mesajul din partea seniorului lor. Dar nu aveau ce face. — Seniorul Katsuie vă felicită pentru cucerirea provinciilor Kai și Shinano

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai adăuga și amenințarea unei discordii între clanurile Shibata și Tokugawa... Nu puteau decât să se roage ca așa ceva să nu se adeverească. Dar iuțeala schimbărilor întrece întotdeauna temerile imaginare ale unor oameni atât de timizi. Cam prin perioada când mesagerii ajunseră înapoi la Kitanosho, promisiunile făcute în luna trecută fură încălcate și, chiar înainte de sfârșitul anului, Hideyoshi se puse în mișcare contra părții de miazănoapte din Omi. În același timp, din motive necunoscute, Ieyasu se retrase pe neașteptate la Hamamatsu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Deși, cu numele, era unul dintre vasalii lui Nobutaka, acum se afla în termeni prietenești cu Hideyoshi. În timpul sărbătorilor, Seki venise în secret la Himeji pentru a-l felicita de Anul Nou. În timp ce Seki îl felicita pe Hideyoshi, sosise un mesager din Ise. Castelul lui Seki fusese ocupat de principalul susținător al lui Nobutaka, Takigawa Kazumasu. Hideyoshi plecă din Himeji fără nici un moment de amânare. Ajunse în aceeași seară la Castelul Takaradera, în ziua a șaptea intră în Kyoto, ajunse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
planurile lui Katsuie, așteptând topirea zăpezilor, Hideyoshi - care înțelesese deja intențiile inamicului - nu le-ar fi lăsat timp. Într-un cuvânt, Hideyoshi îi dejucase lui Katsuie planurile. Intuise ce avea acesta în minte încă de pe vremea când Katsuie îi trimisese mesageri pentru tratativele de pace. Katsuie n-avea de gând să înghită totul stând cu mâinile-n sân. Trimise emisari de două ori: pe primul, fostului shogun Yoshiaki, cerându-i că încurajeze un atac al clanului Mori din provinciile apusene; pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
făcea glasul să răsune ușor înfiorat. Atât Hayato cât și Osaki avură o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen plănuiește să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Hayato cât și Osaki avură o senzație de neliniște. — Așa este, răspunse Hayato. — Ați acceptat deja invitația, stăpâne? — Da. De vreme ce și-a dat osteneala să-mi trimită o invitație, i-am expediat un mesager cu acceptul meu. Când ați trimis mesagerul, stăpâne? — Astăzi, pe la amiază. — Atunci, trebuie să fie exact vicleșugul la care mă așteptam! — Vicleșug? — Mâine dimineață, nu trebuie să mergeți nici în ruptul capului. Ceremonia ceaiului e un șiretlic. Shogen plănuiește să vă omoare. S-a întâlnit deja cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să fim atenți la ei. Acum, trădarea lor e clară. Ce crezi că ar trebui să facem, Osaki? Osaki se apropie și-și spuse părerea. Ținură seama și de părerile lui Nomura și concepură pe loc un plan. Osaki trimise mesageri la Nagahama. Între timp, Hayato scrise o epistolă și i-o încredință lui Osaki. Era un scurt mesaj către Shogen, explicându-i că nu putea participa la ceremonia ceaiului, din cauza unor probleme de sănătate. În zorii zilei, Osaki luă scrisoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
calm. — Va fi aici destul de curând, spuse el, încrezător. Desigur, omul pe care-l așteptau nu veni; în schimb, apăru un paj, cu scrisoarea pe care Hayoto i-o încredințase lui Osaki. Cei trei se uitară unul la altul. — Cu mesagerul ce e? întrebă Shogen. Pajul răspunse că omul plecase imediat după ce adusese scrisoarea. Aceeași expresie neliniștită întunecă fețele celor trei. Oricât de curajoși erau, nu se puteau simți la largul lor, știind că era posibil ca trădarea lor să fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
nou, cu tot trupul zguduindu-i-se în convulsii de satisfacție. Se prea că încă nu se trezise din toropeala beției în care căzuse după ceașca de sake a victoriei. Genba nu se mai putea opri din râs. Chiar atunci, mesagerul care fusese trimis la tabăra principală a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o mișcare inamică? întrebă Genba. Nimic deosebit. Seniorul Katsuie pare să fie foarte bine dispus. — Cred că a fost destul de mulțumit. — Da, într-adevăr, continuă mesagerul să răspundă la întrebările repetate ale lui Genba, fără a avea răgaz nici să-și șteargă sudoarea de pe frunte. Când i-am descris amănuntele luptei de azi dimineață, a spus: „Chiar așa? Ei, e exact stilul acelui nepot al meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
înțeleg arta războiului? Iar astea sunt cuvintele tale, sau ale unchiului meu? În acel moment, până și Dosei începea să se enerveze, dar nu putea face nimic altceva decât să păstreze tăcerea. Simțea tot mai mult că rolul său de mesager îl punea în pericol. Dacă așa spui dumneata, domnule. Îi voi raporta Seniorului Katsuie măsura convingerii dumitale. Doei se grăbi să plece, iar Genba, imediat ce reveni la scaunul său, dădu câteva ordine. Expediind un batalion de oameni pe Muntele Iwasaki

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
de recunoaștere spre Minegamine și în apropiere de Kannonzaka, între Shizugatake și Muntele Oiwa. Nu peste mult, se auzi un nou glas, făcând un anunț: — Seniorul Joemon tocmai a sosit cu ordine din tabăra principală de la Kitsune. De astă dată, mesagerul nu venise doar pentru o simplă conversație sau ca să transmită părerile lui Katsuie. Mai degrabă, dădu ordine militare conrete, al căror conținut era tot o cerere de a seretrage. Genba ascultă docil, dar răspunsul său, la fel ca înainte, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]