2,515 matches
-
marcată în argumentele aduse pentru reabilitarea culturilor așa-zis „minore”. Teoria minus cunoașterii, pe de o parte, și a coordonatelor abisale, pe de alta, deschid sistemului blagian poarta către metafizică. Matricea stilistică face din om o ființă înzestrată cu darul metaforic, singurul în stare, după autor, să aproximeze misterele și să cheme spiritul la creație culturală; dar creația nu dă niciodată o reprezentare integral adecvată a realității, tocmai din cauza acțiunii ei particularizante (Cenzura transcendentă). Creația culturală suferă așadar o interdicție gnoseologică
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
fiindcă e rodul unei crize gnoseologice și nu o poate aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-a lungul anilor o serie de incitante interviuri cu personalități de marcă ale scrisului românesc, de la Eugen Simion și Adrian Marino
CACOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
-l dezinvolt, luxuriant sau aspru, cu obiecte sau aduceri aminte, cu melancolii ori cu sarcasme, B. face parte dintre acei autori, niciodată mulți, „instaurați” în propriul eu ca într-o enigmă. Nu atât textul, cât „umbra” lui, nu atât locvacitatea metaforică, cât mai ales legătura, fuziunea aproape nevăzută, dar întotdeauna prezentă, dintre ordinea terestră, ordinea cosmică și ordinea morală definesc și captează identitatea acestui tip de lirism. „Peisajul”, chiar și atunci când este copleșit de vegetație, fascinat de levitația proprie fiecărui anotimp
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
comportă ca Într-un fel de Mongolie, cărându-și după ei iurta În locul În care se găsesc. Vladimir Tismăneanu: Eu am citit că În Mongolia lucrurile merg bine! Mircea Mihăieș: Dar la noi nu merg?! Vorbim, desigur, de o Mongolie metaforică, medievală. Există evaziune fiscală la scară națională și măsuri aberante susținute chiar de oameni politici. Țin minte exemplul unui grup de senatori care cereau anularea unor contracte de privatizare. Este, de pildă, cazul Romtelecomului, atribuit În condiții oneroase unei societăți
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Volumul grupează patru eseuri consacrate temei enunțate în subtitlu, cu referire precisă la Constantin Brâncuși (Comentarii indiene la Brâncuși), Mircea Eliade (India în destinul cultural al lui Mircea Eliade), Lucian Blaga (Structurile antinomice la Lucian Blaga și accepția indiană a metaforicului) și Mihai Eminescu (Eminescu - Arhetipul). A. abordează subiectele alese prevalându-se de dubla lui competență de cunoscător al gândirii indiene și al culturii occidentale. Procedează la un demers hermeneutic comparativ, menit să pună în lumină nu deosebirile, ci convergențele, coincidențele
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
asociat cu legătura originară și dătătoare de hrană: cordonul ombilical, care beneficiază de o semnificație afectivă și spirituală. Ea apare, din această perspectivă interpretativă, ca o tentativă de a recrea legătura primordială, de a repara ruptura originală, traumatismul nașterii. Utilizarea metaforică referitoare la căsătorie - «a-și băga capul în laț» - se explică prin proiecția fantasmatică a alianței dintre două persoane, generată de frânghie. Corp Corpul întreține cu sufletul o relație simbolică complexă. Îi este în același timp opus, reprezentând elementul profan
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Implică denumirea obiectului descrierii (întregul). Operațiuni de aspectualizare Presupune fragmentarea întregului în părți. Evidențierea calităților sau proprietăților întregului ori a părților cuprinse fragmente. Operațiuni de relaționare Implică: situarea temporală într-un întreg istoric sau individual; situarea spațială; asimilarea comparativă sau metaforică ce permite descrierea întregului și a părților sale, punându-le în relație analogică cu alte obiecte. Operațiunea de reformulare Întregul și părțile lui pot fi reunite de-a lungul sau la sfârșitul descrierii (vezi J.-M. Adam, F. Revaz, 1999
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
