2,951 matches
-
A treisprezecea zodie, CNP, 1995, 4; Liviu Ioan Stoiciu, „Zodia nopții”, „Cotidianul”, 1995, 4 mai; Cristian Livescu, Zodia lucidității, CNT, 1995, 23; George Bădărău, Armonii ale tragicului, CNP, 1995, 11; Dan Stanca, Melancolie și combustie, VR, 1996, 3-4; Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu Mureș, 1996, 35-38; Nicolae Coande, „În inima crizei”, „Calende”, 1997, 1-2; Simion Bărbulescu, Un altfel de model de expresivitate, LCF, 1998, 20; Grigore Chiper, Ars moriendi, „Contrafort”, 1998, 7-8; Ionel Savitescu, „Întotdeauna ploaia spală eșafodul”, ATN, 1998, 8
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
confruntare continuă cu suprarealul: odată cu ieșirea din timp (O năplăire literară sau Fantasie) sau prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale bolii (În ajunul Anului Nou, Testamentul și memorialul unui nebun), prin viziunea „corpului subtil” din magnetism, în metamorfozele karmice ( În vis și aievea) sau chiar prin explorarea credințelor budiste (Îngerul verde). Ironică și fantezistă, Istoria unui țânțar (1891) obține efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
Metamorfozele Anticristului la Părinții Bisericii Il viendra - quand viendront les dernières ténèbres ; Que la source des jours tarira ses torrents ; Qu’on verra les soleils, au front des nuits funèbres, Pâlir comme des yeux mourants ; Quand l’abîme inquiet rendra des
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a fenomenului anticristologic de‑a lungul vremii și pierde total din vedere dimensiunea sa metafizică, pe care o considerăm fundamentală. Legenda poate rămâne legată, mai mult sau mai puțin, de contextul său originar, în timp ce mitul are această uimitoare capacitate de metamorfoză și reîntinerire. Mitul are întotdeauna prospețime, noutate, în timp ce legenda este întotdeauna „bătrână”. Legenda devine mit tocmai când se îmbogățește cu această valoare de arhetip pe care nu o posedă la origine. Ceea ce caracterizează mitul este tocmai capacitatea de a oferi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Isaia - figura adversarului eshatologic al lui Cristos se încadrează, cu certitudine, în concepția sistematică despre viitor.” (p. 216) Apocalipsa lui Petru, scrisă imediat după revolta condusă de Bar Kokhba, constituie o excepție a acestui proces de dogmatizare. Peerbolte analizează, așadar, metamorfozele tradiției adversarului eshatologic în cadrul mai larg al eshatologiei creștine. Într‑o primă perioadă, așteptarea eshatologică reprezintă însăși rațiunea de a fi a tuturor comunităților creștine. Dumnezeu nu va întârzia să intervină, decisiv, în istorie și să își adjudece victoria finală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atunci când acesta își schimbă contextul și rolul, el păstrează totuși un nucleu, o anumită structură care îi este proprie și care nu îi permite să fie confundat cu alte mituri (mitul lui Satan sau al lui Nero, de pildă). Nenumăratele „metamorfoze” ale Anticristului de‑a lungul istoriei vin să confirme această concluzie care ni se pare esențială. Grandoarea unui mit stă în fecunditatea sa, în capacitatea de a se perpetua la infinit, sub diferite măști. Tocmai această fecunditate face obiectul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care ne‑am referit în mai multe rânduri. Trebuie să încercăm deci să privim primele secole de existență ale mitului nostru în mod mult mai „destins” decât se întâmplă de obicei. Din punct de vedere fenomenologic, aceste prime versiuni sau metamorfoze nu sunt cu nimic mai „importante” sau mai „demne de interes” decât cele de dată mai recentă, după cum nici un context explicit teologic, cum este cel al scrierilor Părinților, nu conferă mitului decât un anumit prestigiu, și nicidecum un plus de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Agheu, Zaharia și Maleahi, care se mai chemă și îngerul Domnului”. Pe scurt, Commodian recurge la o veche tradiție iudaică, ai cărei martori cei mai importanți sunt 4 Ezdra și Apocalipsa lui Baruh. Această tradiție a cunoscut cel puțin trei metamorfoze de‑a lungul vremii. În Biblie (2Rg. 1‑7), cele zece triburi din Regatul de Nord au fost deportate de Salmanasar, din pricina nelegiuirii lor. Este vorba deci de o pedeapsă binemeritată pe care Dumnezeu a administrat‑o „slujitorilor celor răi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vision of the End; Apocalyptic Traditions in the Middle Ages, New York, 1979. . Jenks consacră un întreg capitol scriitorilor secolului al III‑lea. Totuși scopul pe care el îl urmărește este diferit de al nostru - acela de a analiza și înțelege metamorfozele suferite de figura Anticristului în perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al II‑lea și jumătatea secolului al V‑lea. . Este vorba, mai exact, despre o Descriere a sfârșitului lumii, redactată în Siria la sfârșitul secolului al VII‑lea și păstrată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Se pare că