2,529 matches
-
înăuntrul lor, îl înțelegi? Ce vrei să spui? Ascultă-mă înainte de a te înfuria, mă ceartă el, eu aștept vorbele lui, ca și cum întreaga mea viață ar depinde de ele, dar el nu se grăbește, deschide gura, apoi o închide imediat, mestecă vorbele între dinți, uite cu câtă patimă încerci să controlezi totul, spune el cu mare efort, arată cu mâna spre lucrurile din jurul lui ca și când acolo ar fi stat dovada, în apartamentul acesta în care nu locuiește nimeni, în mintea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i aroma. Înghit ce mai rămâne de la ea și mergem îmbrățișate spre casă, asemenea unei perechi care se întoarce de la o întâlnire aranjată extrem de reușită, iar pe drum ea spune, peste puțin timp va fi ziua mea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
țigările. Și-a mai aprins un Seven Stars. A, apropo, spune-mi pe nume. Mă cheamă Reiko. Toată lumea îmi spune așa. Reiko părea evident încântată că mănânc și porția ei, de care abia se atinsese. Eu o priveam, curios, cum mesteca o bucat\ de pâine. Naoko este pacienta dumneavoastră? am întrebat eu. — Pacienta mea? Ce te faci să crezi că sunt doctoriță? a întrebat ea, extrem de mirată. — Mi s-a spus să o caut pe Ishida sensei.1 — A, da. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
nou, după ce facem amor mă întreabă, invariabil: „Ce ai de gând să faci după ce termini facultatea? — Chiar, ce ai de gând? l-am întrebat eu. — Păi ce poate să facă un absolvent de pictură? zise el, dând din cap și mestecând. Mai nimic. Dacă stau și mă gândesc bine, nu sunt mulți care se încumetă să facă pictură în ulei și oricum nu faci așa ceva ca să-ți câștigi existența. Ea mă bate la cap să mă întorc la Nagasaki și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
escabeche? E foarte bun. Vino mai aproape, stai aici. — Enrique, spuse ea lipindu-se de el. Își așeză o mînĂ pe coapsa lui și cu cealaltă Îl mîngîie pe gît: — Enrique al meu. — Ai grijă cum mă atingi, spuse el mestecînd. Stau foarte rău cu spatele. — Te bucuri că te-ai Întors din război? — Nu m-am gîndit la asta. — Enrique, ce-i cu Cucho? — Mort, la Lérida. — Și Felipe? — Mort. Tot la Lérida. — Arturo? — Mort la Teruel. — Și Vicente? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce-ți trebuie la o femeie, nu? Ei Îi plăceau oaspeții pentru că unii aduceau lucruri culturale cu ei - domnul John spunea că nevastă-sa e moartă după cultură, așa cum un tăietor de lemne e mort după Peerless, tutunul Ăla de mestecat care era foarte bun. De fapt, el respecta dragostea ei pentru cultură, pentru că ea-i zisese că iubește cultura așa cum iubește el whisky-ul tare și-i mai zicea: — Packard, nu-i nevoie să-ți pese și ție de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
plăcuse niciodată de Evans și nici n-avea vreo urmă de respect pentru el, dar simțea că delegatul era periculos. Nu stătuse să-l analizeze, dar Îi observase privirea lipsită de expresie și gura mai Încleștată decît a unuia care mestecă tutun. Și mai avea și un dinte veritabil de elan prins de lanțul de la ceas. Era un colț frumos, provenit de la un mascul de vreo cinci ani. Era un dinte frumos și domnul John Îl mai privi o dată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dădu bărbatului de lîngă el. Acesta ne zîmbi și paznicul Îi aprinse țigara. — Tare drăguț mai ești cu mine, Îi spuse apoi paznicului. Paznicul ne Întinse Înapoi pachetul de țigări. — Ia una, Îi spuse tata. — Nu, mulțumesc. Prefer să-l mestec. — Mergeți departe? — PÎnă-n Chicago. Și noi la fel. — E un oraș frumos, spuse cel scund de la fereastră. Am fost o dată acolo. — Cred și eu c-ai fost, spuse paznicul, n-am ce zice. Ne-am mutat chiar În fața lor. Paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și luă ziarul lăsat de Roger pe tejghea. „O să mai gîndească cîte ceva cu capu’ lui“, Își spuse Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și