atroce, macabru, incendiar, cumplit, inimaginabil etc. În știre, atacul cel mai bun este chiar informația de bază. Parafrazând un proverb cunoscut („Spune-mi cum începi ca să spun ce fel de ziarist ești”), în spatele unui atac plin de prețiozități și neclarități metaforice, putem deduce cu ușurință pe ziaristul amator și nesigur pe uneltele sale: Beneficiari inocenți ai acestei profeții oarbe - va veni ziua de mâine -, găsim mereu o mângâiere pentru bucuria neîncheiată azi, aflăm mereu o liniște în care ne îmbrăcăm preț
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
prin intermediul paradigmei genealogice. În mod simetric, de altfel, nu există imagine decât dacă o realitate, ideală sau materială, se reproduce, adică iese din sine și dă naștere la ceva diferit de sine însăși. Zămislirea, filiația și genealogia constituie așadar câmpul metaforic privilegiat pentru a gândi imaginea, de vreme ce orice reproducere tinde să producă o înrudire și deci nașterea unei imagini (Wunenburger, 2004, p. 128). Citatul de mai sus, un pic cam lung, dă seama de această prelungire a realului în lumea imaginară
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
2005; Lovink, 2004; Peraya, 2000), încercăm în cele de mai jos să identificăm aceste realități și să arătăm ce relații se stabilesc între ele. Cyberspațiul nu este un spațiu fizic, în adevăratul înțeles al cuvântului; este mai degrabă o realitate metaforică, eterată, ce cuprinde totalitatea informațiilor ce se mișcă între diferiții comunicatori prin intermediul noilor media. Cuvântul cyberspațiu este un termen compus, format din cibernetic și spațiu. Termenul și realitatea corespunzătoare coboară până în gândirea antică, dar cel care le-a consacrat a
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
diferitelor tipuri de discurs. Ambiția proiectului transdisciplinar de a construi o perspectivă unitară și coerentă care să traverseze cunoașterea și cultura nu este nouă. Un anumit număr de concepte și teorii au promovat o viziune comprehensivă care cuprinde, în mod metaforic, toate ariile cunoașterii. Cele mai proeminente sunt teoria generală a sistemelor, cibernetica, structuralismul, fenomenologia, marxismul și feminismul. Termenul ștransdisciplinaritate- n.n.ț este în același timp o etichetă pentru disciplinele mai vechi, cu scop „sinoptic” (rezumativ-integrativ), precum filosofia și istoria, dar
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
iubea”, făcând următorul raționament, valabil din punct de vedere gramatical. Chiar dacă substantivul mathetes, „ucenic”, este la masculin, el se poate referi și la un personaj feminin. Iar când Isus Îi spune mamei: „Femeie, iată fiul tău”, El vorbește În sens metaforic. Fraza ar trebui Înțeleasă astfel: „Femeie, de acum Încolo Maria Magdalena este fiul tău”. Prin acest apel testamentar Isus recunoaște locul privilegiat al Mariei Magdalena În rândul ucenicilor: după urcarea Sa la cer, aceasta Îi ia locul pe pământ. 6
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se poate vorbi, totuși, așa cum remarca lucid Pompiliu Constantinescu, decât ca despre „frumusețea neîmplinirii”. În pofida unor permanențe - „dragostea, sentimentul naturii și moartea” (Nae Antonescu) -, pot fi ușor depistate trei faze distincte în evoluția poeziei sale: între 1923 și 1925, idilică, metaforică; după 1925, tinzând spre conceptualizare, în urma contactului cu cenaclul lui Mihail Dragomirescu; în sfârșit, ultima fază, cea a efortului de sincronizare cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
a picturii, B. tinde, în poezie, la lirismul esențial, pe care îl și realizează, adesea. În versurile ei - libere și albe, cele mai multe -, figurile de stil nu sunt numeroase, însă poeta creează metafore totale prin aceea că însăși gândirea îi este metaforică. Atrasă de ceea ce Goethe numește „fenomenul originar”, de prototipurile existenței, stăpânită de nostalgia încreatului, poeta își însușește gândirea mitică, proprie copilăriei umanității. Ea „se copilărește”, interogând cosmosul cu ingenuitate și abandonându-se la modul infantil unor reverii de natură a
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