acest mit cosmologic în care Bousset vedea, pe bună dreptate, unul din strămoșii îndepărtați ai „legendei Anticristului”, s‑a păstrat foarte bine și s‑a transmis cu fidelitate în provincia Asia Mică, așa cum o dovedesc, printre altele, metamorfozele sale creștine. Într‑adevăr, atât Urcarea la cer a lui Isaia, cât și cateheza a cincisprezecea a lui Chiril și omilia lui Pseudo‑Hipolit, altfel spus, principalele trei mărturii ale versiunii care susține că Anticristul ar fi diavolul întrupat la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de nesemnificativă, asupra personajului său. . Din pricina curentului montanist, Bisericile din Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar și lui Cerint, adversarul lui Ioan). Am discutat deja despre metamorfozele acestei cărți în capitolul consacrat lui Irineu al Lyonului. Apocalipsa nu figurează în canonul acceptat de Eusebiu, care se face ecoul hotărârilor sinodului de la Niceea. În H.E. III, 25, 1‑7, el vorbește de trei tipuri de texte: homologoumena (unanim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sistematic, dar pe nedrept, de a fi distins două „persoane” în Cristos (altfel spus, de a fi propovăduit credința în „doi Fii”). „Un évêque exégète”, op. cit., p. 359. . Nu este vorba, în cazul lui Theodoret, de o sinteză a tuturor „metamorfozelor” Anticristului despre care am vorbit în capitolele precedente, ci mai degrabă de un fel de manual/digest de anticristologie constituit pe baza principalelor texte scripturistice și a anumitor date ale tradiției. . Cf. considerațiile lui J.‑N. Guinot, în L’Exégèse
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
p. 1458. . Traducere de P. Geoltrain. * Am trecut în revista principalele pasaje ale literaturii creștine antice unde figurează cuvintele ’Ant...cristoj, „ Antichristus” sau „Antechristus” sub diverse forme. Pentru asta, am folosit, indexurile unor lucrări diferite, TLG și CETEDOC. PAGE 4 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 3 PAGE 364 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 13 PAGE 10 CUVÂNT ÎNAINTE CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 9 PAGE 190 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI LA PĂRINȚII BISERICII STADIUL CERCETĂRILOR PAGE 25 CARTEA LUI DANIEL ȘI „PREISTORIA” CREȘTINĂ A MITULUI
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în revista principalele pasaje ale literaturii creștine antice unde figurează cuvintele ’Ant...cristoj, „ Antichristus” sau „Antechristus” sub diverse forme. Pentru asta, am folosit, indexurile unor lucrări diferite, TLG și CETEDOC. PAGE 4 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 3 PAGE 364 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 13 PAGE 10 CUVÂNT ÎNAINTE CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 9 PAGE 190 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI LA PĂRINȚII BISERICII STADIUL CERCETĂRILOR PAGE 25 CARTEA LUI DANIEL ȘI „PREISTORIA” CREȘTINĂ A MITULUI PAGE 91 IRINEU AL LYONULUI: INCIPIT UITA ANTICHRISTI
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sub diverse forme. Pentru asta, am folosit, indexurile unor lucrări diferite, TLG și CETEDOC. PAGE 4 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 3 PAGE 364 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 13 PAGE 10 CUVÂNT ÎNAINTE CUVÂNT ÎNAINTE PAGE 9 PAGE 190 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI LA PĂRINȚII BISERICII STADIUL CERCETĂRILOR PAGE 25 CARTEA LUI DANIEL ȘI „PREISTORIA” CREȘTINĂ A MITULUI PAGE 91 IRINEU AL LYONULUI: INCIPIT UITA ANTICHRISTI PAGE 135 ANTICRISTUL TIRAN ȘI KATECHON ÎN SCRIERILE LUI HIPOLIT PAGE 177 ANTICRISTUL VRĂJITOR ȘI PSEUDOEXEGET
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Conștiința procesului artistic, a „puterilor ce dormitează” în „ideea creatoare” și personalizarea acută a unor motive poetice o extrag pe S. din platitudinea veleitară. Deși acuratețea expresivă oscilantă o reține la cote valorice medii, în plan istorico-literar textele ei atestă „metamorfoze” decisive ale poeziei românești și emanciparea lirismului feminin după primul război mondial. Sonetele din Ferestre luminate ilustrează confluența simbolismului cu parnasianismul și primul modernism, unde confesiunea e saturată de artefact cultural și clișee estetizante. Forma și prețiozitatea artistă sunt ale
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
ca suite de prospecțiuni din unghiuri diferite, identificări, revizuiri, proiecții, ipoteze, încercări de clasificare tipologică și ordonare cronologică, având mereu în atenție nivelul actual, teoretic și aplicat, al interpretării critice. Preponderent analitice, studiile reconstituie traseul receptării unor opere controversate, urmăresc metamorfozele în timp ale unor linii tematice, schițează aria și profunzimea unor influențe etc., argumentând vocația lui S. pentru istoria literară. Incursiuni în literatura actuală este schița unui asemenea proiect de istorie a literaturii române contemporane, cuprinzând „numai incursiuni, expediții de