un ceas deșteptător, se-ntoarse În camping. CÎnd ajunse la căsuță, deschise ușa Încet, așeză pe masă cumpărĂturile, lîngă termos, cești, sticlele de White Horse și cele două beri pe care uitaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Asta și zise. Evident, Agliè cunoștea bine și engleza de conversație, pentru că nu reuși să-și ascundă satisfacția, fără să se rușineze de acest act de vanitate. „Dragi prieteni”, zise el, „când un domn, al cărui nume Îmi este necunoscut, mestecă o compilație despre misterul piramidelor, nu poate să spună decât ceea ce știu acum și copiii. M-aș fi mirat dacă ar fi spus ceva nou.” „Deci”, ezită Belbo, „domnul ăsta spuse pur și simplu adevăruri răsuflate.” „Adevăruri?” râse Agliè, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
încă marcat de o paloare inexplicabilă. Cu mâna cealaltă, Adrianus se scobește fredonând, în buzunarul flendurit al sacoului, scoțând la iveală un pumn de bucăți de pesmet și de firimituri de pâine, numai bune de asortat la gogonea. Ce tot mesteci, tu, acolo, băi, eschimosule? salivează Dănuț. Faci pe nebunul? Ziseseși că n-ai nimica de potol! Bufet rece! Niște anafură de la biserică. De la Sf. Georgică. Astăzi e vineri și am dat un tur de control, la prima oră. Am tolba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numit peiorativ, de către cetățenii care preferau oricum să-l ocolească, Parcul Câinelui. Cu toată presiunea crescândă a situației extrem de grave, ce se profila amenințătoare, mai ales după evenimentele trepidantei nopți trecute, Iepurele își respecta imperturbabil tabieturile. Acum, acesta tocmai dejuna, mestecând fastidios niște rădăcini firoase de untul-pământului, care atârnau brambura, de la nivelul superior, ramificându-se nestingherite și obraznice, ca niște bărbi murdare de călugăr, până aproape de licăritul stins al lutului mustos și gras, ce căptușea din gros podeaua și pereții orbi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
conținut și niște ciuperci mai puțin comestibile (fără să mă avertizeze). Revenită acasă, am stat trei zile la pat. Am mâncat numai pepene verde (harbuz) și, de trei ori pe zi, am mâncat câte o rămurică de leuștean crudă. Am mestecat rămurica de leuștean în gură, ca pe o gumă, apoi am înghițit-o. La ambii ochi am pus comprese cu frunze de varză albă, crudă. În trei zile, durerile au dispărut, a mai rămas o jenă la mișcarea pleoapelor. După
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
care ieșeau fire îndoite. Uneori culoarul se bifurca, și până și Gina se oprea încurcată, întorcînd înspre mine ochii nedumeriți. Apoi zâmbea triumfător, arătîndu-mi, la câțiva metri mai încolo, pe unul dintre coridoarele îngemănate, vreun cocoloș de gumă roză de mestecat sau o jumătate de pateu cu brânză, acoperit de puful mucegaiului. O luam pe acolo, afundîndu-ne tot mai departe pe sub orașul ce plutea ca un nor peste capetele noastre. După ce merseserăm o vreme prin apa până la genunchi, plină de larve
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Așa a crezut el. Și a tras consecințele. Știi și d-ta că a stat 15 ani la închisoare; 15 ani, până a fost grațiat. Pantelimon mușcase cu spor dintr-o felie de parizer, și se trudea acum s-o mestece cât mai repede. Ioanichie Petrescu îl privea zâmbind. - Și dacă a fost grațiat, continuă după o pauză, nu mai poate fi arestat pentru că poartă pelerina lui unchiu-su... Dar vezi că nu se astâmpără. Are dreptate Năstase: sunt unii oameni care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă la loc. - E din 6 iunie 1966, spuse. - A apărut și s-a distribuit acum trei zile, precizează Ghibercea. N-ați auzit nimic despre edițiile apocrife ale Sdnteii? Pantazi luă scobitoarea, o rupse în bucățele și începu s-o mestece încet, concentrat. - De doi ani verific identitatea și cercetez dosarele lucrătorilor de la uzinele pe care le cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