fantasticului oniric lipsit de elementul terifiant, al fantasticului revelatoriu, de tipul celui cultivat de Eminescu și de Mircea Eliade. Patru proze, care ilustrează simbolic titlul, sunt tot atâtea basme, în același timp poeme meditative. Înfăptuite sub același regim literar, al metaforicului, al parabolicului, al fantasticului, Proiectele de trecut, editate în 1982, inserează într-un climat ce pare de basm situații din realitatea prozaică, inclusiv - cum criptografic o atestă și titlul cărții - reminiscențe traumatizante ale trecutului autobiografic. Intitulată de-a dreptul Reportaj
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
aparent la viața istorică, în realitate o boicotează, instalați în infraistorie. Dedesubtul structurilor sociale în care sunt formal integrați, ei și-au recreat structuri de tip arhaic. Altfel spus, țăranii au fugit din istorie. Roman-parabolă, structurat de situații cu încărcătură metaforică, Sertarul cu aplauze devine, prin comentarea situațiilor metaforizante și prin frecvența enunțurilor reflexive în general, și un roman-eseu. În subtext, un roman polemic. Nedeclarat și, aproape sigur, neintenționat, meditația pe tema fugii devine o replică la o idee ce traversează
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul unui peregrin („Patria”, 1937). Copleșit de „beția de frumos” din muzeele Dresdei, dar nu numai, emotivul izbucnește în plâns, atunci când nu îi vine să cânte
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
a lui Victor Vlad Delamarina ori pentru culoare, a graiului bănățean în poezie (Prăstă deal la nana-n vale), ca și transcrierile similifolclorice (Florile satului). În ciuda acestor experiențe, a scris într-o limbă curată, mânuind, cvasimanierist, vocabule abstract-simbolice și enumerații metaforice în cascadă. Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
al sămănătorismului. Căutarea armoniei muzicale, mirajul purității conferă rezonanțe proprii unui limbaj poetic ce sună adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii”, spune autorul, metafora este un simplu „ornament”, un „element al stilului”, de care poezia poate să se lipsească fără pierderi majore. Coerența însăși a poeziei fiind „de tip metaforic”, efortul poetului trebuie îndreptat către asocierea contrastantă a cuvintelor, ale căror ciocniri „neașteptate” pot duce la efecte literare spectaculoase. După cum s-a remarcat însă (Mircea Martin), creația lui poetică, chiar și aceea ulterioară acestui studiu, este departe de a ilustra
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Așa, de pildă, premisa potrivit căreia metafora este principiul structurant al limbajului în general, nu doar în literatură, ridică problema conceptului de literaritate ca definitoriu pentru specificul literaturii, pe care autorul o soluționează plasând literatura și nonliterarul într-o relație metaforică. Figură a retoricii ori a poeticii, metafora se manifestă și este analizabilă în plan lingvistic, capitolul despre metafora lingvistică urmărind, în cadrul filosofiei limbii, intercondiționările dintre limbă și gândire. Metafora ca trecere din subconștient în conștiință și limbă, caracterul analogic al
AVADANEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285501_a_286830]
-
se va sili să dezgroape mai târziu poveștile lui Pepelea, cari sunt fără contestare mai vechi decât aceste ce scapără din contactul cu străinii”. B. nu va urma însă sfatul marelui poet, ci va publica Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
va publica Obiceiuri la români (1884), Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români (1892), Spânul și omul cu barba roșie (1898). Snoavele publicate de el, fără precizarea numelor informatorilor, urmează tematica știută a facețiilor ce circulau în epocă. SCRIERI: Limba metaforică sau Graiul cârâitor la români, Focșani, 1892. Culegeri: Literatura populară sau Palavre și anecdote, pref. M.E. [M. Eminescu], București, 1882; Obiceiuri la români, București, 1884; Spânul și omul cu barba roșie, București, 1898. Repere bibliografice: Ov. Papadima, Folclorul în periodicele
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]