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
Păr galben torcându,/ Fașă d-împletindu,/ Fașă fiului,/ Brâul Domnului...”472 sau „Fir-mi firuiește,/ Fașă-mi împletește,/ Fașă la fiu mic...”473 -, mama (prezentă mai mereu în „schema de personaje” a unor astfel de colinde 474)se preface (o metamorfoză ca în basme) în iederă Ea că se făcea Iederei-nbubită, Iedere-nflorită475 sau: Și ea se făceare Verde iederare 476 ori în pasăre: Ea că se făcea Mică păsărea. Și ea că-mi zbura...477, în neagră negurice: Și ea se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorba lui Călinescu - din același sul de stofă” (Eugen Simion) sau „Această «comedie a literaturii» [...] născută ca o reacție la stereotipie, imobilitate și automatism, sfârșește prin a institui o monotonie a imprevizibilului, o tiranie a mișcării permanente, un delir al metamorfozelor și un triumf al convenționalismului” (Mircea Iorgulescu). Reductibilă, în ultimă analiză, la proze scurte, pentru că, oricât de ample, romanele lui S. sunt decompozabile în fragmente semiautonome, articulate în manieră postmodernistă, iar „dicționarele” și „fișierele” sunt prin definiție înșiruiri de astfel
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Semnificația valorică a persoanei și a viețiiă 5. Temele existenței. 6. Existența ca problemă. 7. Conștiința morală. 8. Conștiința pervertită. 9. Eul și formele de afirmare ale acestuia. 10. Imaginile eului și semnificația lor. 11. Vârstele Eului (Semnificația psiho-morală a metamorfozelor temporale ale Euluiă. 12. Sentimentele și aspirațiile morale. 13. Ideile morale. 14. Imaginile limitative și deschise ale vieții. 15. Situațiile Închise ale vieții. 16. Situațiile deschise ale vieții. 17. Persoana mea. 18. Persoana celuilalt. 19. Dublul persoanei și cuplul. 20
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
acesta ia naștere autocrația, dictatura personală și totalitarismul puterii, aspecte care sunt direct corelate și explicate În sfera Psihologiei Morale. Interesant este faptul că, din punct de vedere moral, aceste aspecte ale relațiilor și structurilor sociale Își au originea În metamorfoza psiho-morală a personalității și biografiei liderului, care Își impune voința sa, modul de gândire, aspirațiile și idealurile, conduitele asupra maselor, sfârșind prin a și le subordona, manipulându-le În direcția realizării propriilor sale idealuri. Personalitatea dictatorului este un tip particular
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și semnificația acesteia este, așa cum se poate vedea din cele de mai sus, una dintre dimensiunile psiho-morale cele mai importante ale analizei Eului și poate prima În Întâlnirea, abordarea și cunoașterea unei persoane umane. 11 VÂRSTELE EULUI (SEMNIFICAȚIA PSIHO-MORALĂ A METAMORFOZELOR TEMPORALE ALE EULUIĂ Timp și persoană De la naștere și până la moartea sa, persoana traversează un Întreg șir de etape și de schimbări temporale. Omul nu este În decursul vieții sale același. El se schimbă permanent. Când a ajuns la porțile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă pot Împlini decât tot prin timp, trecând În mod obligatoriu prin toate etapele temporale ale vieții. Este un paradox care cuprinde Însăși condiția esențială de a fi a persoanei umane. Biografia mea este, de fapt, un lung șir de metamorfoze ale propriului meu Eu, al persoanei mele, așa cum le percep eu și așa cum sunt percepute de ceilalți. Acceptă oare persoana rigorile impuse acesteia de către timp? Natural că acest aspect este o chestiune de conștiință. Volentes ducunt fata, nolente trahunt. Oricât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dezvoltare. În plus, adultul, așa cum vom vedea În continuare, Își Îmbogățește propria identitate cu identitatea cuplului din care face parte. Aceasta reprezintă un plus de imagine socială și de valoare morală. Bătrânețea este ultima vârstă a persoanei. Ultima etapă de metamorfoză a Eului individual. Ea a fost una dintre cele mai controversate teme din toate timpurile. Imaginile bătrâneții au suferit cele mai multe mutații În decursul istoriei civilizației, În raport cu punctul de vedere din care au fost considerate. Trecând Însă dincolo de atitudinile subiective de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și religioase care au fost asimilate de Supra-Eu și care acționează permanent și diferențiat asupra Eului personal, În raport cu vârstele acestuia. În felul acesta, În mod paradoxal, Eu sunt permanent aceeași persoană, dar mereu altul sau o prezență În permanentă schimbare. Metamorfozele temporale ale Eului sunt expresia evoluției ontologice, existențiale a acestuia, a unei permanente schimbări prin asimilarea evenimentelor vieții și a valorilor morale. Acestea ar fi aspectele psiho-biologice și morale ale imaginilor și semnificațiilor Eului pe parcursul vieții sale. Mai există Însă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]