piste ca și noi: explozia de la Fabrica de Cerneală, procesul subdirectorului Muzeului Armatei, supravegherea tipografiei și a distribuției ziarului. I-am întîlnit peste tot. Și, foarte probabil, au utilizat și ei calculatoarele electronice... Fără nici un rezultat. - Și totuși, începu Pantazi mestecând calm un rest de scobitoare, totuși, afacerea nu poate fi decât internațională. Noi suntem o țară mică, și dușmanii noștri interni au fost demult anihilați sau reduși la neputință. Este imposibil de închipuit că, sub ochii noștri, s-a putut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a întîmplat, de ce s-a supărat fata... Fără să-și dea seama, Maria se îmbujorase. - Povestea, îți repet, e foarte simplă, continuă Antim ridicând ochii și privind-o, așa cum abia mușcase din al doilea sandwich și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic din coniac, își
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când m-așed pe scaunu ăsta, parcă m-așed la mine-acasă, uite, parcă-l și văd pe băiat, ce repezit era, și ca lupu-nghițea, tot cu grijă : ba să plece la școală, ba să plece la joacă. Fii atent, îi ziceam io, mestecă cu grijă, că se duce pe partea ailantă. Da el tot ca lupu-nghițea : tot cu grijă să nu-ntârzie, bietu copil ! Să-i găsească ăia v-o pricină și să-l zboare dân școală. Uite-o cum s-a-nchiondurat și cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă duc să-mi iau io apă din bucătărie. Vica lasă țoașca pe un scaun și se duce, gheboșată, ținând bine strâns în pumnul stâng pastila, spre bucătărie. Se aude zăngănitul unui pahar, apoi ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. — L-ai luat, te-ai liniștit ? Așa, despre ce vorbeam ? Da, gândacii roșii care au apărut când s-a prăpădit Muti ! Desperată, am plecat la Tudor în vara aceea și când m-am întors - niciun gândac ! Dispăruseră ! Ceasul acesta se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pune ceasul la loc, pe bufet, și iese pe ușă, cu șurubelnița în mână. Vica așteaptă până aude parchetul trosnind la etaj, pe urmă scotocește prin țoașcă, ia un carbaxin și se duce cu el spre bucătărie. Se întoarce înapoi, mestecând. Vede pe un colț al mesei albumul învelit în piele grena, își pune ochelarii și se uită la primele pagini, fără prea mare chef. Sus se aude o ușă închizându-se, pe urmă scara trosnește sub pașii Ivonei. Ivona intră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce frig ! Ce liniște ! Ce lumină neplăcută ! Nu ți-e foame, dar te străduiești să mănânci cuviincios, îți mesteci fără chef torta și nu-l pierzi din ochi pe domnul Ialomițeanu. De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi că Niki acum acum are să pice și întotdeauna se indispune când îl găsește în casă ? Nu, Niki nu-l
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Stai nemișcată și-ți rezemi ceafa pe spătarul înalt, pielea lui coaptă a plesnit de veche și din ea îți curge în păr rumeguș muced, dar nu te mișca, nu ! Musafirii care spală vasele în bucătărie au să te audă ! Mesteci torta tot mai greu, din conștiinciozitatea ta obișnuită, pentru că tot n-ai cum să ieși, păzită cum ești de scaunele din jurul mesei. E un chewing-gum care îți lipește dinții, limba, mesteci, simțind cu disperare cum gâtul a și început să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
înghesuie pungile goale de plastic în țoașcă, își pune paltonul, basmalele, basca, se leagă pe deasupra cu fularul, controlează suta de la Ivona în portofel. Pe urmă, așa încotoșmănată cum e, intră în bucătărie, se aude ușa frigiderului. Vica se întoarce înapoi, mestecând. În sufragerie dă cu ochii de Ivona pe care n-a auzit-o coborând de la telefon. — Ce-ai, Ivona dragă, ce-ai ? Haidi, zi ! Că nu erai așa când plecași... Haidi, zi, că ce zor e pe mine, da nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]